Am petrecut 24 de ore pe un vapor al distracției și nu mai vreau să fac asta în viața mea

Deși m-am născut și am crescut în Suedia, mi-e jenă să recunosc că n-am pus vreodată picioarul pe un vapor baltic cu alcool la discreție. Vapoarele astea sunt celebre. Merg pe Marea Baltică, între Suedia și Finlanda și îți oferă posibilitatea să faci shopping fără taxe, plus mâncare și băutură la discreție pe toată durata călătoriei. Cu 510 coroane suedeze (250 lei), te distrezi pe vapor o zi și o noapte. Pentru jumătate din banii ăștia, renunți la opțiunea cu mâncare și băutură gratis, dar poți cumpăra o grămadă de alcool fără să plătești taxe. Iar asta e mare lucru pentru suedezi și finlandezi, pentru alcoolul e foarte scump în ambele țări, iar vânzările sunt restricționate.

Conform site-ului Visit Stockholm, 11 milioane de persoane călătoresc pe Marea Baltică în fiecare an, majoritatea pe un astfel de vapor de croazieră. Pe mine nu m-a atras niciodată ideea de a fi captiv într-un spațiu restrâns cu o grămadă de necunoscuți beți, dar toți prietenii mei sunt obsedați de vapoarele astea. Ca să aflu de ce, mi-am rezervat o călătorie pe un feribot de la Stockholm la Turky, în Finlanda, și înapoi – o călătorie de weekend de 23 de ore, în care urma să n-am voie să pun piciorul afară de pe vapor, nici măcar cât să văd Finlanda.

M-am îmbarcat pe vapor la 7 seara, într-o vineri, după muncă. Printre călători erau și câteva cupluri tinere și familii cu copii, dar majoritatea erau grupuri de tineri beți. În orice caz, toată lumea era entuziasmată la maximum. Mă simțeam ca atunci când ajungi la un party prea târziu și-i găsești pe toți deja rangă, în culmea euforiei, și ți-e greu să-i prinzi din urmă.

După o plimbare lungă pe coridoarele caporului, mi-am găsit cabina simplă și fără geamuri. Ca să am impresia că pe undeva se strecoară lumina soarelui, arhitectul a plasat o oglindă pe care a decorat-o cu perdele.

După ce mi-am lăsat bagajele, am început să explorez. Prima oprire a fost, evident, la un bufet cu mâncare și băutură. Ar fi fost stupid să nu încep călătoria îndopându-mă cu creveți și turnând pe gât vin. Doar pentru asta am plătit.

Lumina din sala de mese e orbitoare. Un chelner m-a condus la o masă și m-a așezat între patru grupuri de prieteni beți care au clădit în jurul lor ziduri din sticle goale de bere.

Când am ajuns în sfârșit la un bufet, mi-am dat seama că nu era cazul să sper la delicatese suedeze sau finlandeze – oferta era compusă dintr-un mix interesant de mâncăruri internaționale, de la tocană de miel la Pad Thai. Mi-am umplut farfuria cu câte puțin din fiecare fel și mi-am turnat vin în pahar, după care m-am întors la locul meu.

În timp ce încerc să iau masa, un tip de lângă mine începe un cântec de beție. Versurile sunt simple, dar eficiente – nu face decât să repete la infinit „Go Sweden”, până când i se alătură și alți meseni.

După ce urlă din rărunchi vreo câteva cântece populare suedeze, își dă jos pantalonii și ne arată tuturor curul. Acela a fost momentul în care, în sfârșit, un membru al personalului l-a rugat să încheie spectacolul.

După două ore de băut vin gratis, am observat că pasagerii începeau să se mute spre spatele vaporului. Am descoperit că acolo era clubul.

Locul era imens, cu două etaje și o scenă unde o trupă cânta piese inofensive și vesele. Lumea era adunată în grupuri, iar tensiunea se simțea în aer.

În scurt timp, s-a și format un trenuleț de conga și ringul s-a umplut. Era timpul să mă ridic și eu. Urma să pună muzică un duo de DJ-ițe suedeze, Rebecca și Fiona. După urlete și mâinile ridicate în aer, era clar ce fel de noapte ne aștepta.

Mulțimea era în extaz, toți se stropeau între ei cu băutură. N-am scăpat nici eu. Deodată, câțiva tipi au început să cânte împreună refrenul de la Seven Nation Army și vreau să zic că n-am mai reușit să-mi scot piesa aia din cap tot restul călătoriei.

Câteva ore mai târziu, toată lumea era iar la bufet. Eu am comandat o pizza și, când am terminat de mâncat, am observat că eram cam singur în sala de mese. Majoritatea se duseseră la culcare. Am făcut și eu la fel.

După câteva ore, vaporul se zguduia în așa hal că deja începusem să mă pregătesc pentru moartea inevitabilă. Toată camera se clătina, într-o beznă s-o tai cu cuțitul. Abia am reușit să găsesc ușa și să mă tărâsc afară. Am mers pe coridor până la un balcon.

Am tras o gură de aer proaspăt pentru prima oară de când eram la bordul vaporului. Am admirat cerul, păsările, marea. În jur mai erau câțiva călători la fel de mahmuri, care arătau ca dracu’.

Am aflat că era după-amiază, iar vaporul se clătina pentru că porniserăm înapoi spre Suedia. M-am întristat că n-am văzut nimic din Finlanda, dar știam că nu ăsta era scopul unei bețivăneli pe mare.
A doua parte a excursiei a fost de-a dreptul sinistră. Toată lumea era anxioasă și mahmură. Stăteam într-o liniște totală. Mai erau șase ore până la Stockholm. Ce dracu’ să mai faci?

M-am dus înapoi în club. Nu era complet gol, dar era plictisitor. Câțiva copii alergau de colo colo și niște adolescenți stăteau tolăniți pe canapele.

Următoarele două ore au trecut greu și au fost triste. Toți călătorii își cumpăraseră deja tot ce aveau de cumpărat și nu mai aveau absolut nimic de făcut. Stăteam ca proștii în club.

Pe la 4 după-amiaza, personalul a încercat să ne înveselească cu un spectacol de dans pe scenă. Dar în secunda în care dansatorii au încheiat numărul, apatia ne-a lovit din nou. Mai erau vreo două ore. M-am dus în cabină și m-am băgat în pat până când am auzit la boxe că am ajuns în Stockholm.

Toți ne-am adunat în fața ieșirii. Singurul dram de entuziasm era provocat de faptul că ne dăm dracului jos de pe vapor.

În metrou în drum spre casă, cu hainele mirosind a bere, mi-am dat seama că înțeleg perfect de ce dau oamenii bani grei ca să se facă praf pe vapoarele astea. E o experiență glorioasă să te îmbeți, să te îndopi cu tot ce-ți cade în mână și să petreci pe apele internaționale. Singura problemă e că n-ai cum să scapi de plictiseala și mahmureala de a doua zi. Te simți de-a dreptul naufragiat.