Cum setezi limite în orice relație chiar dacă ți se pare că totul merge bine

Articolul a apărut inițial pe Broadly.

Eu nu sunt genul de persoană care impune limite prietenilor și familiei, cel puțin nu verbal. În fine, fac parte din tipologia noii generații care urăște conflictele. Dar, în mod ironic, urăsc și când prietenii sau membrii familiei nu respectă limitele pe care eu le-am setat în capul meu, dar nu le-am comunicat… lucru care nu e tocmai corect față de ei.

Însă în relații romantice nu am probleme de genul. Am decis asta, deoarece, fiind atrasă sexual de bărbați, disprețuiesc mai mult toate chestiile de care scapă decât conflictele. Pot impune cu ușurință unui tip care vrea să ne vedem, că ar trebui să mă sune înainte de opt seara. Însă cu mama mi-e mult mai greu să-i spun să nu mă mai sune sâmbătă seara. (Nu i-am spus niciodată, pur și simplu i-am ignorat telefoanele până când a încetat să mă sune).

După ce am vorbit cu terapeutul de familie Dr. Racine R. Henry despre cum să-ți expui clar nevoile în relațiile personale non-romantice, am descoperit că aveam o atitudine pasiv-agresivă față de mama mea în loc să-i comunic că ar trebui să mă sune în altă zi. Doctorul Henry mi-a dat mai multe sfaturi despre cum să impui limite cu prietenii și familia în ideea de a fi o persoană adultă mai sănătoasă, am decis să le urmez.

Ca să poți seta o limită, mai întâi trebuie să înțelegi ce înseamnă. „O limită e o măsură de respect. E o anumită limitare impusă pentru anumite comportamente care sunt neplăcută sau nedorite”, spune dr. Henry. „E o formă de a comunica verbal și nonverbal cum vrei să fii tratat.” Știi când cineva face sau spune ceva ce te supără. Ăla ar fi un moment ideal de a stabili o limită care să prevină astfel de incidente.

Am o prietenă care obișnuia să-mi trimită mesaje interminabile despre cele mai plictisitoare lucruri. Deseori, nu aveam timp sau energie să-i răspund și nici nu aveam tupeu să-i spun că mesajele ei mă enervau și îmi distrăgeau atenția. În schimb, am încercat să-i răspund cu lux de amănunte de câteva ori pe săptămână, ca să nu creadă că o ignor, dar suficient de rar cât să se prindă. Ăsta e un exemplu bun în care ar fi trebuit să impun o limită. În schimb, din păcate am continuat așa până când și-a găsit un job full-time și nu a mai avut timp nici ea.

Ne gândim la limite doar în cazul relațiilor intime, dar pot fi benefice pentru diferitele tipuri de persoane cunoscute. Conform doctorului Henry, atunci când setezi limite cu cineva, „persoana conștientizează că nu poate face tot ce-i vine în cap și că sunt condiții în relația voastră, indiferent că e vorba de un coleg de muncă, un prieten sau o cunoștință.”

Înainte să abordezi persoana, trebuie să ai o idee clară a limitei pe care vrei o să impui, atât pentru tine, cât și ca să o poți explica mai departe. Respectarea limitei nu este dependentă doar de persoane pentru care o setezi. Dacă întrece măsura stabilită, e important să te menții pe poziții și să implementezi condiții. Întreabă-te dacă și cum poți păstra limita pe care plănuiești să o setezi (de exemplu să nu mai faci sex cu fostul, poate fi mai greu decât pare.)

„Trebuie să fii în stare să susții și să acționezi ca să menții limita”, spune dr. Henry. Nu are sens să impui o limită pe care nici tu nu ești în stare să o respecți.

Apoi, gândește-te la persoana pe care vrei să o abordezi: personalitatea, relația voastră și orice altceva relevant. Te poate asculta? Dacă nu, trebuie să fii extrem de concis și clar, să setezi reguli stricte, fără ambiguități. E vorba de o persoană care nu accept criticile constructive? Dacă da, atunci trebuie să fii conștient de tonul pe care-l folosești în conversație.

Dacă ești ca mine și crezi că poți seta limite prin ignorarea mesajelor sau alte indicii din care reiese că ești enervat, îmi pare rău să-ți spun că tehnica asta nu funcționează la fel de bine ca atunci când abordezi situația cu maturitate și folosești cuvinte.

Pare evident că astfel de conversații ar trebui să decurgă în persoană, dar, conform doctorului Henry, nu e necesar în fiecare caz. „Depinde de nivelul de confort”, spune ea. „Tu ești cel care stabilește limita, deci tu decizi când și unde are loc conversația.” Dr. Henry spune că dacă mergi pe claritate sau nu te simți confortabil să faci asta în persoană, un mail sau un mesaj ar fi mai bune. „Partea bună atunci când scrii e că poți fi mai exact despre ce anume vrei să spui și cum pui problema”, spune ea.

Explică-i persoanei de ce setezi limita și cum te-a afectat comportamentul său în trecut. Abordează limita ca pe ceva ce vă îmbunătățește relația, decât ca pe o despărțire.

Va trebui să te confrunți cu posibilitatea ca prietenul, membrul familiei sau oricine ar fi, să nu primească atât de bine tentativa ta de a stabili o limită. Din spusele doctorului Henry, acest lucru este destul de comun. „Până în acel moment, ei sunt obișnuiți să aibă o anumită interacțiune cu tine, un anumit fel de indulgență. În clipa în care începi să schimbi asta și spui: „Nu e OK pentru mine, trebuie să te aștepți la o anumită rezistență și respingere", spune ea. „Ar trebui să te aștepți la conflicte și tensiuni în legătură cu ce vrei să se schimbe".

Dacă te afli în situația asta, Dr. Henry te sfătuiește să menții limita oricum și să ai o serie de conversații cu această persoană despre ce înseamnă pentru tine această limită. Nu trebuie să fii de neînduplecat, dar poți explica cum te afectează și de ce simți nevoia să schimbi ceva pentru a păstra relația, spune ea.

Nu te lăsa descurajat! Se poate ca persoana pe care o confrunți să fie ok cu limita. „Există cazuri în care, deoarece e un prieten, cineva căruia îi pasă de tine, care nu era conștient de prejudiciile aduse, setarea unei limite să fie bine primită, deoarece sunt mai interesați să-ți fie bine și să ajute la menținerea relației decât să facă cum vor ei”, spune dr. Henry.

Mi-ar plăcea să nu mai trebuiască să fac vreun efort după impunerea unei limite, dar, din păcate, menținerea limitei e la fel de greu ca stabilirea ei. Asta înseamnă că pe lângă să te ții de ce ai spus că faci, trebuie să tragi la răspundere și persoana implicată. Dacă ai probleme cu menținerea unei limite, dr. Henry sugerează să „te pui pe primul loc și să-ți dai seama de ce ai impus limita și de ce e importantă pentru tine. Posibil ca celeilalte persoane să nu-i placă asta, sau să nu fie de acord, dar trebuie să o respecte.” Dacă nu, poți implementa consecințe. De exemplu, „ai demonstrat că nu poți respecta condițiile mele, așa că nu putem să ne mai vedem în timpul liber.”

Intenția e foarte importantă când setezi limite, și poate fi ușor să revii la comportamentul vechi dacă uiți de ce ai implementat limita de la bun început. Conform doctorului Henry, dacă îți pui o serie de întrebări, asta ar putea să te ajute să te ții de ele: „De ce valoarea asta e atât de importantă încât trebuie să o respect prin setarea unei limite? Cum pot comunica asta persoanei fără să afecteze relația sau poate limita asta va schimba relația într-un mod benefic pentru amândoi, iar eu mă voi simți mai respectat?”

Practic: dacă nimic nu merge, atunci ar fi bine să te întrebi dacă relația merită. În orice caz, o să te simți mai bine dacă ai grijă de nevoile tale. Succes!