Am întrebat corporatiști români cum și-au convins șefii să-i lase la protestul anti-PSD

Cine subestima ambiția protestatarilor din Piața Victoriei și se hăhăia ieri la o poză care circula pe net, cu cei trei oameni proptiți în fața Guvernului, a fost categoric contrazis de faptul că, o oră mai târziu, cei trei deveniseră două sute, apoi, până pe seară, numărul lor a ajuns la două mii.

Și nu, multinaționalele nu au dat liber angajaților într-o încercare nesimțită de a deturna statul român de pe drumul către desăvârșirea binelui național, așa cum umbla vorba prin târg. Pur și simplu oamenii ieșiseră, în mare parte, la prânz. Cu sandvișul și ceaiul, la un picnic în fața Guvernului, pe un frig de-ți îngheța salamul în pâine. Poți să spui orice despre guvernarea actuală, dar nu că nu știe cum să unească oamenii. Ca un reminder: Guvernul a adoptat ieri modificările fiscale care-ți pot afecta direct salariul, mai ales dacă ai ghinionul să lucrezi în IT sau cercetare-dezvoltare.

De cate ori se adună lumea în Piața Victoriei, mai ales pe timpul zilei, întotdeauna aud pe cineva comentând: „Oamenii ăștia n-au treabă? N-au joburi? La muncă mă, că de-aia vă merge prost!” De data asta m-am dus sa-i întreb pe protestatari ce caută la proteste în loc să fie la serviciu și ce i-au zis șefului ca sa-i lase sa iasă în stradă, în timpul programului de muncă.

„A trebuit să vorbesc cu șeful să îmi dea o zi liberă, cum se întâmplă de fiecare dată când trebuie să ne adunăm, să ne strigăm nemulțumirile, să încercăm să-i oprim să nenorocească această țară. Șeful este deschis, că ne afectează pe toți. Are cine să mă înlocuiască și în consecință, prin rotație, cei doritori își pot lua o zi liberă.”

„Mi-am luat liber de la muncă, o zi de concediu. Este mult prea grav ceea ce se întâmplă ca să stăm pasivi și să nu ne implicăm. Orice patron trebuie să înțeleagă. Eu sunt ruptă de muncă și de viața mea de zi cu zi de nouă luni și jumătate. De nouă luni și jumătate în fiecare seară, noi suntem în Piața Victoriei, să protestăm față de acești nemernici care ne fură viitorul.”

„Din fericire nu depind de niciun patron și am putut să-mi iau liber. Nu sunt fericit că sunt aici în fiecare zi și de câte ori se face câte un protest, dar pentru ea o fac. Ea are opt ani și merită un viitor mai bun. Cei care susțin hoția pe față au fost ușor-ușor excluși din viața mea.”

„A fost necesară un pic de planificare, dar am folosit pauza de prânz, când este timpul nostru personal, motiv pentru care decidem să-l petrecem în piață în timp ce Guvernul decide viitorul nostru, care nu arată foarte bine. Nu se pune problema de la a cere voie sau a nu cere voie pentru ceva ce faci în timpul tău liber.”

„A fost destul de greu, dar reprezentăm niște salariați, suntem un sindicat din mediul privat, așa că am făcut acest efort, care e de datoria noastră. A trebuit să plecăm de la job și să ne asumăm absența. Sunt dezamăgit de gradul de participare la acest protest. Cred că nu conștientizăm repercusiunile acestui proiect de lege.”

„A fost o decizie spontană. Am hotărât, cu toți colegii, să renunțăm la pauza de prânz. Suntem în jur de zece. Marea mea problemă e că totul se face prin ordonanță de urgență. De ce nu se decide în Parlament, de ce nu se consultă populația? Asta e marea mea problemă.”

„A trebuit să las treaba neterminată, o să muncesc mai mult mâine sau poimâine ca să recuperez ce am pierdut azi. E greu să-ți lași treaba neterminată la serviciu și să vii aici ca să recapeți ce-ai avut sau să speri că nu pierzi ce-ai avut. Nu știu dacă șeful mă sprijină sau nu, dar asta a fost decizia mea.”

„A fost destul de greu, pentru că a trebuit să ne trezim de dimineață, să ne facem o parte din program, după-aia să venim în piață, după-aia iar după program. Practic, ziua de lucru, din 8-9 ore a devenit de 12. Chiar aveam foarte mult de lucru acum și eram aproape convinși că nu putem veni, dar ne-am făcut timp pentru că e important. Eu i-am zis managerului meu că vreau ca în pauza de masă să vin aici și el a zis: «păi, mă așteptam». Și după-aia a trecut pe la mine și a zis: «ce faci, n-ai plecat?» Așa e cu corporatiștii ăștia, dăunători României, cum zic unii, dar noi aducem o foarte mare parte din bani în țară.”