Știri

Un avion a făcut o aterizare de urgență pentru că un tip se pârțâia încontinuu

Hai, frate.
23.2.18

E 2018 și intestinele cuiva au reușit din nou să întrerupă o cursă aeriană.

Chestia asta se tot întâmplă: s-a întâmplat în 2015; s-a întâmplat și în 2016, când un bărbat dintr-un avion care mergea spre Paris s-a pișat pe un alt pasager și a stârnit un scandal; s-a întâmplat și în 2017, când cineva s-a căcat și mirosea așa de nasol că pilotul a fost nevoit să aterizeze forțat. Iar weekendul ăsta, pe când tu îți vedeai de viața ta, un avion și-a întrerupt drumul din Dubai spre Amsterdam pentru că unul dintre pasageri a refuzat să înceteze să tragă pârțuri.

Publicitate

Hai să vedem cum sună știrile despre treaba asta, ca să înțelegem de ce a fost folosit termenul „a refuzat”:

„Un domn în vârstă dintr-un avion Transavia Airplanes a fost debarcat forțat dintr-un avion după ce avionul a făcut o aterizare neprogramată în Viena, Austria.”

„Conform rapoartelor, doi bărbați care stăteau lângă persoana respectivă au rugat-o pe aceasta să înceteze să elimine gaze, lucru care se petrecea deja de o perioadă de timp.”

„Nu se știe dacă bărbatul avea probleme medicale sau făcea asta ca să-i enerveze pe ceilalți pasageri, dar mirosul era atât de insuportabil încât a izbucnit un scandal.”

„După mai multe avertismente din partea personalului avionului și chiar o intervenție a pilotului, avionul a fost obligat să aterizeze ca poliția să poată veni la bord și să rezolve situația.”

„Polițiștii austrieci au urcat la bordul avionului însoțiți de câini ca să-l scoată afară pe individul care suferea de flatulență. Pe rețelele sociale au apărut filmări cu incidentul.”

Sursa: The Independent

Două surori de pe rândul adiacent au fost și ele debarcate din avion în urma Pârțapocalipsei, iar declarațiile date ziarului De Telegraaf despre subiect sugerează că a fost mai mult decât un incident cu un tip care se bășea agresiv pe un scaun din mijlocul rândului ca să-i enerveze pe cei din jur:

„A fost o nebunie că ne-au debarcat și pe noi; nu știm cine erau băieții ăia. Noi doar am avut ghinionul să stăm pe același rând și n-am făcut nimic.

Publicitate

N-au făcut nimic ca să justifice comportamentul bizar al echipajului Transavia.

Oare au impresia că toți marocanii cauzează probleme?

A trebuit să găsim alt avion spre casă, de la o altă linie aeriană.

Nu putem spune decât că echipajul a avut o atitudine provocatoare și a contribuit la catalizarea conflictului.”

În fine, uite ce părere am eu despre treaba asta. Stai liniștit, că sunt doar patru chestii, n-ai mult de citit:
1. Eu unul am un anus cuminte. Eu și anusul meu avem o relație simbiotică, bazată pe încredere și respect reciproc. Ce vreau să zic e că rar mi se întâmplă să mă cac sau să mă bășesc dacă nu îmi doresc asta. Nu-mi place să mă bășesc în fața tuturor, așa că, dacă simt nevoia să fac asta, mă retrag la budă.

Unii s-ar putea să mă considere prea înțepat din cauza asta. Dar cred că dacă simți nevoia să te bășești, poți să te abții. Nu e nevoie să cauzezi o tevatură întreagă într-un avion. Dacă ai tras atâtea pârțuri încât cei din jur au început să se plângă, înseamnă că te-ai bășit prea mult.

2. Hai să facem un exercițiu: de câte ori ar trebui să se bășească pasagerul de lângă tine din avion până să chemi stewardesa ca să te plângi? Eu unul aș tolera lejer un pârț. Se mai întâmplă accidente. Dacă e vorba de două-trei, deja o să gândesc lucruri nasoale despre om. Totuși, drumul de la Dubai la Amsterdam are șapte ore, iar o persoană se bășește, în medie, de 14 ori pe zi, adică 1,7 pârțuri pe oră. Într-un zbor ca ăsta ai timp să tragi vreo 12 pârțuri. Dar mă gândesc și la sentimentul de jenă pe care îl simți când chemi stewardesa să te plângi de așa ceva. Așadar, câte pârțuri ai suporta până te hotărăști să te plângi? Eu zic că aș suporta 12 pârțuri, dar apoi mi-ar veni să-l strâng de gât pe om. Și tot mi-ar fi rușine să chem stewardesa. Deci îți dai seama câte pârțuri a tras nemernicul ăla.

3. Dacă cineva de lângă mine m-ar ruga să nu mă mai bășesc, m-aș opri. N-aș refuza să mă opresc. Îți poți imagina sentimentul acut de rușine pe care l-ai simți dacă cineva – un necunoscut! – te-ar ruga să nu te mai bășești pentru că ai exagerat? Înțeleg că uneori trebuie să te mai și bășești. Dar dacă cineva se uită în ochii tăi și îți zice direct: „Vă rog, domnule, nu vă mai bășiți sau voi fi nevoit să opresc avionul” – dacă mi-ar zice căpitanul chestia asta prin intercom, m-aș opri dracului din tras pârțuri. Înțeleg nevoia de a trage pârțuri. Am tras și eud estule în viața asta. Dar dacă cineva mi-ar zice să mă opresc, m-aș încorda așa de tare ca s-o fac încât aș crăpa dracu’.

4. Cred că e timpul să recunoaștem că oamenii nu sunt făcuți, fiziologic, să călătorească cu avionul. Ne tot căcăm și pișăm și batem între noi până la absurd. Ne deshidratăm și o luăm razna. Ultima oară când am zburat 12 ore cu avionul am crezut că mi-am pierdut mințile. Mintea umană nu-și poate găsi lucruri de făcut în 12 ore cât să se mențină ocupată. Ce să mai, nu suntem pregătiți nici să descoperim spațiul cosmic, dacă nu suntem în stare să ne comportăm normal nici la câteva mii de metri deasupra solului.