Tipul ăsta e plătit să plângă la petreceri triste

Într-o lume în care bărbații sunt învățați că vulnerabilitatea e o slăbiciune și emoțiile sunt pentru fătălăi, un bărbat nu prea ale locuri sigure în care să poată plânge. Unii bărbați plâng doar de șase ori pe an, conform unui studiu recent. Dar un eveniment emoțional din Portland, Oregon, vrea să schimbe chestia asta.

Sad Day (Ziua Tristeții) e, practic, o petrecere a plângerii, unde oamenii se distrează, dar nu zâmbesc, a zis Patrick Buckmaster, fondatorul evenimentului. Evenimentul lunar angajează și persoane care plâng, ca să bage oamenii în starea potrivită, cât și drag queens care fac spectacole live. Oamenii pot simți orice au chef să simtă – pot să plângă, să se costumeze cum vor, să-și facă debutul ca DJ cu o singură piesă, a declarat Buckmaster pentru VICE. A zis că legătura dintre toate performance-urile e expresia melancoliei. Buckmaster susține că Sad Day e prima petrecere de acest gen, dar că a fost copiată de mai multe alte cluburi.

Unul dintre bocitorii de la Sad Day e Rakeem Edwards. În viața de zi cu zi, e vânzător de valize, iar în weekend se travestește și urcă pe scenă sub pseudonimul Faux Breez. O dată pe lună, stă în fața unei mulțimi și plânge de Ziua Tristeții.

Am vorbit cu Edwards despre cum e să plângi regulat în fața unui public, de ce e atât de important să existe spații unde poți fi trist și ce face de reușește să-și stoarcă atâtea lacrimi de fiecare dată.

VICE: Cât de des plângi când nu ești pe scenă?
Rakeem Edwards: Hmm, nu știu. Plâng când sunt inspirat, ceea ce se întâmplă des. Dacă îmi place mult ce văd la televizor, plâng. Sau dacă Beyonce creează un album vizual de o oră intitulat Lemonade, fix la început de vară,care mă inspiră să fiu mai creativ, iarăși plâng.

Când ai început să faci treaba asta la petreceri?
Când Sad Day m-a angajat anul acesta, Patrick mi-a cerut doar să fac ceva deprimant pe scenă. M-am travestit și am cântat I dreamed a dream din Mizerabilii și am plâns. Așa am devenit bocitor travestit. Unele persoane sunt doar bocitoare la Sad Day, dar eu fac și un performance din asta.

Simți că lupți împotriva percepțiilor sociale asupra masculinității atunci când plângi costumat în travesti?
Pur și simplu sunt eu însumi. Dacă am chef să mă îmbrac în rochie, să îmi pun noroi pe față și să fac playback pe Anne Hathaway, o s-o fac. Dacă mai mulți oameni nu s-ar teme să fie vulnerabili față de alții, am trăi într-o lume mai bună. Așa că, dacă vrei să plângi, plângi. Eu unul te susțin din toată inima.

Cum e atmosfera la o petrecere Sad Day?
Prima la care am fost a avut loc în septembrie. Nu vine multă lume, așa că e ca o reuniune de familie tristă. E și un eveniment foarte queer.

De ce crezi că oamenii vor să vadă alți oameni plângând? Cum a venit ideea de a angaja bocitori la Sad Day?
Eu cred că toți suntem triști și majoritatea oamenilor cred că e un lucru rău și evită tristețea, dar unele persoane au nevoie de tristețe ca să treacă peste durerile lor. Sad Day îi încurajează pe oameni să-și trăiască tristețea.

Dar cum reușești să-ți storci atâtea lacrimi? Ai avut o viață grea?
Am plâns toată viața. N-am avut deloc o copilărie perfectă. Tata a fost absent în viața mea și mi-am petrecut o mare parte din copilărie prin orfelinate. A fost cam nasol.

Cât timp ai plâns cel mai mult în fața unei mulțimi?
N-am stat să cronometrez. Nu știu cât de mult am plâns pentru că eram așa de trist și nici nu-mi păsa. Am mai plâns și la alt eveniment care era inspirat din To Kill a Mockingbird, unde am jucat rolul lui Tom Robinson. Era acuzat pe nedrept că violase o fată și a fost ucis din cauza asta. A fost foarte intens pentru mine. Și eu știu cum e să fii acuzat de ceva ce n-ai făcut.

E important pentru tine să-ți faci publicul să se simtă vulnerabil prin faptul că și tu îți arăți vulnerabilitatea pe scenă?
Da, vulnerabilitatea îmi dă putere și vreau ca publicul să simtă același curaj. Cred că unii oameni se tem să fie vulnerabili ca să nu pară slabi. Cine vrea să fie slab? Dar când ești vulnerabil pe plan emoțional, ajungi să te cunoști mai bine și să-i cunoști și pe oamenii cu care intri în contact. Poți învăța din situațiile inconfortabile, te ajută să te dezvolți.

Ai vreun truc care să ne ajute să plângem la comandă?
[Râde] Nu știu…plângeți, în căcat. Toți am trecut prin căcaturi. E nevoie de exercițiu și nici eu nu spun că pot plânge în orice moment, dar pot plânge des.

Urmărește-l pe Jack Rushall pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre tristețe pe VICE:
Am vorbit cu niște copii instituționalizați despre cum sunt bătuți și mi-au rupt inima
Minerii au plâns la înmormântarea Petrilei
De ce unii dintre noi ne simțim triști după orgasm?