Punkiștii care au cântat într-un spital de nebuni

Pe vremea regimului lui Benito Mussolini, din 1922 până în 1943, mai mult de câteva sute de italieni au fost băgați la nebuni – adesea pentru că refuzau să se conformeze cu definiția moralității dată de guvern. Dar abia în 1978 guvernul italian a decretat Legea Sănătății Mentale, care interzicea toate spitalele psihiatrice italiene independente, unde pacienții trăiau în izolare completă.

Totuși, închiderea totală a acestor spitale – și înlocuirea lor cu secții de psihiatrie din spitale normale – a fost un proces încet și gradual. De exemplu, a durat 20 de ani ca spitalul Pisani din orașul sicilian Palermo să se închidă.

Cu puțin timp înainte să se închidă, în ianuarie 1986, un concert mare a fost ținut la spital, ca un mod de celebrare a schimbării progresiste. Concertul punk și rock de cinci ore s-a numit „Qualcuno volò sul nido del cu”, care se traduce ca adaptare după piesa Zbor deasupra unui cuib de cuci.

Nu toată lumea a răspuns favorabil la inițiativă, deoarece bolile mentale erau considerate în continuare tabu în societatea italiană de atunci. Titlurile articolelor din ziare despre concert sunau ceva de genul, „Rock pentru degenerați” și „Un concert pentru oamenii singuri și nebuni.”

Concertul a fost organizat în colaborare cu Letizia Battaglia, un fotojurnalist sicilian faimos, care a documentat contracultura italiană începând cu 1970. Când a vorbit cu presa pe parcursul concertului, Battaglia a zis: „Alienarea nu-i afectează doar pe cei bolnavi psihic, ci și pe oricine care nu are un spațiu unde să dezbată liber idei. Copiii ăștia sunt incredibil de curajoși să cânte într-un sanatoriu.

Unul din puștii ăia a fost Fabio Sgroi, care a cântat cu trupa lui de punk, MG. Pe lângă cântat, fotograful în vârstă de 53 de ani în prezent a tras niște cadre în noaptea aceea care apar în noua lui carte, Palermo 1984-1986, Early Works.

Scena contraculturii din Palermo era relativ mică atunci și se împărțea în mare parte între punkiști și goth. „Frecușul dintre grupuri era rar”, îmi spune Sgroi. „Ne cunoșteam cu toții pentru că obișnuiam să o ardem împreună în puținele baruri din oraș care ne acceptau. Era perioada cu asasinatele mafiei, elicopterele de poliție survolau cerul și străzile părăsite noaptea. Acesta era sistemul pe care îl respingeam noi.”

Parlemo 1984-1986, Early Works este publicată de Yard Press și este acum disponibilă pe site-ul editorului. Găsești mai jos să vezi mai multe fotografii din carte.

Articolul a apărut iniţial pe VICE IT.