Toate motivele pentru care trebuie să stai acasă la referendumul anti-gay din România

Organizarea referendumului pentru redefinirea familiei în Constituție a fost bătută în cuie ieri de Guvern prin ordonanță de urgență. Trei lucruri importante trebuie reținute aici: primul e că s-a modificat legea referendumului prin OUG, fapt interzis prin decizii ale Curții Constituționale, ceea ce face ca rezultatul să fie atacabil la CCR. Al doilea e că oamenii sunt chemați la vot două zile consecutiv, pe 6 și 7 octombrie, ceea ce nu s-a mai întâmplat în România din 2003, de pe vremea lui Adrian Năstase și Octav Cosmâncă. Și al treilea și poate cel mai important: nu va fi folosit sistemul electronic de prevenire a votului multiplu (celebrele tablete din secțiile de votare), adică va crește semnificativ probabilitatea de fraudare.

În plus, există întrebarea pe care toată lumea o are în acest moment în cap: dacă nu sunt de acord cu referendumul este mai util să-l boicotez sau să merg la urne și să pun ștampila pe „nu”?

Să le luăm pe rând.

Întrebarea de pe buletinele de vot sună în felul următor: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?”. Da, și mie mi se pare puțin confuză formularea, așa că i-am cerut părerea expertului în legislație constituțională Codru Vrabie.

„Așa scrie în legea referendumului că trebuie formulată întrebarea, aici nu e nimic de comentat”, mi-a explicat expertul.

Evident, nu poți să nu întrebi dacă oamenii mai puțin informați din România vor ști despre ce este vorba, dar, așa cum mi-a explicat Codru Vrabie, tot în lege scrie că Guvernul trebuie să ducă o campanie de informare până la data votului, astfel încât oamenii să știe ce înseamnă dacă pun ștampila pe „da” și ce înseamnă dacă pun ștampila pe „nu”.

Ciudat este că timpul rămas până la referendum este foarte scurt, deci din nou se pune întrebarea: când va avea timp să facă Guvernul o campanie de informare care să ajungă și în cel mai îndepărtat cătun din România? Poate, de fapt, asta e și ideea, dar să mergem mai departe.

Răspunsul scurt este că așa îi duce capul pe oamenii care conduc acum România. Problema este însă că prin această ordonanță se modifică legea referendumului, ori asta chiar nu e ok.

„Există trei decizii ale CCR care spun că nu ai voie să modifici legea referendumului prin OUG, iar cea mai recentă este din 2016 când Guvernul Cioloș a dat ordonanță pentru a organiza un referendum local la Oradea în aceeași dată cu alegerile locale”, mi-a spus Codru Vrabie.

Este acest lucru un motiv de invalidare a rezultatului referendumului? „Da, guvernul s-a pus singur într-o situație de risc”, răspunde din nou expertul constituțional.

Mă rog, ca să fim cinstiți până la capăt ar trebui să mai spunem că instituția care ar trebui să atace ordonanța este Avocatul Poporului, iar cea care trebuia să ia o decizie este Curtea Constituțională. Iar ambele știm că sunt foarte prietenoase cu actualul guvern.

Dacă ai fost la ultimele alegeri, ai văzut că în secțiile de vot erau niște tablete conectate la internet, plus scannere pentru cărțile de identitate. Dacă ai mai votat o dată, sistemul emitea o alertă astfel încât președintele secției de votare știa că trebuie să te dea pe mâna poliției pentru intenția de a frauda alegerile.

Sistemul este în responsabilitatea Autorității Electorale Permanente, instituție care mi-a confirmat ieri că acesta nu va fi folosit la referendum. În consecință, poți să tragi concluzia că va crește exponențial riscul de vot multiplu. Ca să-ți dau un exemplu, imaginează-ți că fanii Coaliției pentru familie vor umple niște autocare cu oameni pe care îi vor plimba de la o secție la alta, pentru a fi siguri că se atinge pragul de 5,6 milioane de alegători (30%), astfel încât referendumul să fie validat (mai multe despre validarea referendumului am scris aici). Sigur, nu fac un proces de intenție nimănui, doar spun ce se poate întâmpla.

Și apropo de asta, ultima dată când a mai avut loc un referendum în două zile, în 2003, pe vremea lui Năstase, prezența la vot a evoluat surprinzător de bine în cea de-a doua zi. În numai cinci ore s-au strâns 20% din votanți și cred că înțelegi unde bat: în condițiile în care o mare parte a populației vrea să boicoteze referendumul și nu există un sistem de prevenire a votului multiplu, ce crezi că se poate întâmpla în secțiile de votare mai puțin monitorizate?

Bine, acum ai putea fi cârcotaș și să spui că Guvernul chiar nu a avut timp să se ocupe și de sistemul electronic de prevenire a fraudelor. Ei bine, nu e așa. Dacă ar fi vrut, ar fi inclus folosirea sistemului anti-fraudă în ordonanța pe care a dat-o ieri, iar acest lucru mi-a fost confirmat de Adrian Moraru, directorul IPP, unul dintre experții din România pe legislație electorală. Pot trage astfel concluzia că Guvernul chiar nu a vrut să se asigure că votul de la referendum va fi unul sută la sută corect.

Ca să răspund la întrebarea asta am stat de vorbă cu sociologul Barbu Mateescu, cunoscut pentru calculele pe care le face pe blogul său când sunt alegeri în România.

În mod clar, dacă a luat decizia să întindă votul pe două zile, modificând legea referendumului prin OUG, guvernul se teme pentru realizarea pragului de 30%.

„În teorie, un referendum pe două zile permite oamenilor care nu au venit în prima zi să vină în a doua”, spune Barbu Mateescu. Asta, pe hârtie. „În practică, nu sunt foarte multe cazuri de genul acesta. Oamenii care sunt mobilizați măcar la un nivel minim își găsesc 5-10-15 minute să se ducă până la o secție de votare”, adaugă sociologul. Cu alte cuvinte, „disperații” care vor să meargă la referendumul ăsta o vor face, oricum, din prima zi, nu-și vor permite luxul să lungească suspansul.

Totuși, ziua a doua a referendumului e crucială. Acolo e punctul de rupere. Nu trebuie să fii statistician ori olimpic la matematică să realizezi că în două zile poți face mai multe fraude electorale decât într-o singură zi.

Un lucru este clar: dacă referendumul s-ar valida, oamenii care ar spune „nu” modificării Constituției sunt mai puțini decât cei care ar spune „da”.

„Sunt foarte multe cercetări pe subiectul acesta, pe legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Vorbim de o minoritate de 10, maximum 20% din totalul populației”, spune Mateescu.

În concluzie? „Adversarii referendumului nu pot să meargă decât pe boicot. E singura lor opțiune”, adaugă el.

Și mai există un lucru de care trebuie să ținem seama. „Publicul care e foarte interesat de acest referendum e, de fapt, foarte mic”, spune Mateescu. Atât fanii CpF, cât și electoratul pro-gay.

Așa cum deja ți-am arătat aici, pentru ca acest referendum să producă efecte, trebuie să îndeplinească două condiții mari și late. Prima și cea mai importantă dintre ele spune că prezența la vot trebuie să fie de măcar 30% din totalul populației cu drept de vot, adică 5,6- 5,7 de milioane de români.

Adversarii referendumului ar putea fi însă tentați să meargă la referendum și să-și anuleze votul, dar e o variantă extrem de riscantă pentru ei, întrucât, prin prezența lor la vot, ajută la depășirea pragului de 30%.

Astfel, e important ca toată această campanie de boicot să influențeze câteva sute de mii de orășeni care altminteri, ar merge la vot, dar pentru a vota „Nu”. Dacă se ajunge pe muchie, aceste câteva sute de mii pot înclina balanța. Ești împotriva referendumului? Stai acasă!

Evident, susținătorii schimbării Constituției vor face mare campanie fix pe treaba asta: că, vai, orice cetățean responsabil trebuie să voteze, indiferent cum. În felul ăsta, vor încerca să atragă oameni la vot, chit că sunt persoane care votează „Nu”. Partizanii referendumului vor face tot posibilul să aducă lumea la vot. Se face pragul de 30%, bătălia e câștigată.

Pe lângă pragul de 30%, mai există unul, de 25%, ceva mai alambicat și mai greu de înțeles la prima vedere. Adică, dacă se face primul prag, trebuie apoi ca 25% să fie voturi valabil exprimate. Tentația e să mergi și să-ți anulezi votul. Nu-ți bate capul. 30 e mai mare decât 25 și mai greu de atins. Stai acasă.

Disputa e concentrată în acest moment în orașele mari. Ne certăm în bule pe Facebook și avem impresia că acolo se dă bătălia. Greșit.

„Din perspectiva mea, ca sociolog, nu acolo se decide referendumul. Soarta referendumului depinde în principal de orașele mici și de mediul rural. Ruralul adevărat – nu cel din jurul orașelor mari – e undeva pe la 40% din populație”, mi-a mai zis Barbu Mateescu.

În cifre, totul pleacă de la cele trei milioane pe care CpF le-a strâns, sub formă de semnături, pentru organizarea scrutinului. Asta e baza de plecare. Finish-ul îl reprezintă 5,7 milioane. Practic, pentru fiecare semnătură, cei din tabăra PSD-CpF trebuie să mai aducă un vot.

„Există în mod cert, în jur de 3 milioane de persoane care vor vota. Asta e cert. Aia e masa de la care se pleacă. Sunt cei la care ajunge cel mai ușor mesajul CpF, al Bisericii, al cultelor șamd. Plaja de acțiune e, însă, foarte mare. Sunt multe alte milioane care spun că, da, cred în Dumnezeu. Dar nu vor vota toți pentru că subiectul nu e relevant pentru societate. Ai un punct de pornire de 3 milioane și un punct maxim de 12-13 milioane. Dar prezența nu va fi nici la 3 milioane, nici la 11-12. O să fie undeva în acest interval. Și aici se dă bătălia”, spune Barbu Mateescu.

Dacă vrei să fii observator la vot să te asiguri că nu-s fraudate rezultatele, intră aici.