​Fotografii cu lumea sinistră a stripteuzelor din Parisul anilor '70

Am urmărit-o pe Lolo Pigalle timp de câteva săptămâni în luna septembrie anului 1979. Era cea mai veche stripteuză din cartierul parizian Pigalle – astăzi nu mai trăiește. Am scris un mic text în introducerea cărții în care am povestit tot ce-mi amintesc despre ea. Pe scurt, am intrat în contact cu Lolo prin intermediul mișcării feministe. Era o femeie deșteaptă, rafinată și inteligentă care aspira la cultură. Avea o reputație bună în cartier: era foarte respectată, reprezenta un pașaport uman peste tot. Când mergeam prin cluburi cu Lolo, eram de neatins. Puteam intra oriunde. Nu mă întrebați de ce, habar nu am.

Cartierul avea deja o atmosferă tristă și întunecată, cum au locurile de acest gen. N-am fost acolo în scopuri personale. Eram fotograf și documentam un subiect. Intrasem uneori și în sex-shopuri, ca toată lumea. Fusesem de vreo două ori și la prostituate.

Dar în cluburi nu-mi permiteam și încă nu-mi permit să merg. Cât timp am lucrat cu Lolo în Pigalle în anul acela, am înțeles că mulți bărbați sunt dispuși să fie jumuliți de bani într-o după-amiază pentru câteva îmbrățișări și un striptease. Încă nu-i înțeleg.

Pe vremea aceea, în Pigalle întâlneam turiști cu bani de cheltuială și infractori care tocmai dăduseră o spargere – așa erau și prinși, pentru că poliția avea informatori în locurile ste. Nu era un cartier pre elegant. Revoluția sexuală nu ajunsese încă aici. Erau baruri mult mai istinse în Pris, de exemplu în zon Champs-Elysées. Vedetele de cinema și baștanii cheltuiau acolo mii de franci în fiecare seară.

Când părinții mei au venit din Tunisia la începutul anilor '70, au locuit inițial în Barbès- Rochechouart, lângă Pigalle. Nu locuiam cu ei, dar îi vizitam des și mă plimbam mult prin cartier, mai ales pe dealul Montmartre. Speculațiile pieței de imobiliare lăsaseră urme în anumite locuri. Astăzi nu mai există prostituate care agață clienți în fața hotelurilor. Străzile unde vedeam mereu femei sprijinite de ziduri sau plimbându-se pe tocuri au dispărut.

În perioada în care am documentat aceste locuri, am descoperit o lume sinistră. Lumea amărăciunii sexuale și a exploatării femeilor. Poate că o fi avut cartierul și o latură mai luxoasă, dar eu n-am văzut-o. Fetele-vedete ajungeau întotdeauna să managerieze un club în care fetele drăguțe ajungeau să seducă un șef – ca să devină și ele matroane. Erau și baruri elegante, și baruri în care te duceai doar ca să pipăi o tânără pe care o cunoscusei în aceeași seară. Te las să-ți imaginezi tu restul.

Pigalle și-a trăit ultimii ani frumoși între sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Eu am ajuns acolo după.

Nu am regrete, pentru că regretul e un sentiment absurd și inutil.

Cartea Eros Pigalle a lui Gilles Elie Cohen a fost publicată de editura Serious Publishing.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe fotografii vintage:
Fotografii vintage cu femei heroinomane superbe
Fotografii cu prostituate din Paris, de la 1930
Fotografii erotice din perioada interbelică