Am fost la o petrecere tematică Justin Bieber ca sǎ aflu de ce-l iubesc puștanii

În aprilie 2015 a avut loc momentul ȋn care tot ce ne fǎcea sǎ ȋl urȃm pe Justin Bieber s-a topit ca zǎpada la soare. Acordurile de chitarǎ, apoi drop-ul și partea ȋn care vocea lui sunǎ ca a unui delfin fac melodia „Where Are Ü Now" probabil cea mai puternicǎ melodie dintre cele ȋn stare sǎ ȋi facǎ pe bǎieţii de 20 şi ceva de ani sǎ renunţe la mixurile de tip Julio Bashmore pentru un pop-star cu faţǎu de boy-band. Asta e melodia care l-a scăpat de fan-cluburile de adolescente și a șters amintirea tuturor pieselor precedente. Adicǎ poate sǎ ȋncerce Madonna reinventǎri cȃte vrea, aşa n-o sǎ-i iasǎ.

Din momentul ǎla, fanii lui Bieber s-au transformat din miliţii de adolescente de pe Twitter în cocalari cu cercei, cu guler în V tip Swedish House Mafia, care bagă Bieber la maxim din Fordul Escort. Nu e nicio mirare cǎ uită lumea și de termenul belieber, iar profilul noii nişe de fani e de vinǎ. Oare bǎieţaşii care fredoneazǎ „Where R U Now" ȋn vestiarele sală au luat locul profilului tradiţional de belieber? Ce ȋnseamnǎ nou-descoperita dragoste față de Bieber ȋntr-o lume plinǎ de terorism şi eliminare a burselor de studii? Trebuia sǎ aflu, aşa cǎ m-am aventurat ȋntr-un club tematic Justin Bieber dintr-un oraş studenţesc tipic din Marea Britanie

Locul ales pentru desfǎşurarea operaţiunii a fost Thekla, clubul de pe un vas ancorat ȋn portul din Bristol cunoscut pentru nopţile sale studenţeşti pline de show-uri trendy. Gazdele sunt Societatea de Apreciere a lui Justin Bieber, adicǎ JBAS. Dap, titlul ǎsta sunǎ ca genul de denumire de companie farmaceuticǎ ȋmpotriva cǎreia ar trebui sǎ semnezi o petiţie. Ȋn seara asta au vȃndut toate biletele ȋn sub șase minute (pe bune!) şi organizeazǎ douǎ petreceri, nu una. Succesul JBAS a generat la un moment dat chiar un turneu cu 14 concerte ȋn UK, iar majoritatea s-au ţinut cu casa ȋnchisǎ. Febra Bieber a devenit o epidemie ȋn Marea Britanie.

Serile JBAS par ostile ȋncǎ de la ȋnceput belieberilor, ȋn sensul cǎ evenimentele din seara asta erau pentru persoane de peste 18 ani. Toatǎ treaba avea un aer ciudat de Rezistenţǎ Francezǎ de secol XXI, ca şi cum fanii albumului „Purpose" s-ar ȋntȃlni aici şi acum sǎ conspire pentru rǎpirea lui Justin Bieber.

Ȋn faza de promovare, pagina de Facebook a JBAS a promis chiar o „piñata Selena Gomez", iar linkul-bilet zice de un „joc de darts cu Selena Gomez". Sunt de acord cu datul cu bȃta de baseball ȋn maimuțoi ȋn speranţa că obții bomboane dupǎ ce se rupe, dar faza cu aruncatul cu sǎgeţi ȋntr-o momȃie ȋn formǎ de femeie pentru puncte mi se pare cam sinistrǎ. Cu cȃteva sǎptǎmȃni ȋnainte, cineva de pe Twitter chiar a transmis un mesaj cu o listǎ de proboleme legate de aspectele cu potenţial misogin sau rasist, ȋn cazut piñatei. Li s-a rǎspuns cu o ridicare lungă din umeri.

Am ajuns cȃt de repede am putut ca sǎ evit ȋngrǎmǎdeala. Locul era ȋnţesat cu Bieberi decupaţi din carton, toţi numai buni de frecat. Am fǎcut-o şi eu şi nu m-au prins. Ȋn plus, fiecare om care a sosit devreme primea o mascǎ de Bieber şi abţibilduri cu textul „I`m a Belieber". Parcǎ ȋmi venea sǎ mǎ ȋntreb: tipii ǎştia sunt fani ȋnrǎiţi sau staff-ul de campanie prezidenţialǎ pentru „Purpose"?

„Ȋmi place atitudinea lui", ȋmi explicǎ Jeff, de 26 de ani, care a venit cu amicul sǎu John, de 28. „Ȋmi place vibe-ul cu care a ieşit din interviurile ǎlea noi, e cu picioarele pe pǎmȃnt acum. E un fost puşti rebel care şi-a pus viaţa ȋn ordine acum, ceea ce e marfǎ."

E ciudat cum transformarea lui Bieber din puştan enervant ȋn adult şmecher i-a adus atȃţia admiratori. Da, a fost vǎzut cu Ludacris la un bowling, la petreceri la Usher acasǎ sau ȋn compania lui Kanye West ca parte a celebrei lui campanii 2010 G.O.O.D. Friday`s, dar totuşi nu a reușit să intre ȋn mintea maselor consumatoare de muzicǎ trecute de 15 ani, pȃnǎ ȋn 2015. Dimpotrivǎ, toatǎ lumea ȋl ura din toatǎ inima pe micuţ, lucru ciudat ȋn situaţia ȋn care el a fost singurul popstar juvenil care se purta în continuare ca un puşti şi sub reflectoare. Serios, cine se mai pişǎ ȋn gǎleata cu mop a restaurantului, cine se bagǎ ȋn ȋncǎierǎri ȋmpopoţonat cu un look gen Michael Jackson? De-asta şi zic cǎ creşterea popularitǎţii lui ȋn noua categorie de vȃrstǎ e foarte atipicǎ. Mǎ gȃndesc cǎ poate noul lui vibe chill ȋi inspirǎ pe bǎieţii ǎştia puşi pe frecat menta aiurea sǎ ȋşi gǎseascǎ drumul ȋn viaţǎ.

„Mie mi-a plǎcut de el de cȃnd abia a apǎrut, cȃnd nimǎnui nu-i plǎcea", ȋmi zice Sam, de 26 de ani (ȋn foto mai jos), cu ochii strǎlucind de emoţie. „Orice muzicǎ ȋşi are fanii ei, corect? Unii ziceau cǎ le displace cȃte o melodie doar cȃnd aud cǎ e a lui Justin Bieber, doar cǎ acum treaba s-a schimbat şi toţi ȋl plac pentru cǎ ce cȃntǎ acum a bifat cȃteva puncte sensibile. Dupǎ mine a fost bun ca muzician de pop încă de la început."

Sam are tot ce trebuie ca să-și ȋndeplinească visul de a i-o trage unei studente în anul ȋntȃi: blugi mulați, pulover pȃnǎ la genunchi tip Bieber şi pantofi sport ȋnalţi. Ȋl ajutǎ şi fiţele de break-dancer.

Nu vorbeşte tȃmpenii Sam, cǎ Bieber a avut cȃteva chestii bune şi ȋnainte de „Purpose". Cȃnd abera continuu despre „swag" şi discuta despre brânză topită nu era chiar acelaşi din piesa „Sorry", dar chiar şi aşa, avea CV bun pe pop şi basta. Cȃnd a fǎcut featuring-ul „Beauty and the Beat" cu Nicky Minaj, ne-am dat seama cǎ era genul de melodie de care nici nu ştiam cǎ aveam nevoie şi care a anticipat colaborarea de mai tȃrziu cu Skrillex. Şi, sǎ fim serioşi, piesa „Confident" putea oricȃnd sǎ aparǎ pe orice disc B2K, iar „Baby" a surprins senzaţia de abandon ȋn dragoste cum doar Drake putea: „… She had me star struck, she woke me daily, don`t need no Starbucks". Doar Bieber putea sǎ zicǎ „tu eşti mai bunǎ decȃt cafeaua" şi s-o facă sǎ sune de parcă un milion de inimi explodează ȋn flǎcǎri.

Ironic e că, dacǎ te uitai ȋn jur la lumea din club, ȋnţelegeai cǎ majoritatea erau ȋncǎ ȋn faza-de-pişat-ȋn-gǎleata-de-mop-a-restaurantului. Pe la ora 23, etajul era plin de genul de bǎieţei care n-au reuşit niciodatǎ sǎ depǎşeascǎ etapa de fǎcut cu ochiul ȋn parcare la Mc, cǎmǎşi hawaiene cu palmieri şi frezǎ de Nick Carter. Am văzut cum unul mai disperat sǎ dea boalǎ-n femei rapid şi-a lipit deja pe sfȃrcuri stickerele cu Bieber, iar masca şi-o ţinea la puţǎ. Trebuie sǎ recunosc cǎ intensitatea lui era impresionantǎ, cǎ se ocupa şi cu lins energizant de pe bot şi cu dansul.

N-am ȋnţeles de ce DJ-ul de la etaj o ardea pe linia Bowie, Blink 182, Whigfield, System of a Down şi Macarena, fix ȋnainte de a mixa ceva pe Noah and the Whale. Era greu de prevǎzut cum vor lua puştii treaba asta cȃnd se prindeau, adică după ce uitau de selfie-uri, aranjat pǎrul şi limbi. Avea coaie DJ-ul, n-a bǎgat nimic cu Bieber şi lumea era deja pusǎ pe cǎlǎrealǎ.

Mǎ uitam prin oceanul de pui de focǎ transpiraţi şi am văzut că majoritatea erau puşti care l-au prins sigur pe Bieber minor, d-ǎştia cǎrora li se vede atât de tare nevoia aia de impresionat prietenii cu mȃini tatuate şi geci de aviator, ȋncȃt aproape cǎ-i vǎd transformaţi ȋn curȃnd ȋn genul de duri cu feţe groteşti şi pistoale ȋn loc de mȃnuţe.

Cred cǎ ȋţi dai seama cȃt de incredibil de deştept a fost Bieber sau producǎtorul ǎla al lui cȃnd i-a venit ideea cu scosul unui album ca „Purpose". E unul dintre marile exemple de pop de mainstream ȋncǎrcat cu un altfel de spirit. Ceva mai mult indie decȃt blockbuster, ȋn genul The Weeknd sau Lorde. Dansatorii ȋnlocuiesc prim-planurile pline de sclipiciuri, cascadele sunt ȋn loc de ringuri de dans, iar pereţii spoiţi cu graffiti sunt unde erau mai demult scenele de petrecere studenţeascǎ. Puştii ǎştia care sunt azi aici vor sǎ se simtǎ şi ei mai din cartier, iar Bieber s-a prins şi le dǎ permisul de bǎieţaş. Parcǎ nici nu te miri cǎ s-au strȃns toţi ciorchine aici.

Afarǎ, pe terasǎ am găsit gǎşti de post-hipsteri veniţi sǎ fumeze şi sǎ se uite de sus la adevǎraţii belieberi. Ȋn colţul mesei, un grup de prieteni abia aşteptau sǎ se bage ȋn seamǎ cu mine. „Eu am fost sǎ ȋl vǎd cȃnd aveam doar 14 ani. Frate, era atȃt de jenant", ȋmi zicea Ada, de 18 ani (mai jos). Am ȋntrebat-o de ce nu i se mai pare jenant acum. „Cǎ nu mai e gay. Adicǎ nu mai are look-ul ǎla cu pǎrul gay." Tre`sǎ recunosc cǎ ǎsta e cel mai succint rǎspuns pe care l-am primit ȋn seara aia.

Zona de la parter ajunsese deja la faza de petrecere de clasa a şasea, cǎ fetele ocupǎ tot ringul, iar bǎieţii se apucǎ de ouǎ şi ȋşi smuceau bucile ȋn faţǎ ș-aveau mâinile-n aer. Decupajele cu mecla de Bieber, dintre care majoritatea erau acoperite de ruj şi Jager regurgitat, au fost călcate ȋn picioare şi se veştejeau ca florile moarte pe pervaz. Cȃteva fete se băteau aprig pe ce a mai rǎmas din ele. Justin a ajuns rupt ȋn douǎ, iar lacrimile curgeau din şapte pahare de mix de votcǎ cu limonadǎ. E bine cǎ mǎcar piñata cu Selena Gomez a scǎpat.

Apropo de piñata cu Selena, n-am gǎsit aşa ceva ȋn clubul ǎsta oricȃt am cǎutat. L-am ȋntrebat pe promoter care ȋmi mormǎie cǎ „cicǎ a zis cineva cǎ e o chestie rasistǎ sau ceva de genu". A ridicat din umeri şi a revenit la bǎutura lui.

La baie era plin de armata de puşti de 18 ani care uitau sǎ se spele pe mȃini de ocupaţi ce erau cu selfie-urile. Cȃnd i-am întrebat ce le place atȃt de mult la Bieber mi-au răspuns cu bǎtǎi din palme şi ţipete de genul „Pǎrul lui!", „Corpul!" şi „Eu vreau doar sǎ-i vǎd pula!". O fi fost prima parte a nopţii plinǎ-ochi de bǎieţi, dar acum treaba s-a schimbat şi fetele dominau. Douǎ dintre ele ȋmi ziceau cǎ le place mai mult Zayn Malik decȃt Bieber. A fost revelația care m-a ajutat sǎ ȋnţeleg ce aduce viitorul: o erǎ a popsterilor curǎţei care fac tranziţia cǎtre feţe cu o sprȃnceanǎ veşnic ridicatǎ, instagram-uri alb-negru şi tatuaje care seamǎnǎ cu desenele de pe caietul de clasa a X-a.

Odatǎ ce i-a ieşit schema cu atrasul legiunii de adolescente ȋn One Direction, Zayn şi-a terminat ce era mai greu, adicǎ să-și facă o bază gigantică de fani. Acum trebuie doar să scoată cȃteva hituri cu spatele asigurat de niște producǎtori beton (ca Malay, care l-a fǎcut faimos pe Frank Ocean, cu care ȋncǎ lucreazǎ). Doar atȃt ȋi mai trebuie ca sǎ muşte din noua bazǎ de fani a lui Bieber. Poate ȋnsemna asta cǎ 5 Seconds of Summer au şanse sǎ devinǎ viitorii XX? Sau cǎ The Vamps au o şansǎ sǎ aparǎ pe noul mix Blood Orange? Mǎ ȋntreb dacǎ reinventarea asta a lui Bieber nu e cumva ȋnceputul schimbǎrilor la toţi muzicienii ȋn care am crezut…

Mǎ uitam la puştimea care dansa pe Craig David şi alţii de genul ăla şi mi-am dat seama cǎ DJ-ul n-a dat drumul la prea mult Bieber. Sigur, a existat un moment de efervescenţǎ la „What Do You Mean?" şi da, chiar am sperat sǎ se adune lumea pe ring la „One Less Lonely Girl", dar cred cǎ oamenilor nu prea le pasǎ ce ascultǎ. Sunt prea ocupaţi sǎ se simtǎ bine şi atȃt.

Am luat-o spre casǎ printre şaormerii cu trepte pline de feţe de Bieber cǎlcate ȋn picioare şi pline de sos chilli. Mǎ gȃndeam cǎ, de fapt, puștimea nu l-a distrus pe Justin Bieber. Chiar existǎ loc pentru toţi belieberii, fie ei tineri, bǎtrȃni, noi ȋn rȃndul fanilor sau fani loiali. Ȋn starea noastrǎ actualǎ ȋn care suntem bȃntuiţi de Donald Trump şi Dapper Laughs, albumul „Purpose" a reuşit ceva: sǎ ne aducǎ la un loc ca generație. A permis bǎrbaţilor-copii sǎ aprecieze arta pop-ului ȋntr-un context ȋn care se pot simţi bine alǎturi de prietenii lor şi le-a dat posibilitatea fetelor cu gusturi ucigaşe ȋn materie de muzicǎ sǎ audǎ cǎ au avut dreptate. Ne-a oferit speranţǎ, speranţa la un viitor mai bun, o imagine de sine mai bunǎ care ȋţi permite sǎ te simţi relevant şi sfȃnt ca adult, chiar și dupǎ toate tâmpeniile pe care le-ai fǎcut ȋn tinereţe. Nu-i asta ceea ce ne dorim cu toții?

Traducere de Radu Negoiţǎ

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre muzică pop:
K-pop avea fani în România înainte de Gangnam Style
Patru lucruri pe care poate nu le bănuiai despre cum se face muzică în România
Muzica pop din România e la fel de proastă ca acum zece ani