Pentru angajații Amazon, toaleta e o extensie a biroului

Pentru că Amazon presupune mai mult bărbați, toaletele bărbaților sunt de regulă aglomerate. Am lucrat acum patru ani acolo, în perioada de glorie a Amazonului. În ciuda faptului că doar ce se mutase de curând la noul birou din zona South Lake Union din Seattle, abia era spațiu pentru toată lumea. Era clar că nu erau destule birouri. Dar, dacă e să mergem și mai departe, nu erau destule toalete.

Și mai alarmantă era cultura toaletei. Pot să vorbesc doar despre toaleta bărbaților, pentru că majoritatea aveau două pisoare și două compartimente cu WC. Vin dintr-un loc în care toaletă e un loc unde poți să-ți defășori anumite activități în liniște, după care poți pleca. La Amazon, toaleta bărbaților e o extensie a birourilor. Oamenii vorbesc acolo despre muncă, ca și cum ar fi o altă sală de ședințe unde te poți pișa oriunde.

Cel mai îngrozitor moment din perioada mea la Amazon a fost când eram la toaletă și un coleg a început să vorbească de pe WC cu mine. Mă întreba de ce n-am răspuns la un mail trimis de el. Am închis ochii și m-am prefăcut că nu se întâmplă nimic. Ce email ar putea să fie atât de important că nu poate aștepta cinci minute, cât să mă cac? El a început să bată în peretele care despărțea WC-urile noastre și m-a întrebat de ce nu răspund, de parcă o discuție în locul ăla ar fi complet normală, nu una de rahat.

El a formulat clar ce voia de la mine - se referea la un proiect despre care nu știam nimic și la care nu luasem parte vreodată - apoi am realizat că m-a confundat din cauza pantofilor. Se pare că pantofii maro arată cam la fel peste tot. Amândoi am ieșit din WC-uri cam în același timp și el abia atunci a realizat că greșise. Nu și-a cerut scuze, doar mi-a explicat că mă confundase cu altcineva. Când ne spălam pe mâini, el râdea, iar de atunci am jurat că nu voi mai folosi vreodată toaleta de la etajul ăla.

De atunci, oricând aveam nevoie la baie, mergeam la etajele ocupate de echipele alea rare care aveau mai multe femei decât bărbați. Amazon Apparel, Amazon Mom, Amazon Baby - astea erau locurile în care puteai să te caci liniștit la toaleta bărbaților. Dacă erai destul de norocos și nimereai la țanc, puteai găsi toaleta goală de tot, doar pentru tine. Astea erau cele mai bune etaje.

Cele mai nașpa etaje erau cele pline de ingineri. Am văzut de multe ori cum oamenii își luau laptopurile după ei, în WC, unde puteau sta jos și să scrie coduri. Chiar am văzut la un moment dat pe cineva care-și curăța laptopul înainte să iasă din toaletă. Inginerii vorbesc între ei la WC. De multe ori, am auzit indivizi care vorbeau la telefon când se răhățeau. Din cauza zgomotului de căcat, era greu să-mi dau seama dacă cineva se plângea la celălalt capăt la receptorului.

Când vine vorba de locuri de muncă, ajungi până la urmă să te obișnuiești cu lucrurile dificile. Ce te enervează de regulă devine „ciudățenie", iar cultura e acceptată „exact așa cum e". Am avut o poziție care presupunea să merg la diverse întâlniri din clădirile campusului. De-a lungul timpului, am învățat pe de rost cum sunt dispuse echipele pe etaje și în ce clădiri, ca să știu unde să mă opresc la toaletă.

Într-o după-amiază, am dat peste o directoare în lift. Era genul ăla de persoană rară care rezistase în Amazon de peste un deceniu. Nu prea am reușit să-mi fac prieteni în afara propriei echipe, dar în puținele interacțiuni pe care le-am avut cu ea, a venit cu încurajări și cu sfaturi. Chiar credeam că era cea mai fericită persoană din Amazon, pentru că știa ce să ia în serios și ce nu.

Mă îndreptam spre cantină, așa că am întrebat-o dacă vine și ea la masă. Mi-a zis că mâncase deja. Ea de fapt lua liftul la primul etaj unde se afla toaleta ei preferată. Nimeni nu știa de toaleta asta, mi-a explicat ea, și îi plăcea pentru că era de o singură persoană și nu era niciodată ocupată.

Mai târziu în ziua aia, am mers la primul etaj al clădirii ca să caut toaleta magică. Abia o găseai, la cât de bine era ascunsă. Mă gândeam cam câți oameni știau de ea sau dacă ar trebui să îi mai zic cuiva de existența ei. Însă am simțit că trebuie să păstrez secret acest loc.

În ziua aia, mai târziu, New York Times a publicat un portret brutal al culturii corporatiste de la Amazon. M-am gândit la timpul petrecut de mine la Amazon. Experiența mea de acolo nu a fost așa de rea, cum zicea articolul, dar fiecare exemplu era real. Punctul culminant al articolului venea chiar de la clipul de recrutare: „Fie te mulezi pe locul ăsta, fie nu. Îți va plăcea sau nu. Nu există cale de mijloc." E cea mai bună descriere a culturii corporatiste Amazon: Dacă nu-ți place, tu ești problema.

Deși e ciudat, chiar mi-a plăcut. În ciuda dubioșeniilor care țin de cultura toaletei, experiența mea la Amazon a fost una pozitivă. Mi-am făcut treaba cum trebuie, am fost promovat o dată, mi s-au dat mai multe măriri de salariu și am lucrat la proiecte de care eram mândru. Am părăsit compania în relații bune, pentru o oportunitate mai mare.

Chestia asta e rară la Amazon. Iar adevărul e că probabil m-am mulat pe mediul de lucru competitiv destul de bine, pentru că-s și eu așa, sau măcar mai mult decât sunt dispus să recunosc. Ăsta e probabil și motivul pentru care n-am zis nimănui despre toaleta secretă.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre corporații:
Crezi că ai un job de căcat? Să vezi cum e într-un depozit Amazon
Am stat 8 ore într-un lift de corporaţie, ca să înțeleg simbioza om-lift
Cum să fii corporatist în România, la 20 de ani