Singura femeie excomunicată din România mi-a arătat cât de nemiloasă poate fi Biserica

În dimineața zilei de 8 mai 2015, o hârtie ce purta antetul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei stătea lipită pe geamul Bisericii „Sfântul Andrei” din Focșani. Conținea numele a trei enoriași considerați „o reală amenințare pentru unitatea bisericii” care, drept urmare, erau excomunicați din Biserica Ortodoxă Română (BOR). Doi dintre cei trei au fost, între timp, iertați. Un nume însă rămâne și astăzi pe lista neagră a înalților ierarhi: Nela Panaite, o fostă asistentă medicală.

După excomunicarea ei, o broșură distribuită în mii de exemplare în Focșani de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei anunța enoriașii că „în mijlocul comunității creștinilor ortodocși, vicleanul diavol, tatăl minciunii, a cotropit sufletele împătimite ale câtorva foști clerici și credincioși, care au părăsit corabia lui Hristos.” Nela Panaite, avertiza broșura, are „apucături sectare” și este „inițiatoare a tuturor răutăților petrecute în cadrul comunității”.

Nu poți să nu fii curios cum o fostă asistentă medicală i-a înfuriat în așa hal pe conducătorii BOR, așa că am plecat în capitala Vrancei să o vizităm.

Prima oprire am făcut-o însă în altă parte. Undeva la câteva minute de mers de Biserica Sfântul Andrei, la parterul unui bloc cu patru etaje din Focșani, o vitrină împodobită cu icoane, cruci și beteală colorată te anunță că pășești în „Asociația Creștinilor Ortodocși ai Parohiei Sf. Andrei și Sf. Nectarie”. În această biserică încropită slujește acum preotul caterisit Georgică Vatră, înlăturat de Arhiepiscopie după 15 ani de slujire în BOR, din cauza unui conflict cu Arhiepiscopul, pe marginea magazinului de obiecte bisericești pe care îl deținea.

De la el a pornit totul, acum trei ani, când enoriașii, în frunte cu Nela Panaite, și-au făcut aici propria biserică după ce Arhiepiscopia a rămas de neclintit la cererile lor de a nu le izgoni duhovnicul. Astfel, camerele astea trei cu pereții tapetați cu icoane și pânze lucioase i-au adus Nelei Panaite excomunicarea.

Un excomunicat nu mai poate primi tainele Bisericii, în situații precum botez, împărtășanie, nuntă, înmormântare. Cum este foarte credincioasă și se trage din neam de preoți, decizia a lovit-o acolo unde o durea mai tare: „Mi-au spus că, dacă mor cumva mâine-poimâine, niciun preot nu are voie să mă înmormânteze.”

VICE: Sunteți singura excomunicată din țara asta, în momentul de față. Cum ați reușit să-i supărați pe conducătorii Bisericii atât de rău?
Nela Panaite: Excomunicarea a plecat de la faptul că l-am susținut pe părintele Vatră și că am făcut nenumărate mitinguri când au zis că nu-l mai lasă să slujească la noi, în biserică. Ne-am cerut dreptul de a folosi biserica noastră din comunitate, ridicată de noi cu părintele, și să ni-l lase pe părintele Vatră.

M-am uitat la înregistrările video din presă și mereu aveați lume în jurul dumneavoastră, la acele proteste.
Era lumea care îl susține pe părintele Vatră în continuare, drept dovadă părintele Vatră are destui enoriași.

Da, dumnealui are în jur de 70 de enoriași care vin la asociația pe care ați înființat-o împreună. Dar dumneavoastră sunteți singura excomunicată. De ce?
Cred că cel mai tare i-a durut faptul că eu am făcut asociația, după ce nu l-au mai lăsat să slujească în biserica pe care a construit-o cu donațiile noastre.

După primul miting, ați fost invitată la o întâlnire de Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Ciprian. Cum a fost la acea întâlnire?
Da, pe 14 septembrie 2014, seara, am fost cinci enoriași. Ne-au spus că părintele Vatră nu are dreptate. Arhiepiscopul a încercat să ni-l denigreze într-un fel, ca și cum dumnealui n-ar fi fost preot. Nici la ușa cortului nu se vorbește așa.

Cum s-a terminat acea vizită?
Ne-a spus că părintele Vatră va rămâne în continuare la biserică, dar noi, oamenii, să ieșim public și să ne cerem iertare publică. Ceea ce am și făcut următoarea duminică.

Atunci a fost făcută acea fotografie cu dumneavoastră și alți enoriași cu foi A4 în mâini pe care scria că vă cereți iertare?
Da. Dacă asta era soluția, am făcut-o și pe asta, ne-am cerut iertare.

Și de ce nu s-a terminat aici conflictul?
Pentru că tot nu l-au lăsat pe părinte să slujească. Au vrut să-l trimită la mănăstire câteva luni și au instalat un alt preot. Atunci am făcut din nou miting, în fața Protoieriei.

Într-o broșură a Arhiepiscopiei sunteți descrisă ca „inițiatoare a tuturor răutăților petrecute în cadrul comunității”. Nu știu, poate nu fac bine că stau la masă cu dumneavoastră…

Da, vă dați seama, eu sunt cea care a dărâmat unitatea bisericii. Serios, le era teamă să nu se răscolească mult mai mulți oameni și să-și ceară donațiile, pentru că, până la urmă, biserica aia de care spun ei că e proprietatea BOR este, de fapt, a parohiei. Cu ajutorul oamenilor părintele Vatră a făcut acea biserică. Cu donațiile noastre! Episcopia nu a dat niciun ban. Și tot cerându-ne ce am donat, automat le-a fost teamă să nu se mai întâmple și în altă parte așa ceva. Că nu era singurul părinte din țară pentru care s-au răsculat oamenii.

Cum v-au anunțat că sunteți excomunicată?
N-am fost chemată, n-am fost judecată. Ei spun în broșurile alea că am fost judecată de Consistoriul Eparhial. Eu n-am văzut niciun Consistoriu, n-am fost chemată absolut nicăieri. Am fost în lipsă excomunicată, au afișat pe ușa bisericii excomunicarea.

Ce a însemnat pentru dumneavoastră excomunicarea?
După excomunicare, m-am dus la Arhiepiscopie să întreb ce înseamnă asta și mi-au spus că nu am voie în nicio biserică ortodoxă, nici în țară, nici în afară. Și mi-au spus că, dacă mor cumva mâine-poimâine, niciun preot nu are voie să mă înmormânteze.

Aveți voie să mergeți la biserică?
Nu. Preotul care l-a înlocuit pe părinte a chemat într-o zi poliția pentru că stăteam pe bancă în curtea bisericii, că nu ne dădea voie să mai intrăm. Jandarmii au venit și au spus să ieșim. Și ei, săracii, spuneau: „haideți, doamnă”. Dar eu merg în continuare la biserică. Am luat-o, în ultima perioadă, din biserică în biserică, din curiozitate, să văd și eu care este acel preot care mă dă afară. Nu mi s-a întâmplat să se ia preotul după mine prin biserică. Mi-a murit o rudă, în alt județ, și m-am dus la preotul din parohia de acolo: „Părinte, știți cine sunt?” „Bineînțeles”, a zis, că doar mă știu toți. A spus că sunt niște aberații ce a făcut părintele arhiepiscop și că nu ține cont de așa ceva, și mi-a înmormântat ruda respectivă.

Eu am stat de vorbă cu preoți la care am plătit anual pomelnic: „Părinte, este vreo problemă (că a fost excomunicată)?” „Nuuu, dați-mi pomelnicul, dați-mi banii.” Dar fiecare își apără pielea. (Intervievata a menționat numele unora dintre acești preoți, dar am ales să nu le facem publice pentru a nu-i expune unor eventuale sancțiuni din partea BOR.)

Când v-ați împărtășit ultima dată și la ce preot?
În august anul trecut, în postul Sfintei Marii. La părintele Goleșteanu.

Un alt preot caterisit din Focșani. La unul necaterisit ați încercat?
Da, dar nu m-au primit. Au spus că nu pot, până nu aduc hârtie că m-am împăcat cu Arhiepiscopia.

Cum au reacționat prietenii, vecinii, când au aflat că sunteți excomunicată?
N-au avut nicio treabă. Nimeni nu l-a băgat în seamă (pe arhiepiscop).

Spuneți-mi câte ceva despre dumneavoastră, sunt curioasă care este trecutul unei excomunicate.
Sunt născută la Măicănești, județul Vrancea, locuiesc acum în Focșani. În momentul de față lucrez la o societate care face profit din chirii. Dar eu am lucrat ca asistent medical.

Înțeleg că mersul la biserică și credința sunt lucruri importante în viața dumneavoastră.
Eu am avut în familie preoți, am văzut cu totul și cu totul altfel credința. Am avut o soră foarte bolnavă, care a murit la 40 de ani și atunci am început să mă dedic cu totul bisericii. Era o cantină la biserică și munceam voluntar, făceam pomeni, făceam înmormântări pentru oameni necăjiți. Îi ajutam pe cei nevoiași. Dar să știți, înainte să înceapă tot scandalul, un preot mi-a spus: cu cât o să vă apropiați mai mult de biserică, cu atât veți fi mai dezamăgită.

După excomunicare, dumneavoastră ați păstrat asociația unde părintele Vatră ținea slujbe. O conduceați, de fapt. Au fost presiuni asupra dumneavoastră?
Da, m-au și bătut. M-am dus la biserică într-o dimineață, la ora 7, la părintele, cu prescuri. Și am plecat pe cărarea de lângă biserică. Și acolo a venit un preot, în reverendă, mi-a băgat mâna în gât să spun cu cine colaborez din Arhiepiscopie pentru că noi aveam niște informații pe care ei nu știau de unde le avem.

Ați făcut plângere la poliție?
Da, dar n-au găsit nimic. Bănuiesc că îl vizau pe părintele. Apoi au început să vină acasă după mine, să mă urmărească. Într-o seară, târziu, părintele era la mănăstire, și eu m-am dus la soția dumnealui. Ea a ieșit cu băiețelul în brațe, când a oprit o mașină cu preoți lângă noi. Doamna preoteasă a început să tremure. I-am zis, „stați liniștită, eu sunt obișnuită să merg cu ăștia lângă mine”. Mai târziu, am cedat. Mi-au transmis că dacă nu renunț la asociație, îmi atacă copiii.

În ce sens?
Nu știu, eu eram deja destul de speriată. M-am gândit că nora mea și nepoțica mea nu vor face față stresului. Atunci am zis gata și am predat părintelui asociația. Pentru că ei mi-au spus să predau asociația la Arhiepiscopie, dar n-am vrut. Apoi m-am dus și mi-am cerut iertare la Arhiepiscopie. Am scris hârtie, pe 16 iunie 2015.

Sunteți în vreun proces cu arhiepiscopia în momentul de față?
Da. Am avut multe procese, unele intentate de mine, unele de ei.

V-au răspuns vreodată la hârtia aceea prin care vă cereați iertare?

Am făcut hârtia și am așteptat. A trecut o săptămână și am dat un telefon: nu eram iertată. Am mai așteptat o săptămână, nu eram iertată. Încă o săptămână, tot nu. E, zic, dacă tot nu mă iartă, hai să mai fac o figură, să se supere de tot. Ce credeți că am făcut? Se sfințea o biserică la Buzău și m-am dus, m-am îmbrăcat într-un costum național și l-am așteptat pe Episcopul Gherasim Bratu ăsta cu pâine și sare.

Adică pe unul dintre principalii dușmani ai BOR, care conduce structura paralelă nerecunoscută de BOR - Mitropolia Autonomă după Vechiul Calendar Episcop „Gherasim Bratu”?
Da, el. Că tot mă acuzau că vreau să duc biserica cu totul la mitropolia lui, ceea ce nu era adevărat, doar că ne-a luat el apărarea o dată și a venit și ne-a vizitat. Am avut niște discuții cu el, dar nu însemna că trecem la el. Așa că am zis măcar să pun sare pe rană (râde).

Până la publicarea acestui articol, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei nu a răspuns solicitării noastre de a clarifica situația și acuzațiile Nelei Panaite, în ciuda insistențelor. Și-a exprimat însă poziția într-un comunicat postat pe site-ul instituției bisericești, iar Arhiepiscopul Ciprian a îndemnat-o pe excomunicată la supunere:

Cât privește cum se vede de la centru această decizie dură a Arhiepiscopiei Vrancei și Buzăului, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a răspuns așa:

„Nu cunosc să se fi consumat un alt caz de excomunicare în istoria Bisericii Ortodoxe Române, adică după 1885-1925. Excomunicare înseamnă scoaterea din comuniune, scoaterea din relația cu Biserica. În asemenea situație ajung oamenii care propovăduiesc o învățătură total falsă sau contrară celei a Bisericii. Este o decizie regretabilă. Din păcate, s-a escaladat un conflict care nu ar fi trebuit să existe. Este rolul oricărui ierarh să aducă pace. Pe de altă parte, dacă a luat această decizie, cu siguranță are o motivație. ”