Lumea în care animalele sunt omorâte în ritualuri păgâne pentru sănătate și noroc

Drumul către piața de animale Long Cheng e plin de oase. South St. Paul a fost pe vremuri locul uneia dintre cele mai mari industrii de animale de fermă, unde mii de oameni procesau milioane de vite, porci, oi și capre în cei 122 de ani de operare. Ultimul comerciant de carne a închis în 2008, din cauza schimbărilor prin care trecea piața de desfacere.

În fine, aproape ultimul.

Într-o zi oarecare de marți, un porc, berbec sau o oaie proaspăt măcelărită atârnă în Long Cheng. Coarnele berbecului au fost tăiate, iar în locul lor se văd două cioturi roșii care strălucesc ca țigările în noapte, acolo unde obișnuiau să crească din craniul creaturii. Ochii lui arată incredibil de asemănător cu x-urile din desene care indicau moartea personajelor.

Câțiva bărbați de vârstă mijlocie stau tolăniți în scaunele din lemn de pe partea cealaltă a vitrinei, ca și cum ar urmări un meci de fotbal de duminică, nu foarte interesant.

Fețele oamenilor din abatoare

Pe partea cealaltă se văd șiruri de ligheane argintii golite. „Astea se folosesc pentru procesarea propriului pui", spune Yia Vang. „Familiile de albi se duc la Dairy Queen, iar familiile Hmong vin aici", spune el. Deși pare că glumește, de fapt, e chiar așa. „Familiile asiatice fac totul împreună, indiferent dacă e de comun acord sau nu", spune el în timp ce ridică din umeri.

Vang e un bucătar Hmong de 30 și ceva de ani, care s-a mutat din Wisconsin acum șapte ani, după ce familia lui a imigrat în Statele Unite pe când el avea cinci ani. El este unul dintre cei 60 de mii de imigranți Hmong, care și-au stabilit căminele în Minneapolis - St. Paul, unde există cea mai mare populație urbană Hmong din lume. Vang și familia lui vin la piața asta pentru carne, dar și pentru rolurile importante din ceremoniile religioase șamanice. E singura piață de genul din tot statul, care deservește o comunitate atât de mare.

„Ei se descurcă foarte bine", spune el.

Pe lângă platforma de măcelărit, o ușă glisantă aproape stricată ascunde cam o duzină de oi blănoase care își așteaptă soarta. Ele se agită în cuștile strâmte. După oi, vreo două duzine de porci rozalii și grași stau la coada pentru linia de dezasamblare. În aer se simte un miros de fermă combinat cu sânge. Deși e neplăcut, nu e mirosul groaznic de descompunere, ci mai exact de moarte. Pe lângă niște grămezi de lână de abia tunsă, cu tot cu bucăți de piele însângerată, spațiul compact e ordonat.

Vezi și: Fried Lamb Riblets with Bestia's Alia Zaine.

În timp ce familiile contemporane Hmong nu aderă la un singur sistem de credință, Vang spune că mulți cred că fiecare om are mai multe spirite. Dacă corpul devine bolnav sau deprimat, ei consideră că un spirit a părăsit corpul. Pentru a readuce spiritul, un animal trebuie sacrificat, astfel corpul se însănătoșește. Pentru acest ritual este chemat un șaman.

În documentarul excelent de la PBS, Split Horn, regizorii Taggart Siegel și Jim McSilver prezintă superb o familie Hmong din Wisconsin, cu un patriarh pe nume Paja Thao. El este un șaman care la rândul lui devine deprimat, iar familia se strânge de peste tot din America pentru a participa la ceremonia care include sacrificarea unei vaci, pentru a chema spiritul înapoi în corp. După ce animalul este folosit în ritual, se face o masă enormă cu tot clanul familiei.

Așa cum prezintă și filmul, frica americanilor Hmong e că ceremoniile vor dispărea odată cu noile generații care sunt din ce în ce mai americanizate. „Generația asta nouă, dacă se simt răniți, dacă simt durere, ei cel mai probabil se duc la spital", explică fiul adolescent al lui Paja, în timp este prezentat un cadru cu Paja care face o incantație deasupra unei păsări încă în viață. „Ei iau ce le recomandă doctorul, adică iau un medicament, în loc să facă o ceremonie cu un pui. Ar fi mai convenabil."

În St. Paul, la câteva minute de Long Cheng, Casa mortuară Legacy este găzduită într-o clădiră joasă de blocuri, chiar sub un pod de autostradă suspendată. Parcarea imensă este de obicei plină în fiecare weekend, pentru sutele de oaspeți care vin la înmormântările Hmong, ce țin patru zile. Hmong consideră că anumite ceremonii trebuie făcute pentru a ghida sufletul decedatului către străbuni. Din nou, datorită asocierii apropiate dintre animal și spiritele umane în religia lor, un pui este sacrificat pentru a asista sufletul sau pentru a mulțumi spiritele.

Astfel de ritualuri au loc și atunci când se naște un copil, pentru a întâmpina sufletul acestuia în lume sau pentru a înștiința spiritele de sosirea unui suflet nou.

„Noi vrem să ne asigurăm că bebelușul e acoperit", spune Vang. Se leagă o sfoară roșie de brațul bebelușului ca simbol al sângelui, care înștiințează spiritele că a fost sacrificat un animal. În unele cazuri, șamanii vizitează Long Cheng pentru a alege animalul care urmează să fie sacrificat.

Am ratat la mustață un măcel adevărat și mă bucur în secret. Dar pentru unii imigranți, să cumperi carne învelită în celofan de la alimentară e la fel de ciudat cum e măcelăria pentru mine. Nu m-am gândit niciodată că spiritul unui animal de fermă ar fi aliniat cu al meu. Dar când mă gândesc la oile alea tremurânde, poate ar trebui să mă gândesc și la spiritele lor.