După ce fostul m-a urmărit online am văzut cât de departe poate merge o obsesie

În fiecare an femei din Marea Britanie sunt omorâte de hărțuitori și abuzatori domestici – chiar dacă au depus plângere la poliție. Unfollow Me este o campanie de la Broadly care subliniază cât de prost e acoperită problema hărțuirii și abuzului domestic în societate, cu ajutorul apelurilor fundației de caritate împotriva hărțuitorilor, Paladin, ca să implementeze un Registru al Hărțuitorilor în Marea Britanie. Urmărește tot ce facem aici.

Am crescut cu (500) Days of Summer, Love Actually și toate comediile alea romatice care ne dau în cap cu figura de stil „dragostea este pentru totdeauna”. De obicei este vorba despre un tip care decide că o va cuceri pe fata visurilor lui, chiar dacă ea nu pare deloc interesată sau este deja într-o relație. Lucrul principal stă în faptul că nu renunță niciodată.

Am iubit filmele astea și scrisorile făcute de mână, ciocolatele scumpe și cadourile – un erou dintr-o comedie romantică ar fi putut numi orice un gest măreț și eu l-aș fi luat ca atare. Creierul meu de adolescentă romantică fără scăpare a crezut că-l voi găsi pe Acela când își va dedica viața să mă cucerească precum Noah din The Notebook și cele 365 de scrisori pe care le-a trimis fostei.

Deci cu asta m-am ales – și este fix ce nu voiam.

Când eram deja despărțiți de un an, fostul meu iubit își făcuse mai multe conturi pe platforme diferite de social media, inclusiv Instagram și Facebook, cu singura intenție de a mă contacta. Nu e chiar ca cele 365 de scrisori pentru fiecare zi din an, dar înțelegi unde vreau să ajung.

Relația noastră nu a fost cea mai bună, dar când ne-am cunoscut, era amuzant și seducător și voiam un iubit, așa că am continuat. Prietenii lui mă plăceau; ai mei îl tolerau. Dar când ne-am despărțit, nu mai era deloc amuzant și seducător – a devenit nasol. Era o parte din el pe care o mai văzusem înainte, de fiecare dată când se enerva pe colegii pe apartament sau pe unul dintre prietenii mei, dar nu fusese niciodată îndreptată către mine.

Nu a fost o despărțire curată. S-a tărăgănat pe parcursul unor săptămâni, și amândoi cochetam cu ideea de a ne împăca. În cele din urmă, totuși, s-a terminat. I-am spus că nu mai puteam să vorbesc cu el și a fost de acord. L-am blocat ca să scot tentația din amândoi.

Primul cont nou a venit la câteva zile după ce l-am blocat. Era pe Facebook. Și-a folosit propria poză, cu un nume de familie diferit și mi-a trimis o cerere de mesaj. Nu am acceptat-o, dar nu mi-a părut nimic alarmant. Voia să vorbească cu mine, dar eu nu cu el. Asta e destul de normal în orice despărțire, nu? Am lăsat pur și simplu cererea de mesaj să zacă acolo, dar a continuat să-mi trimită mesaje de pe același cont pentru următoarele luni. Câteodată erau cu scuze și câteodată erau abuzive. M-a numit o „curvă” și „javră” și că despărțirea noastra a fost numai vina mea. Am blocat contul numai când a devenit abuziv.

Primul cont de Instagram a apărut la aproximativ o lună sau mai mult. Aveam o cerere de mesaj, dar contul nu avea nicio poză. Nu urmărea pe nimeni și nimeni nu-l urmărea. Era clar un cont fantomă – genul pe care și-l fac oamenii ca să se uite la story-ul de Instagram al fostei. E înfiorător, dar nimic ieșit din comun. Am știut că este el de abia când a început să-mi trimită mai multe mesaje – de data asta sub conturi noi cu username-uri create din diverse cuvinte și fraze care erau special pentru noi.

Mi se făcea rău de fiecare dată când îmi trimitea un mesaj. Am făcut ce ar trebui să faci în faze de genul – ce te sfătuiesc prietenii și alte site-uri – și l-am blocat. Dar nu se oprea. În ultimă instanță am întrebat poliția dacă era ceva ce puteau să facă în situația asta. Au spus că puteau să îl roage să se oprească și cam atât. Dacă el nu voia, nu prea aveau ce să mai facă.

Tot nu puteam să mă simt confortabil chiar și după o perioadă lungă de opt luni de liniște. Mereu am crezut că se va întoarce; așteptam să apară următorul cont.

Când un tip nou s-a înscris la facultatea unde studiam eu în ultimul an, am devenit amici foarte rapid. Într-o seară m-a sunat să mă întrebe de ce i-am spus fostului că l-am înșelat cu el. (Ar fi fost imposibil să se întâmple asta oricum – am fost cu fostul acum doi ani, cu mult timp înainte să-mi cunosc amicul.)

Urmăritorul meu începuse să împrăștie zvonuri în viața reală. Am primit un alt mesaj de la el: „Care este numele de familie al amicului tău?” L-am blocat.

Acum câteva săptămâni am aflat de știrea masacrului de la Capital Gazette din Maryland. Jarrod Ramos a fost condamnat în 2011 pentru hărțuirea în online a colegilor de liceu și apoi a orchestrat un atac asupra ziarului care a scris despre cazul lui. Cinci membri ai redacției au murit. Mi s-a făcut rău. Stăteam la birou la muncă încercând să citesc fiecare detaliu al evenimentelor care au dus acolo.

Nu am nici cea mai vagă idee de ce este fostul meu capabil, având în vedere că nu am crezut că mă va urmări oricum. Toate conturile mele de pe rețelele sociale sunt publice. Dacă voia doar să mă spioneze putea să o facă fără conturile sale. E ca și cum voia să se asigure că știu că-mi încălca granițele intenționat. Asta era atât de intimidant. Mă simțeam de parcă niciun fel de block nu avea să-l oprească.

Au trecut două luni de când a încercat să mă contacteze. Totul se simte mai puțin terifiant acum, dar cererile de mesaje încă îmi lasă un gust amar.

Dacă ești urmărit/ă și ești în Marea Britanie, poți suna la Paladin la 020 3866 4107. Dacă ești în SUA, poți suna la Stalking Resource Center la National Center for Victims of Crime la 855-484-2846. Dacă ești în România te poți adresa la http://www.asociatia-anais.ro/ sau la 112, numărul de urgență.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.