10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui ultras
Fotografii de Hakki Topcu
10 intrebari

10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui ultras

Facem disecție pe un ultras ca să înțelegem de ce iubesc atât de mult luptele.
22.6.18

Mulți iubitori de fotbal sunt îngrijorați că, la un moment dat, actele de huliganism vor strica Cupa Mondială pentru toată lumea. După ce am stat de vorbă cu *Dennis, ne-am dat seama că este clar ce stă la baza acestor îngrijorări. El este un ultras mândru și un susținător al echipei de fotbal Dynamo Dresden, un club de fotbal din liga a doua din estul Germaniei. „Nu o fac pentru că mi se pare cool să rănesc oameni", mi-a spus el. „E faza că mă distrează să împart pumni în stânga și-n dreapta."

Publicitate

Dennis susține că tatăl său este mândru de „hobby-ul” lui, dar încă nu i-a spus mamei lui că-i place să participe la bătăi organizate pe câmpuri și în păduri cu douăzeci de alți bărbați în toată firea, care sunt și ei la fel de pasionați ca el.

Conform poliției germane, există aproximativ 3 643 de suporteri de fotbal care au fost clasificați ca „fani violenți”, în timp ce mii de alți microbiști poartă eticheta „predispus la violență”. Am stat de vorbă cu Dennis ca să aflu de ce iubește atât de mult să se bată, ce fel de răni a suferit și dacă este sau nu un pericol pentru public.

VICE: Te duci la meciuri doar ca să te bați?
Dennis: Nu, eu merg să susțin Dynamo. De fapt, bătăile nu prea mai au loc pe stadioane. Au trecut aproape 20 de ani de când a avut loc o bătaie ca lumea. Pe atunci, patronii de cluburi de fotbal îi încurajau pe ultrași să fie agresivi – ne dădeau bere moca la jumătatea partidei, când lucrurile începeau să se încingă, înainte de fluierul care anunța sfârșitul jocului. Dar poliția chiar a luat măsuri în privința asta.

Bătăile adevărate au loc în afara stadioanelor, câteodată pe câmpuri sau în păduri. Multe dintre bătăile astea durează doar vreo două minute, dar câteodată ai impresia că țin o eternitate. În Germania și în mai multe țări din Europa de Vest, actele de huliganism fac parte din tradiția noastră de microbiști. Ultrașii din Europa de Est sunt mai degrabă pasionați de hockey, baschet și, câteodată, de polo pe apă.

Publicitate

Care este cea mai nasoală rană pe care i-ai provocat-o cuiva?
Nu știu, pentru că nu-mi pasă deloc de adversarii mei. Nu le trimit apoi o felicitare ca să verific dacă sunt OK. Odată, am auzit că i-am provocat cuiva o fractură dublă de mandibulă, dar nu pot să fiu sigur dacă aia e cea mai nasoală chestie. De îndată ce pun pe cineva la pământ și nu se mai ridică, îi las în pace. Codul nostru de conduită ne dictează că bătălia se încheie în punctul ăla.

A murit vreodată cineva într-o bătaie?
Nu din câte am văzut eu, dar cunosc pe cineva care a ajuns în scaunul cu rotile. Eu unul mi-am rupt mai multe oase. Odată mi-am fracturat încheietura mâinii pentru că am pocnit pe cineva prea tare. Cu toate astea, rușii și polonezii sunt mult mai răi decât noi.

Cum organizezi bătăile?
Fiecare grup are un lider. El ia legătura cu ceilalți lideri ca să organizeze bătăile. Dar nu plănuiesc niciodată nimic la telefon. În Germania, mulți ultrași au telefoanele ascultate de către autorități. Liderii se întâlnesc față-n față ca să plănuiască unde o să ne batem și câți oameni să vină din fiecare tabără. În cele mai multe cazuri, suntem între 10 și 20 de tipi. Liderii discută și detaliile mai delicate, ca să ne asigure că nu vine nimeni cu arme sau mănuși cu greutăți. Port mereu o scoică de protecție și mă pregătesc: nu beau alcool și mă odihnesc în cele trei zile de dinainte bătăii.

Devin mai proști ultrașii pe măsură ce se bat din ce în ce mai mult?
Când mă îndrept spre următoarea bătaie, e ca și cum… Stai așa, ce fel de întrebare cretină e asta? Încerci să mă provoci?

Publicitate

Ești un pericol pentru public?
Poate. Dar cred că mențin un oarecare echilibru în viața mea. Nu caut să mă bat în viața de zi cu zi, dar dacă cineva mă provoacă pe stradă, ce se întâmplă din punctul ăla încolo e fix vina lui.

De ce nu ai un hobby mai productiv?
Oameni diferiți, gusturi diferite, presupun. Unora le place să vâneze rinoceri în Africa, mie îmi place să împart pumni. Totuși, am și câteva hobby-uri relaxante. De exemplu, îmi place mâncarea italienească.

Sunt toți huliganii adepții mișcării de extremă dreapta?
Nu mă număr printre ei, dar presupun că aproximativ jumătate dintre ultrași sunt. Când ești în preajma lor, auzi mereu genul de glume la care te-ai aștepta – glume despre evrei, musulmani, Angela Merkel. De fapt, nu cred că știu vreun ultras care să fie de stânga.

Există femei care sunt atrase în mod special de ultrași?
Da, ai parte de ceva femei.

Iei vreun supliment pentru întărirea masei musculare?
Nu, nu iau suplimente proteice. Prefer cocaina.

*Numele lui a fost modificat pentru protejarea identității.

Articolul a apărut inițial pe VICE DE.