FYI.

This story is over 5 years old.

Mâncare · Bucătărie românească și internațională

Poveştile oamenilor care au ajuns la spital după o bătaie cu mâncare

Râdem, glumim, până ajungem la Urgențe cu brânză topită în ureche.
spital bataie mancare povesti vice romania

Nu simți c-ai trăit până nu i-ai îndesat cuiva spaghete în sân. Cel puțin asta e regula pentru oamenii care au crescut în Europa și nu știu ce înseamnă foametea.

De câte ori nu m-am ascuns după un frigider sau după vreo masă ca să mă feresc de ouă, linguri cu suc de roșii și alte alimente aruncate în direcția mea. Deși sună un pic periculos, am ieșit de fiecare dată nevătămată din aceste situații. Dar nu toată lumea a avut norocul meu.

Publicitate

Bătăile cu mâncare pot fi letale. În Italia, șaptezeci de persoane au fost rănite în timpul unei bătăi cu portocale de anul trecut, de exemplu. Și mai există astfel de povești de groază și în Olanda. Am colectat câteva povești dureroase ale oamenilor care s-au bătut cu mâncare și au ajuns în situații foarte neplăcute.

spital bataie mancare povesti vice romania

Rosa, Rotterdam

La mine în oraș se ține anual un bâlci. Anul trecut, m-am îmbătat cu prietenii și am ajuns într-un fast food local de pe o stradă foarte aglomerată. Eram morți de foame și ne comandasem o grămadă de prostii. Din când în când, aruncam unii în alții cu cartofi prăjiți, de distracție. Dar de la unul s-a ajuns la doi cartofi și apoi ne-am trezit că zburau prin aer tot felul de mâncăruri prăjite. Nu pot spune că mă omoram după chestia asta, așa că am încercat să evadez înainte să-mi ajungă un hamburger în păr. Dar prietenei mele i se părea foarte amuzantă situația și, fără să se gândească prea mult, mi-a aruncat în ureche niște brânză încinsă.

Am urlat așa de tare că toată lumea s-a potolit instant. Am ajuns la Urgențe cu arsuri pe ureche și cred că mi-a trecut pe veci cheful de bătăi cu mâncare. Din fericire, m-am ales doar cu câteva bășici.

spital bataie mancare povesti vice romania

Darla, Amsterdam

Părinții mei m-au lăsat să-mi fac ziua la casa noastră de la țară. Am plecat acolo cu 15 prieteni și sacoșele pline cu alcool: rețeta perfectă pentru dezastru.

Eram toți foarte beți și mâncam niște fast food, când deodată o prietenă a strigat: „BĂTAIE CU MÂNCARE!" Și și-a aruncat sandvișul în fața cuiva. Copleșit de un entuziasm subit, iubitul meu a înhățat o sticlă de Martini și a turnat-o pe toată pe mine. Alcoolul mi-a intrat în ochi și n-am văzut nimic vreo douăzeci de minute. Am crezut că am orbit și m-am panicat total. Pe atunci nu aveam telefoane smart, așa că n-am putut căuta soluții pe internet. Până la urmă, durerea m-a lăsat. Bătaia cu mâncare a continuat, dar relația mea cu Martini s-a stricat pe veci – de câte ori simt mirosul, îmi vine să vomit.

Publicitate
spital bataie mancare povesti vice romania

Anonim, Hoorn

Mi s-a părut o idee grozavă să organizez o bătaie cu mâncare. Când un prieten a anunțat o petrecere de casă nouă, mi s-a părut oportunitatea perfectă. Am plănuit totul cu câțiva prieteni. Când tipul care organziase petrecerea a ieșit de la baie, l-am acoperit toți cu frișcă. Surpriză! Cumpărasem o grămadă de alimente perfecte pentru aruncat: fructe, prăjiturele și sos. Ne-am îmbrăcat în haine bune de murdărit și eram pregătiți.

Dar încă de la început, prietenul nostru n-a fost la fel de încântat de idee ca noi. Nu i se părea o idee bună să-i distrugem casa cea nouă. Alți invitați n-au avut chef să-și murdărească hainele și s-au refugiat pe balcon.

În mijlocul distracției, beat fiind, am vrut să arunc un pahar de vin din plastic în aer. Dar se pare că nu era de plastic și s-a spart în capul unei fete care a început să sângereze. Tipul care dăduse petrecerea a chemat ambulanța, în timp ce eu stăteam amețit în mijlocul camerei, acoperit cu sos galben. Mi-a fost așa de rușine că n-am mai îndrăznit să ne contactăm niciodată. De atunci nu ne-am mai văzut decât întâmplător.

Jaap, Amsterdam

Am experiență cu bătăile cu mâncare încă din copilărie. În clasa a șaptea, i-am aruncat o prăjitură în ochi unui coleg și l-am băgat în spital.

Nici în liceu n-am fost mai cuminte. Într-o pauză, cineva a aruncat cu mere în niște colegi. Eu am făcut planul ca în pauza următoare să aruncăm și noi cu mai multe mere. Am ajuns să strângem o grămadă de mere, roșii, verzi, galbene. S-a dus zvonul în toată școala și toată lumea s-a pregătit. A ieșit o bătaie așa de mare încât s-a creat un fenomen. Toată lumea a ajuns să umble cu mere în buzunare.

Direcțiunea s-a enervat și a început să monitorizeze holurile. S-a dus vestea că cine aruncă un măr va fi suspendat. Cum eram membru al consiliului studenților, directorul m-a rugat să îl ajut în campanie.
Și așa am ajuns să fiu ipocrit: deși eu fusesem cel care stârnise tot fenomenul, am ajuns să lipesc pe pereți afișe pe care scria: „Un măr în mână e mai bun decât zece mere în aer." Din fericire, nimeni nu știa că eu inițiasem primul bătaia cu mere.