Ce să eviți când începi facultatea într-o relație

Cel mai bun sfat pe care ți-l pot da despre relațiile în studenție este sa nu fii într-o relație. Știu că sună cinic, dar nu cred că există om care să nu fi zis „te iubesc” din toată inima celui de-al șaselea iubit în timp ce stătea cu el într-o mașină. Dar pe bune că e o idee rea, pentru că sigur ți se va întâmpla una din chestiile de mai jos:

• Vei fi înșelat/ă.
• Vei înșela.
• Vei încerca din răsputeri să o faci să mearga vreo trei, patru ani și după absolvire vei da imediat bir cu fugiții.
• Vei menține un echilibru fără prea mult efort între relația, prieteniile și spațiul personal într-un mod care-i face pe toți din jurul tău să se simtă geloși și incapabili. Vă veți muta împreună după facultate, logodi la finalul anilor douăzeci și vei posta pe Instagram poze numai din vacanțe cu familia în sudul Franței. Cu două săptămâni înainte de nuntă, amândoi vă veți panica și îi veți spune unui amic că aveți „îndoieli” și „probleme în dormitor”, dar tot nu vă veți lăsa, așa că rămâneți împreună pentru totdeauna. Te vei gândi totuși constant să fugi cu barista-ul care lucrează la cafeneaua de lângă birou.

Ce pot să-ți spun după ce relația mea de lungă durată din facultate s-a terminat, am început una nouă plus perioada de jumătate de an dintre cele două, timp în care m-am super distrat, este: dă-o-ncolo! Bucură-te de perioada din viață în care este ok să fii puțin egoist/ă. Acestea fiind spuse, este important să greșim ca să putem învăța. Dacă citești asta în căutarea unui sfat, probabil că ești încă la acea vârstă la care nu ești interesat/ă să auzi opiniile altor oameni despre deciziile tale, mai ales când ți se spune să nu faci ce vrei, iar asta vine de la o idioată care-și monetizează problemele personale muncind pentru VICE.

Fie, să o facem cum vrei tu.

Din fericire părinții mei nu m-au presat. Dacă ar fi făcut-o, aș fi învățat mai mult la facultatea de drept și mi-aș fi dat examenul de pian din clasa a 6 – a. Dar nu ăsta mi-era destinul. În schimb am ajuns să fac scriere creativă de nota 10 unde mi se cerea de un 7, într-un oraș mai mic decât al meu, pentru că era la distanță de o oră de iubit. „De abia aștept să-mi petrec anii studenției sprijinită de un copac citindu-l pe Keats”, mi-am zis eu în prima zi de școală, în timp ce știam că-n următoarele 18 luni voi sta pe Facebook messenger, dându-mi jumătate din bursă pe tren. Vai, dar ce amintiri mișto!

Nu a fost o decizie proastă. Drumul de 60 de minute a fost ok, și pare destul de rezonabil să nu vrei să te îndepărtezi prea mult de ce cunoști deja. Ce ar trebui totuși să eviți este: să renunți la propriile planuri pentru iubitul tău din liceu. Sau: să nu pleci un an la studii în străinătate fiindcă te-ai îndrăgostit de cineva și vrei să vezi daca merită. Și: să-ți faci planul pentru următorii cinci ani din viață pe baza aspirațiilor cuiva pe care l-ai cunoscut la un party.

Uită de gândirea critică, ăsta este un talent* pe care îl vei învăța la începutul anilor douăzeci. Începe cu niște modele, dacă trebuie – toți marii artiști încep să copieze munca oamenilor pe care îi admiră înainte să creeze ceva original. Curaj, experimentează cu formele! Până la final vei avea o diplomă în Istorie și Filmarea de Clipuri Cu Fundul pe Instagram, Văzute o Singură Dată Înainte Să Dispară Din Conversație Pentru Totdeauna.

*Mă refer aici mai mult la bărbații care se culcă cu femei. Datorită lipsei de reprezentare sexuală în cultura de masă și a asaltului de prădători în online, toți ceilalți am trecut dincolo de un text de la revedere urmat de o poza c-o pulă.

Cel puțin jumătate din beneficiile mersului la facultate sunt experiențiale, cu atât mai mult când studiezi ceva umanist. Deși „cineva care pune muzică pe Hollyoaks versus cineva care și-o trage 48 de ore” s-ar putea să nu-ți pară o mare competiție atunci, dar se va întoarce să te bântuie când cineva pe care ai întâlnit de două ori la săptămâna bobocilor îți spune o poveste amuzantă despre ceva ce s-a întâmplat la (tu crezi că e vorba de un club) și care include niște oameni (mai multe nume pe care nu le recunoști, dar simți că trebuie să aprobi entuziasmat/ă că da). Apoi te întreabă ce ai mai făcut și realizezi că ți-ai petrecut 107 sâmbete consecutive în Nottingham.

Comunicarea este stâlpul de susținere a oricărei relații de succes, dar acum patru luni maică-ta încă se mai lua de tine că te scobești în nas și-ți pui mucii pe peretele de lângă pat, așa că hai să ne uităm la câteva moduri ca să-ți asumi o autonomie prin prisma acestor scenarii mai puțin realiste.

SCENARIUL 1

Partenerul tău: se încruntă când vine vorba despre narcotice, dar încearcă mai degrabă să-și impună opinia judecându-te pentru toată treaba asta.
Tu: cam vrei să iei niște MDMA de la cineva pe nume „Gicu” care încă mai locuiește în aceeași casă în care stătea și când a absolvit aceeași facultate ca tine în urmă cu cinci ani.
Rezolvare: Bagă MDMA, dragă! Dacă cineva nu-ți poate face față în timp ce „strângi cu forță o sticlă de apă și-ți clănțăni dinții la un party”, nu merită să te aibă. Fă-o în siguranță. Oricum, peste trei ani, îți va trece și el va încerca să scape de realitatea jobului de graphic designer spărgându-se cu ketamină.

SCENARIUL 2

Partenerul tău: crede că ar trebui să citești o carte teoretică pentru că are în ea niște opinii chiar interesante de contracultură și bla bla bla.
Tu: Nu poți fi păcălită.
Rezolvare: Dă-o dracului! Citește ceva care chiar te interesează și spune-i să-și ducă opiniile pe subReddit.

Până la urmă fă ce simți. Inevitabil cineva va fi Marea Personalitate în relație și acea persoană adesea ajunge să fie mai încrezătoare, dar n-are rost să te legi de asta acum. Sau fă-o, nu știu. Oricum, se va duce totul pe apa sâmbetei când începi să renunți la persoana în care te-ai modelat pentru altcineva și faci lucruri reacționale precum o freză super ciudată sau să devii un maestru al meme-urilor.

Asta se aplică monogamilor, dar servește și ca mantra la care să te întorci când te-ai trezit într-un mediu mai ceva ca Love Island, dar cu mii de oameni care sunt mult mai puțin atrăgători și totuși te atrag toți fiindcă nu au fost cu tine în generală.

Adu-ți aminte de groaza și rușinea simțite când dai peste o aventură de-o noapte la supermarket. Obositoarele ce mai faci, ticurile nervoase cu părul și hainele, în timp ce speri că nu observă că este ora 13 și vii de la party; râsul de complezență; rușinea copleșitoare fiindcă ești forțat/ă să privești persoana în ochi în timp ce ții în mâini cârnați și miroși ca un hoit. Acum imaginează-ți aceeași senzație de fiecare dată când trebuie să-ți folosești propria toaletă.

Poți spune multe despre o persoană pe baza prietenilor pe care-i are. Dacă nu te înțelegi cu ei și viceversa, probabil că nu va merge. E ușor să limitezi o relație la bula pe care ai construit-o la început. Acum, întreaga ta opinie despre ei este bazată pe modul în care sunt în relație cu tine fără să știi cum funcționează în societate și nu vei ști cum să reacționezi când vine cu tine la o onomastică sau intră într-o ceartă cu unul din colegii tăi de apartament despre Facebook.

Dacă iubești ceva, eliberează-l; dacă se întoarce, probabil că a uitat ceva cu valoare emoțională la tine.

Realistic vorbind, relațiile din liceu sau facultate de obicei se sfârșesc pentru că așa se întâmplă când formezi relații înainte să-ți descoperi personalitatea. Totuși este foarte greu să recunoști asta fără ajutorul vieții sau al unui terapeut, așa că va trebui să-i faci față descărcându-te printr-o varietate de moduri dușmănoase, cum ar fi să-i urmărești prietenii și apoi să decizi brusc să urăști toate trupele lor preferate. Vei concluziona mai târziu că asta este traiectoria multor relații, indiferent de vârstă, pentru că oamenii se schimbă constant pe parcursul vieții și este foarte rar și dificil să o facă armonios, în tandem cu partenerii. Deci poate ar fi mai bine să nu intri în nicio relație? Deloc? Poți adopta mai bine o pisică oarbă care este total dependentă de tine, investește toată energia emoțională în asta și descoperă porno de nișă până conceptul de futai devine pur academic? Nu știu. Mă gândeam și eu așa, cu voce tare.

Pentru mai multe sfaturi despre începerea facultății, citește acest ghid esențial pe care l-am făcut acum câțiva ani.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.