Foto

Cum arată viețile oamenilor care nu se lasă strangulați de plictiseala societății

Subiecții din fotografiile lui Rachel Bujalski nu se simt bine în mainstream.
4.5.17

Rachel Bujalski e o fotografă documentaristă care trăiește și lucrează în LA. Lucrările ei examinează stilul de viață al americanilor care nu vor să se supună normelor. În ultimii patru ani, a colaborat cu Wired, national Geographic și VICE. A avut și proiecte ca Connected Off-the-Grid, în care i-a documentat pe oamenii care au renunțat la visul american și au ales locuri alternative pentru locuit, precum copacii, mașinile, rulotele și bărcile.

Bujalski în copilărie

VICE: Ce impact a avut locul unde trăiești și lucrezi asupra fotografiei tale?
Rachel Bujalski: Locuiesc pe o barcă în Marina Del Rey, California. Când nu sunt pe barcă, sunt pe drumuri cu jeep-ul. Am început să locuiesc pe barcă pentru că nu-mi ajungeau banii de chirie și voiam să călătoresc mai mult. Chestia asta mi-a inspirat proiectul Connected Off-the-Grid. După ce am început să renunț la lucrurile materiale, am realizat că și comunitatea din jurul meu făcea același lucru. Am început să-mi fotografiez vecinii de barcă și să caut alte forme de viață alternativă – oameni care locuiau în mașini sau rulote, în cocioabe improvizate, în copaci și în corturi.

Publicitate

Când și cum te-ai apucat de fotografie?
Am început să fac fotografie pe film, în camera obscură, din liceu. Organizam mereu ședințe foto cu surorile mele acasă și în cabana familiei din wisconsin. Apoi, în facultate, am lucrat ca fotojurnalist la ziarul școlii.

Citește și: Fotografii cu oamenii pe care i-am cunoscut pe site-uri sexuale dubioase

Ce te încurajează să pui mâna pe aparat?
Sunt mereu curioasă în legătură cu stilul de viață al altora. Vreau să știu cum e să trăiești într-o comună hippie, pe mare sau în copac. Vreau să știu toate provocările unei vieți diferită de a mea. Îmi place când întâlnesc persoane care par să fie total diferite de mine la exterior și apoi să aflu că, în adâncul nostru, suntem la fel. E un joc de-a găsirea umanității dincolo de diferențele vizibile.

Acum la ce lucrezi?
Am câteva proiecte în desfășurare. Regizez filmul Connected Off-the-Grid, pentru care revizitez subiecții pe care i-am fotografiat în proiect. Dar vreau să fac interviuri cu ei și fotografii din aer, ca să le surprind și contextul. Pe lângă asta, continui o serie pe care am început-o acum trei ani, intitulată Digital Drifters – fotografiez oameni care locuiesc în aer liber și călătoresc dintr-un loc în altul, folosind tehnologia drept „casă".

Dacă ar trebui să-i explici munca ta unui copil, ce i-ai spune?
Nu i-aș descrie nimic, i-aș arăta. M-aș uita cu el la toate imaginile și i-aș spune câte o poveste. L-aș lăsa să pună întrebări ca să se creeze un dialog. Am vorbi despre cine locuiește într-un anumit loc, de ce, cum e viața lui. L-aș ajuta să-și extindă cât mai mult imaginația.

Îți câștigi existența din fotografie?
Nu 100%. Trebuie să fiu creativă cu sursele de venit ca să-mi susțin cariera. Accept joburi care îmi dau cât mai multă libertate, ca să pot pleca de câte ori am nevoie. Mai prind burse pentru artiști, mai vând printuri, mai iau comisioane pentru ședințe foto și lucrez ca asistent foto atunci când nu sunt pe drumuri.

Citește și: Șomeri și fericiți: Oamenii care au renunțat la job ca să trăiască din ajutoare de șomaj

Există o imagine care te-a consacrat?
Imaginea asta cu Tess și prietenii ei în mașina lor, din seria Connected Off-the-Grid descrie perfect stilul meu ca fotograf și pe mine ca persoană. I-am văzut la spălătorie, cu coada ochiului, și mi s-a părut că trăiesc în mașină, așa că am parcat lângă ei. S-a dovedit că așa era. Ne-am împrietenit instant și am împărtășit povești din viețile noastre pe drumuri. Le-am făcut o grămadă de fotografii.

Ce te frustrează la fotografie?
Nimic, pentru că orice frustrare e o provocare pe care trebuie s-o rezolv.

Descrie-mi procesul tău creativ.
Procesul începe cu o întrebare specifică pe care o am despre viață sau despre o anumită provocare. Apoi, scot aparatul foto și, cu întrebarea respectivă în minte, încep conversații cu prietenii și necunoscuții și documentez tot. Conversațiile prind viață și procesul devine o călătorie – nu mă opresc până nu am suficient material ca să găsesc niște răspunsuri la întrebarea mea.

Descrie abordarea pe care o ai când stabilești o relație cu un subiect.
Petrec mult timp cu subiecții mei. E foarte important pentru mine să fiu din prima clipă vulnerabilă, deschisă și sinceră.

Ce crezi despre marea de fotografii din mediul online?
E minunat că atâția oameni încearcă să se exprime prin fotografie. Utilizarea platformelor ca Instagram și Facebook e o metodă perfectă de a-ți face vocea auzită și de a-ți spune povestea. Eu mereu îmi public lucrările, pentru că nu se știe cu cine ajungi să te conectezi prin ce ai postat.

Care e lucrul de care ești cea mai mândră?
Sunt mândră de poveștile din spatele imaginilor. Îmi place să petrec momente frumoase cu oameni necunoscuți, să stabilesc legături pe care nimeni nu le bănuiește, poate, când se uită la imagini. Momentele astea înseamnă mult pentru mine, sper că și pentru ei.

Publicitate

Ce faci când nu faci fotografii?
Fie povestesc despre fotografiile mele, fie visez cu ochii deschiși următoarele proiecte.

Cum crezi că va arăta viitorul fotografiei?
Cred că editorii vor fi tot mai selectivi cu ceea ce publică și vor pune valoare pe imaginile care stârnesc conversații.

Numește trei fotografi contemporani care te dau pe spate.
Matt Black, Catherine Opie și Alex Prager.

Cea mai importantă întrebare: îți plac câinii sau pisicile?
Și unii și alții, pentru că au personalități diferite. Îmi plac câinii pentru că tratează pe toată lumea la fel și nu te judecă și te iubesc în ciuda defectelor. Pisicile au independență și încredere în sine, iar instinctele le ajută să se descurce în orice situație.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia