Deși vine des în România, s-a enervat tare la momentul OUG13. După înființarea paginii de Facebook „Vocea Diasporei”, a devenit administrator. A început organizarea protestului, „care începea să se coacă cam de pe 5-6 iunie”, îmi povestește.După ce facem cunoștință și primim un tricolor moca, o luăm la drum. La 8.30 oprim lângă intrarea pe A1 dinspre Timișoara, unde întâlnim un grup mare de concitadini. Printre ei e și Laurențiu, de la „Inițiativa Timișoara”. Așa au fost cu o seară înainte în fața Operei. Au așteptat o torță în memoria eroilor căzuți la Revoluție, dar torța n-a mai venit.Cererile bănățenilor au rămas la fel:„Am studiat, pe banii statului, specializare tehnică. Asta pentru că aveam studii în România de specialitate, dar nu îmi erau echivalate. După un an și ceva de studiu, am găsit de lucru la un patron care simpatiza românii. Eram hausmeister, adică un fel de administrator al clădirii”, își amintește el.
„Nu sunt foarte diferite față de ceea ce solicită toată țara: demisia Guvernului, crearea premiselor favorabile declanșării alegerilor anticipate, iar de la viitorii guvernanți dorim revenirea la starea normală, cea de dinaintea momentului OUG13”, aflu de la Laurențiu.
La 13.45, ajungem în Sibiu. La „Zona liberă de corupție” aflată vizavi de sediul PSD din Sibiu, un pensionar. Sub braț, el are o traistă uzată pe care scrie „O port din dragoste pentru teatru”. La dreapta sa, pe două bețe diferite, steagurile UE și NATO. În stânga, cel al României și unul cu stema Sibiului.Continuăm drumul în fața coloanei, în speranța că tricolorul nu ne va mai aduce necaz.
„Birocrația de care te lovești când vrei să faci o afacere cu banii strânși prin Europa, nesimțirea celor care nu-i fac cinste lui Hipocrate atunci când lasă bătrânii să moară fără șpagă, lipsa unui viitor pentru copilul nostru… lucruri de genul ne țin departe, dar ne-au și adus aici”, zice Bogdan.