Citatele tale motivaționale favorite de pe Facebook sunt false

Internetul înseamnă tot felul de chestii, dar uneori pare să nu fie nimic mai mult decât o cale de a răspândi zvonuri, farse și minciuni mai ceva ca ciuma neagră. Cele mai mediatizate incidente cu tâmpenii care-au ajuns virale sunt cele în care Președintele Donald Trump ar fi făcut niște afirmații complet nefondate despre un atac terorist ficțional în Suedia și despre cum i-a ascultat administrația Obama telefonul. Dar există exemple de neadevăruri de fiecare dată când deschizi Facebookul și citești despre sinucideri în Ku Klux Klan pentru că o să apară Harriet Tubman pe bancnota de 20 de dolari sau scrollezi mai departe când dai de contul de Twitter al Partidului Republican, când inventează citate din Abraham Lincoln.

Cercetătorul cunoscut sub pseudonimul Garson O'Toole e obișnuit cu acest al doilea tip de falsuri – este „Detectivul de citate" și ține un site înduioșător de web 1.0, dedicat identificării originilor citatelor. E o afacere complicată uneori. Oamenii atribuie greșit poante haioase personalităților, expresiile sunt modificate și scoase din contextul original, iar istoria autorului adevărat al replicii poate să fie complicată. De exemplu: de ziua Sf. Patrick, Trump a citat din ceea ce credea el că e un „proverb irlandez", care spune: „Ține minte-ntotdeauna să-ți uiți prietenii care s-au dovedit nesinceri. Dar să nu uiți niciodată să-i ții minte pe cei care ți-au rămas alături." Jurnaliștii pricepuți, cu acces la Google au dedus rapid că proverbul a fost de fapt scris de un nigerian – numai că și asta s-a dovedit neadevărat. După cum a descoperit O'Toole când a intrat în pâine, cuvintele vin probabil dintr-un poem scris în 1936 de un tip pe nume Levi Furbush.

De 1 aprilie, O'Toole și-a publicat versiunea în print a întreprinderilor sale, Hemingway Didn't Say That, care intră foarte în profunzime în originile reale ale unora dintre cele mai celebre expresii și citate din toate timpurile. Într-un fel, e o întreprindere de nișă – majorității oamenilor le pasă mai mult de emoția pe care le-o transmit citatele preferate decât de originea acestora – dar pare să vină la fix, sau chiar să fie o urgență. Când cea mai mare parte a țării, inclusiv câțiva dintre cei care o conduc, au dificultăți în a distinge adevărul de ficțiune, e reconfortant să afli că cineva caută adevărul la modul exhaustiv, pune sursele la microscop și revine cu note de subsol.

Am vorbit luna trecută la telefon cu O'Toole, înaintea lansării cărții acestuia. Deși n-a vrut să-mi spună prea multe despre propria persoană – spune că face asta pentru că vrea ca munca lui să vorbească de la sine – am avut o discuție interesantă despre știri false, despre cum e să n-ai dreptate pe internet și despre ce-ar trebui să faci dacă vezi că un prieten de Facebook a postat un citat fals atribuit lui Winston Churchill.

VICE: Ești detectiv de citate cu normă-ntreagă. Ce parte din genul ăsta de cercetare te atrage?
Garson O'Toole: Păi, îmi place să aflu povestea ascunsă din spatele anumitor citate. Și, de fapt, există un exemplu bun în sensul ăsta cu un citat folosit adeseori la ceremoniile de absolvire, când încearcă să îi inspire pe proaspeții absolvenți. Citatul zice: „Ce se află în urma noastră și ce se află înaintea noastră sunt lucruri mici, prin comparație cu ce se află înăuntrul nostru." Iar cuvintele astea au fost atribuite unor mari personalități, gen Ralph Waldo Emerson, Henry David Thoreau și Oliver Wendell Holmes. Dar se pare că niciuna dintre celebritățile astea nu-s responsabile de apariția ei. În schimb, citatul a apărut pentru prima oară în 1940, într-o carte intitulată Meditations in Wall Street. Și, inițial, cartea a fost publicată anonim – prefața a fost scrisă de o persoană pe nume Albert J. Nock, iar editura era a lui William Morrow, așa că citatul le-a fost atribuit lor. În cele din urmă, în 1947, au aflat și s-a publicat și în New York Times: era scrisă de un broker de titluri de valoare. Dar e problematic să-i atribui lui citatul, pentru că el conducea o companie de titluri de valoare care dăduse faliment – a fost citat pentru afaceri nesăbuite și neetice și practic dat afară de la bursă. Așa că îți dai seama că un vorbitor la o ceremonie de absolvire n-o să ofere grăuntele ăsta de înțelepciune, pentru ca apoi să zică: „Iar citatul îi aparține lui Henry Stanley Haskins, broker dat afară." Deci e mult mai bine să-l atribui acestor personalități.

Crezi că e atât de important cine-a spus citatul ăsta? Chiar contează autorul?
Păi, unul dintre scopurile mele e să creditez autorii adevărați. Mi se pare că are sens din punct de vedere etic. E adevărat că, adeseori, oamenilor nu prea le pasă cine anume a zis o chestie – preferă să fie o persoană celebră. Unii sunt aproape interșanjabili în imaginarul contemporan. Gen, dacă spui „Ralph Waldo Emerson", poate că oamenii n-au o idee prea clară despre personalitatea sau valorile acestuia. Dar chiar cred că are sens să creditezi persoana corectă. Unul dintre motivele pentru care citatele sunt atribuite greșit e că oamenii intră pe net și scriu o expresie dintr-un citat, iar printre primele rezultate din Google sau Bing se află una dintre marile baze de date, gen Brainyquote. Și se pare că sunt pline de dezinformări, dar oamenii nu știu că nu trebuie să aibă încredere în citatele de pe site-urile astea. Așa că le repetă ca atare. Și uneori scriu o expresie și apare pe o mie de site-uri că a spus-o Mark Twain, așa că o să creadă că e sigur adevărat. said it, and so they believe that it must be true. Te gândești, Cum se pot înșela atâtea mii de oameni? Dar se pare că se-nșală.

Crezi că internetul a accelerat procesul de atribuire greșită sau că a sporit șansele de atribuire greșită a citatelor?
Cred că a accelerat diseminarea informațiilor greșite despre citate. A fost exemplul ăsta recent, în care Donald Trump s-a întâlnit cu liderul Irlandei.

Vezi vreo legătură între fenomenul știrilor false, care e pe buzele tuturor, și munca ta?
Păi, o primă legătură ar fi că atribuirea greșită a citatelor are o istorie lungă, de secole. În măsura în care sunt privite ca știri false, avem știri false de secole. Au existat citate false din Mark Twain răspândite la greu chiar din timpul vieții lui și au continuat. Exemplul cu poetul nigerian, cred că [povestea aia s-a răspândit] pentru că se baza pe documentare relativ superficială sau poate pentru că e mai greu să faci documentare ca lumea. Și nu s-au gândit să mă contacteze. De fapt, m-a contactat Ben Zimmer de la Wall Street Journal – el e, de fapt, cel care a găsit cea mai veche apariție a citatului, pe 3 martie 1936.

În ultima vreme, oamenii au devenit un pic mai sceptici cu ce citesc online – de exemplu, se pare că mare parte din fragmentele afișate de Google sus în rezultatele de căutare sunt incredibil de greșite. Ești conștient de fenomenul ăsta?
Se întâmplă, de fapt, și cu site-ul meu. Dacă scrii niște citate pentru care Google a creat cartoane din astea, sau cum le-o spune, care afișează fragmente de pe site-ul meu – uneori, dacă citești doar fragmentul respectiv, e posibil să-ți faci o impresie greșită. Chiar trebuie să dai click ca să ai acces la toată povestea. Serios, au niște programatori extraordinari, care muncesc la extragerea informației, dar e o sarcină enorm de grea. Așa că are sens să dai click și să afli tot contextul.

Simți că ești aliniat la mișcarea care încearcă să-i facă pe utilizatorii obișnuiți de internet un pic mai sceptici față de ce văd online?
Scopul meu e să le atrag oamenilor atenția asupra faptului că există multă dezinformare. Cu ani în urmă, și eu presupuneam că informațiile despre citate pe care la aflam din revistele sau ziarele cele mai citite erau adevărate. Nici prin cap nu-mi trecea să fiu sceptic. A te sensibiliza ca să ajungi să-ți dai seama că ceva ce-ai citit în ziarul local, sau ceva ce-ai citit pe un site, sau chiar pe o mie de site-uri, e un proces. Trebuie să sapi mai adânc. Și, mai ales, în ce privește citatele ai nevoie de o referință și anume: în ce carte apare, mai exact, la ce pagină apare, în ce ziar a apărut? Și, de multe ori, citatele nu-ți oferă așa ceva. În anumite cazuri, are logică să nu-și ofere; articolul poate să ajungă prea lung, nu-ți trebuie note de subsol peste tot. Dar, în acest caz, trebuie să te bazezi pe un dicționar de citate de încredere, cum ar fi, să zicem, The Yale Book of Quotations, pe care-l recomand din plin, sau la cartea mea, și să vezi ce zice acolo. mai ales dacă scrii o carte sau la ziar, compui și vrei să transmiți altora informații de încredere.

Dacă vrei să faci internetul un pic mai exact și să oprești răspândirea citatelor false și vezi că cineva postează un citat atribuit greșit pe Facebook, e OK să lași un comentariu de genul: „De fapt, Winston Churchill n-a spus asta". Sau e cam de porc?
În anumite contexte, poate fi enervant și iritant și oamenii nu reacționează ok. E posibil să se enerveze și să devină defensivi. Unul ar putea să zică: „Ei, și, nu contează cine-a spus, tot e adevărat. Tot e un citat important." Așa că e mai bine să dai astfel de feedback în privat și să încerci să nu faci oamenii de rușine în public. În anumite cazuri, mai bine lași să treacă de la tine. Dar problema e când cineva ajunge într-o poziție de autoritate, cum ar fi la președinție. Îi ajuți să nu se mai facă de râs pe viitor. Așa că, dac-o faci constructiv, ca să ajuți, și-o faci în privat, mi se pare o idee bună. N-ar trebui să încerci să faci oamenii de rușine în public.

Te îngrijorează vreun pic când persoanele cu poziții de putere – gen președintele – atribuie greșit citate? Vezi asta ca pe un semn de neglijență sau ca pe o predispoziție de a crede tot ce văd pe net?
Au nevoie de consilieri mai buni. Sau persoanele care le fac documentarea trebuie să-și facă treaba mai bine. În însemnările din Congres poți să vezi că mai mulți congressmeni atribuie citate greșit. Chiar și Președintele Obama, există un exemplu de atribuție greșită cu el, și Hillary Clinton are un citat atribuit greșit în una dintre cărțile ei. Așa că nu e o problemă care să țină de un anumit partid.

Interviul a fost editat și condensat pentru claritate.

Cumpără Hemingway Didn't Say That de pe Amazon.