Românii bucuroși că o bătrână și-a donat toți banii pentru Biserică îți arată de ce suntem săraci

O bătrână în vârstă de 93 de ani a pus deoparte din pensia ei de 500 de lei, până când a strâns o sumă de patru zerouri. Pe care a donat-o apoi Catedralei Neamului. Asta este una dintre cele mai triste știri pe care am citit-o în acest an și nici nu știu cu ce ar trebui să încep. Simplul titlu al știrii îți arată câte chestii merg greșit în România, iar faptul că atâția oameni nu văd o problemă în asta e de-a dreptul absurd.

Nu mă înțelege greșit, de obicei sunt prima care critică asemenea gesturi, dar, de data asta, tot ce simt este o combinație de furie față de BOR și milă față bătrâna care trebuie să trăiască o asemenea viață din cauza instituției. Știu că mulți au sărit să o judece pe femeie, că e naivă și proastă, dar cel mai deranjant aspect în toată povestea asta este atitudinea BOR. Este revoltător că Biserica a acceptat banii și că organul lor de presă a lăudat fapta și a prezentat-o ca pe un exemplu. Ce fel de om trebuie să fii ca să accepți zece mii de lei de la o bătrână care trăiește în sărăcie, în timp ce instituția ta primește constant milioane de la stat?

Într-o lume ideală, singurele fonduri pe care Biserica le-ar primi ar fi într-adevăr cele din donațiile oamenilor care cred în ea. La noi, banii se duc spre BOR din toate direcțiile, din taxele tale, din bugetul primăriei și de la cei mai prăpădiți oameni. M-am uitat prin comentarii așa, fără să mă aștept la prea mulți care să aprecieze gestul bătrânei. Din păcate, sunt destui care chiar nu văd nimic greșit în toată povestea asta, ba din contră, o iau ca pe un exemplu sfânt. Te las mai jos cu câteva reacții de genul, ca să înțelegi mai bine la ce mă refer.

ASUR este o asociație care promovează gândirea critică, cunoașterea științifică și separarea bisericii de stat, iar OFCR vine de la „Opriți Finanțarea Cultelor Religioase". Contentul de pe pagina de mai sus e cum te aștepți, iar comentariul ăsta nu surprinde cu nimic. Practic îți confimă faptul că biserica te încurajează să-ți cumperi bilet de intrare în Rai cu donații, pentru că asta înseamnă credința pentru unii oameni.

Mă rog, m-am uitat și pe pagina asta, ca să-mi fac o idee despre ce promovează, și am găsit comparații între Untold și pelerinajul de la Sf. Parascheva. Nu are niciun sens să faci comparații între un festival și o adunătură de oameni care se îngrămădesc să pupe moaște. Dar, dacă tot am ajuns aici, cred că e corect să menționez că anul ăsta pelerinii au rupt toate panseluțele din centrul Iașului și le-au îndesat în sacoșe. Niște moaște nu te fac mai civilizat ca unii care merg la un festival, ba din contră aș putea spune.

Genul ăsta de comentarii sunt cele mai comune. Plecăciuni, amin și alte rugăciuni laudative pentru bătrâna care mănâncă odată pe zi, ca să poată arunca cu bani în Catedrala Neamului. Să strângi zece mii de lei dintr-o pensie de cinci sute este cu adevărat impresionant și, dacă e să mă întrebi pe mine, i-aș pune numele bătrânei pe clopotul ăla, o merită mai mult decât Daniel.

Mă rog, laudele continuă în același mod cam prin fiecare secțiune de comentarii. Se mândresc să fie contemporani cu Mama Gherghina și trimit virtual rugăciuni spre ea. De parcă o ajută cu ceva.

Alții se întreabă retoric dacă bătrână n-o fi vreo sfântă, chiar dacă fapta ei nu ajută pe absolut nimeni, decât pe biserică, deși, dacă stai bine să te gândești, zece mii de lei pe lângă milioanele primite de la stat și primărie sunt ca o picătură într-un ocean.

Multă lume încă se miră că Pomohaci mai are susținători. Fiecare enoriaș care i-a sărit în apărare este de părere că un om al bisericii nu este capabil să păcătuiască. După aceeași logică, mulți au impresia că banii bătrânei vor fi administrați corespunzător, pentru în toți oamenii bisericii sunt niște curați, iar dacă asta nu se întâmplă, Dumnezeu e sus și vede și o să-i pedepsească pe cei responsabili.

Din păcate, femeie asta nu va rămâne în istorie. E doar unul dintre cei prea mulți credincioși care trăiesc în sărăcie, pentru că au donat bisericilor. La sfârșitul lunii trecute a apărut știrea cu un timișorean care și-a dat toată averea bisericii, iar acum trăiește într-un șopron, pentru că biserica l-a gonit de la mânăstirea construită de el. Oare despre astfel de sacrificii vorbește domnul de mai sus?

Știu că nu e treaba bătrânei sau a bisericii să facă spitale și șosele, dar trebuie să fii complet rupt de realitate să crezi că astea nu-s importante, pentru că țara are nevoie de sacrificii. Orice vizită într-un sat românesc îți arată că e plin de astfel de „sacrificii" care nu ajută pe nimeni, în timp ce în România există 18 300 de biserici și sub 500 de spitale.

Banii sunt ochiul dracului și cardul e drac scris invers, cunoști povestea. Deci se poate presupune că bătrâna din Saelele a făcut o chestie foarte înțeleaptă, pentru că a scăpat de ceva drăcesc din casă. E amuzant că oamenii ăștia nu realizează cât de avari sunt oamenii bisericii și cred că în cazul lor nu există problema cu „ochiul dracului". Ei pot să ceară cât doresc, pentru că e pentru o cauză nobilă, iar o bătrână care-i donează e de fapt o înțeleaptă care s-a lepădat de un rău din casă.

Am lăsat răspunsul ăsta la sfârșit mai mult așa, ca să răspund comentariilor care vor urma la textul ăsta, fix în același mod. Chestia e că niciun site de știri nu a prezentat povestea asta într-un mod critic față de bătrână. Ziarul Lumina a lăudat fapta bătrânei și au dat-o exemplu ca să-i stimuleze pe oameni să doneze. Restul organelor de presă au intrat puțin mai mult în detalii despre viața femeii, ca să înțelegi ce înseamnă să aduni zece mii de lei dintr-o pensie de cinci sute.

Cu toate acestea, unora nu li s-a părut nimic greșit aici. Nu-i deranjează că o bătrână face foamea pentru Catedrala Neamului, nu-i deranjează că biserica laudă gestul și, mai ales, nu-i deranjează că biserica a acceptat banii. Și unii se miră de ce scade BOR în sondaje tot mai mult. Biserica ar fi primit niște puncte de încredere dacă știrea suna cam așa: uite, domne, ce bătrânică simpatică, a vrut să renunțe la propriile nevoi ca să ne dea nouă zece mii de lei, dar nu i-am acceptat, că nu asta înseamnă credință, dar am zis să vă arătăm și vouă ce om bun e ea, că tot merită laude și chestii.