În România, Valentine's Day e ocazie bună să agăţi femei frustrate din cauza prietenelor lor cuplate care au umplut Facebook-ul cu postări libidinoase. Şi, dacă nu arăţi ca Ashton Kutcher sau ca Johnny Depp, e cazul să-ţi pregăteşti arsenalul de pseudointelectual, pseudoartist şi, mai nou, de pseuodobucătar. În ultimul an, s-a umplut netul de tipi care gătesc şi-şi postează operele pe Facebook, pentru că am observat cu toţii că emisiuni precum Masterchef rup audienţele şi au creat un fel de bucătari-vedetă în jurul cărora orbitează femeile.

Dacă eşti un tip obişnuit, adică nu ştii să găteşti decât sfânta treime a bucătăriei masculine - omletă, cartofi prăjiţi şi grătare - ţi-am făcut o listă cu câteva preparate ieftine, pe care le găseşti la orice supermarket, care se prepară în maxim 30 de minute şi cu care să mimezi că ştii să găteşti exotic şi snob. Şi, ca să le testez eficacitatea, am chemat o prietenă să le deguste.

Ingrediente: unul-două plicuri de supă cremă de ciuperci, ciuperci reale, o legătură de leuştean

Toţi corporatiştii mănâncă ceva fancy la restaurant cel puţin o dată pe lună, dar adevărul e că majoritatea meselor noastre dintr-o săptămână provin din nişte cantine triste din Pipera sau din alte zone cu blocuri-turn. De-asta, oricât ne-am lăuda cu palete dezvoltate şi haleală gourmet, suntem de fapt mult mai obişnuiţi cu lăturile. Şi nimic nu inspiră lături mai mult ca supa la plic, specifică studenţiei şi mamelor leneşe.

Totuşi, există moduri în care să transformi supa aia dintr-un terci excesiv de sărat în ceva ce mimează mâncarea naturală. Fierbi supa cum scrie pe plic, apoi trânteşti nişte ciuperci reale în ea, după ce-a dat în clocot, ca să pară naturală. Nu uita să le feliezi pe lungime, astfel încât să se vadă clar că au fost ciuperci întregi. Apoi, după ce au fiert şi ciupercile alea vreo zece minute, toacă nişte leuştean proaspăt şi presară-l peste ea.

Ideea e că ciupercile absorb cantităţile enorme de sare specifice supei la plic, iar verdeaţa acoperă orice gust negativ cu ăla natural. Practic, d-aia ţi se pune verdeaţă peste supe chiar şi la cele mai odioase cantine, ca să îţi dea impresia că haleşti ceva natural şi nu o licoare diluată.

Alternativ: Orice alt tip de supă la plic, în care trânteşti cartofi.

Verdict tipă: E cam fadă c-au absorbit ciupercile sarea, trebuie să adaugi alte condimente. Dacă se răcește îți dai seama că e supă la plic.

Ingrediente: cartofi, unt de arahide, miere, sare

Deşi cartoful e considerat leguma săracului, în mare pentru că e ieftin, ţine de foame şi e gustos oricum l-ai prepara, nu prea vezi local vegetarian sau gourmet fără nişte preparate simandicoase pe bază de turbercul copt. Cartoful copt este atât de popular încât am văzut prin malluri şi-un fast-food care îţi vinde cartofi umpluţi cu şuncă şi caşcaval cu aproape 20 de lei bucata şi încă n-a dat faliment. Orice bărbat are un sac de cartofi pregătiţi pentru prăjit pe balcon, deci e destul de clar că nu poate lipsi după un meniu în care încerci să impresionezi.

Ia cartoful, freacă-l cu buretele sub chiuvetă până are coaja curată, taie-l în două, fă-i nişte crestături în formă de romburi cu cuţitul, îndeasă unt de arahide şi miere printre crestături şi lasă totul să coacă la foc serios vreo jumătate de oră.

În mod normal, pe cartoful copt se pune unt sau smântână, deci grăsime. Ca să dai impresia de ceva mai fin, înlocuieşti grăsimea românească cu una americană prin untul de arahide. Bonusul e că oamenii au impresia că e mai sănătos pentru că e vegetal. Mierea are acelaşi rol ca zahărul din hamburgerii, puiul picant sau sosul de şaorma de la fast-food, să se folosească de dependenţa noastră oribilă de zahăr, ca să ne dea impresia că ceva fără gust e bun.

Verdict fată: Poţi să impresionezi cu cartoful făcut aşa, dar i-ar trebui mai multe condimente.

Ingrediente: bacon, cârnaţi sau morcov şi caşcaval

Am mai cunoscut tipe care-s vegetariene pentru orice mai puţin bacon sau salam. Cred că asta se datorează faptului că mezelurile sunt atât de nenaturale că nu le mai poţi asocia cu carnea reală. Dintre ele, nimic nu este mai delicios şi probabil toxic ca baconul.

Pur şi simplu înfăşoară cârnaţii în bacon şi bagă-i la cuptor pe hârtie de copt. Dacă e o tipă care pare ceva mai fiţoasă, fierbe nişte morcovi, taie-i şi înfăşoară-i în bacon alături de o bucată de caşcaval. Lasă-le la copt până vezi că baconul e crocant.

Dintr-un motiv sau altul, oamenii asociază ideea de rulou cu aperitive fine. De-asta sunt nelipsite de la nunţi şi gale penibile de la Ateneu. Bacon-ul are avantajul că e atât de procesat încât se înfăşoară în jurul a orice şi rămâne lipit acolo, nu ai nevoie să-l prinzi cu scobitori. Practic e un fel de lipici alimentar cu gust orgasmic. Morcovul poate fi înlocuit cu orice altă legumă fiartă. Ideea e că el e acolo doar ca să dea senzaţia de mâncare naturală, caşcavalul şi baconul îi dau tot gustul.

Verdict fată: E cam ciudat să-i dai cârnat fetei la cina de Valentine's, că sugerează că te aştepţi la ceva. Foarte bun morcovul cu caşcaval în bacon, e ceva complet neaşteptat, că nu-ţi dai seama ce e.

Ingrediente: piept de pui, alune, ciuperci, curry, miere, morcov

În prezent, îi zice stir fry şi e practicat de toţi ăia care-şi permit wok, muguri de bambus şi alte mizerii scumpe. Când am învăţat eu de ea, îi zicea tigaie picantă şi era-n esenţă doar pui cu ardei iute. Pe vremea lui taică-miu, îi zicea omletă fără ouă, că şi epoca lui Ceauşescu avea umorul ei. Oricum i-ai zice, tigaia este cel mai simplu mod de a face rapid un fel principal care să mimeze clasa.

Prăjeşte puiul frecat cu curry într-o tigaie cu puţin ulei, trânteşte peste el nişte morcov (sau orice altă legumă de culoare roşie) şi nişte ciuperci tocate, adaugă nişte alune, pe urmă bagă vreo două-trei linguriţe de miere sau zahăr şi amestecă totul vreo 10-15 minute până se caramelizează. Nu uita să speli tigaia rapid, că e moartea pasiunii caramelul întârit.

Alunele sunt ca nişte mici cefe de porc la grătar condensate-n formă de ou, deci practic ai gătit grăsime caramelizată cu garnitură de pui şi legume, un gust cu care nu ai cum să dai greş, conform industriei alimentare care repetă combinaţia asta în orice semipreparat. În plus, alunele, ciupercile şi ideea de dulce la friptură sunt asociate în mintea oamenilor cu termenii „oriental" sau „chinezesc" și-i dă tigăii picante un aspect exotic.

Verdict fată: E absolut divin. Merită o lacrimă.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre Ziua Îndrăgostiţilor:
Toate lucrurile nasoale pe care va trebui să le înduri în luna februarie
Cum e să te scoţi singură în oraş la o cină romantică
Cum să nu fii o vită de Valentine's Day