Două preotese queer transformă Biserica pe care o cunoaștem noi

O nouă organizație nonprofit ajută persoanele queer să se simtă în largul lor în timpul procesiunilor religioase, transformând Biserica într-un spațiu queer-friendly.

|
22 noiembrie 2017, 8:30am

Preotesele Anna Blaedel (stânga) și M. Barclay, fondatoarele Enfleshed

Preoteasa M. Barclay, care slujește în cadrul Bisericii Metodiste Unite, admite că șansele persoanelor queer care vor să devină preoți sunt mici. Mânate la începutul acestui an de un sentiment de insatisfacție profesională, au început să-și pună, probabil, cea mai importantă întrebare: „Ce vreau să fac cu viața mea?” (Sincer să fiu, și eu mă întreb același lucru).

Această introspecție a făcut-o pe Barclay să reia în calcul un vis vechi pe care îl avea cu o prietenă, și ea teolog queer, Anna Blaedel. Așa au decis să înființeze Enfleshed la începutul acestei luni, o organizație nonprofit care îi ajută pe liderii religioși și pe enoriași să-și ajusteze predicile, astfel încât persoanele queer să se simtă binevenite. Enfleshed oferă liturghii LGBTQ-friendly pentru nunți, înmormântări, chiar și consiliere pentru cei care se împotmolesc câteodată în apele mâloase ale credinței. Scopul organizației Enfleshed este să aducă bisericile și practicile religioase în secolul XXI.

Barclay a declarat că Blaedel îi împărtășea frustrările, amândouă fiind nemulțumite de modul în care liderii religioși creștini abordau subiecte precum sexul sau relațiile interrasiale.

Speranța noatră este ca o organizație precum Enfleshed să poată redresa schisma dintre o religie precum creștinismul și societatea modernă din zilele noastre. Am stat de vorbă cu Barclay despre propria ei călătorie către acceptarea de sine, dificultățile de care s-a lovit atunci când a încercat să-i slujească pe enoriașii queer, dar și despre viitorul Bisericii LGTBQ.



VICE: De ce ați ales să se numească „Enfleshed”? E un cuvânt foarte puternic, încărcat cu semnificații, în special pentru un catolic ca mine. Mă face să mă gândesc la comuniune, la trupul lui Hristos.
Preoteasa M. Barclay: Cuvântul ăsta înseamnă foarte multe pentru noi. Legătura dintre aspectul carnal și credință nu este evidentă în tradiția creștină, căci Dumnezeu condamnă păcatul carnal, dar noi credem că e reprezentativă. Și mai credem și că Dumnezeu sălășluiește în locurile în care e prezentă cea mai multă durere, și în locurile pe care noi, ca societate, le numim „perverse” (același cuvânt pe care îl folosim ca să ne descriem și viețile sexuale). Și suntem pregătite să plonjăm în ele. Acest nume oferă atât de multă valoare misiunii noastre.

Motto-ul organizației voastre este: „Să aducem înapoi Bisericii ce este important, pentru a putea obține dreptate, mântuire și bunăstare”. Dar ce este important, mai exact?
Când oamenii au început să-l urmeze pe Iisus, a fost o mișcare pentru eliberare, pentru reîntregire spirituală. Suntem complet de acord că Iisus Hristos a fost crucificat din cauza angajamentului său față de oamenii marginalizați, și nu numai. E păcat cum în zilele noastre foarte puține biserici mai dețin același set de valori. Vrem să schimbăm ținta spre acel aspect al mișcării. Nu vrem să ne concentrăm doar pe dreptatea socială, ci și pe viețile noastre spirituale.

Ai fost mereu în contact cu latura ta sprituală, nu-i așa?
Am fost mereu foarte conservatoare și fundamentalistă în gândire. Și chiar am crezut în asta pentru o vreme. Abia când am ajuns la facultate,și am fost pusă în fața unor încercări grele, am simțit nevoia să-mi reconsider credința. Asta m-a făcut să mă îndrept spre seminar. Mi-am dat seama abia pe la douăzeci și un pic de ani că sunt queer, și abia mai apoi mi-am asumat identitatea de persoană trans. A fost atât cea mai bună, cât și cea mai proastă sincronizare. Dar sunt foarte recunoscătoare că am trecut prin procesul de coming out înconjurată de o teologie feministă și queer. Și, sinceră să fiu, de atunci credința mea este baza care mă ajută să fiu mândră de identitatea mea ca persoană queer și trans.

Citește și De ce nu pot să fiu prea dur cu preoții gay

O majoritate covârșitoare a comunității LGBTQ tresare când aude de religie, asta pentru că Biserica le-a întors multora spatele. Cât de greu îți este să le fii preot?
A fost foarte dificil, în sensul în care oameni queer și trans m-au abordat pentru că se chinuiau să găsească o comunitate creștină care să le împărtășească credințele și să-i accepte pentru ceea ce sunt, sau chiar să le integreze identitatea în credința lor. Este incredibil de frustrant și supărător că aud zilnic povești de genul. Partea bună este că sunt din ce în ce mai mulți oameni dispuși să-i asculte. Și nu este imposibil să găsești preoți queer sau trans. În ultimii șase sau șapte ani, Biserica LGBTQ a crescut foarte repede, iar acest lucru este minunat. Doar printre metodiști sunt peste 150 de membri ai clerului, și asta luând în considerare faptul că suntem o minoritate evitată! Totuși, oamenii care vor să trăiască întru credință continuă să se lupte cu reaua voință a unora, în ciuda dimensiunilor religioase și a tuturor formelor pe care le întruchipează creștinismul.

Cum îi poate ajuta Enfleshed pe cei care doresc să intre în legătură cu latura lor spirituală?
Unul dintre visurile noastre a fost să întregim o echipă întreagă de preoți queer și trans, în special preoți de culoare, din diferite colțuri ale lumii, care să poată vorbi despre felurile în care oamenii au fost marginalizați și despre cum ei înșiși au găsit mântuirea în propria credință. De îndată ce Enflshed se va extinde, vom putea pune bazele unui echipe de oameni care să poată oferi servicii pastorale complete. Eu n-am beneficiat de asta, copil fiind. Ne vom asigura și că liturghiile tradiționale pot include persoanele queer, și nu vor fi doar patriarhale. Vom face asta prin rescrierea unor liturghii vechi și prin crearea altora noi.

Citește și 5 mici secrete din viaţa intimă a preoţimii

Cum reacționează oamenii când aud de Enfleshed și de misiunea voastră?
Mulți oameni ne-au mulțumit. Cred că oamenii sunt destul de dornici de spiritualitate, acel gen de spiritualitate care să le meargă direct la inimă, căreia nu îi este teamă să spună lucrurilor pe nume. Multor oameni le este frică să nu intre în belele sau să constate mai încolo că viziunile lor politice nu mai au nicio însemnătate în lumea de afară. Oamenii consideră că slujbele noastre sunt revelatoare.

Totuși, ce i-ai spune unui enoriaș sceptic?
L-aș încuraja și i-aș spune că nu este doar tolerat în ochii lui Dumnezeu, ci că este celebrat fix pentru ceea ce este. Chiar dacă nu are pe nimeni în jur care să-i spună asta, este înconjurat de o biserică queer care îi este mereu alături.

Acest interviu a fost editat pentru claritate.

Urmărește-l pe Xorje Olivares pe Twitter

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE