Fotografii care-ți arată ce fac doi tipi gay din București de referendum

Știi deja că weekendul ăsta a fost un eșec pentru Coaliția pentru Familie și susținătorii ei care ar fi dorit ca românii să legitimeze homofobia. În ciuda manipulării BOR și a propagandei cepefiste care a împânzit orașele din România, la vot la referendum nu s-au dus decât 3,7 milioane de români, ceea ce demonstrează nu că de astăzi creștinii au devenit o minoritate sau că diseară vin homosexualii să-ți fure copilul, ci că tema în sine a fost una fabricată, de dragul politicului. Românii fie au boicotat, fie au rămas indiferenți în fața unui subiect care nu le amenință în niciun fel viața de zi cu zi. Viața tradițională va rămâne la fel chiar dacă homosexualii au câștigat.

Am vrut să vedem cum își petrec timpul doi prieteni gay în duminica votului, atunci când nu știau exact care va fi rezultatul acestui referendum. Alexandru și Victor se cunosc de ani buni, dar nu formează un cuplu. Cu toate astea, băieții au vrut să arate pentru VICE ce lucruri ieșite din comun fac gayii din București atunci când se iubesc și cum ticluiesc planul anticreștin de a distruge neamul românesc.

I-am urmărit prin București, în spații intime și publice, în încercarea de a reda o zi din viața asta nebună a unui cuplu gay. Să vadă și Coaliția pentru Familie decadența de care dau dovadă.

Pe de altă parte, campania de referendum (deși n-a trecut) i-a afectat pe mulți din comunitatea LGBT, pe familiile și prietenii lor. Băieții ne-au spus și cum se simt ca persoane LGBT în România, mai ales când ies în oraș împreună cu partenerul.

„Sentimentul care ne lovește mereu ca persoane LGBT este teama. Este cumplit de greu să fii obligat să minți mereu, de la oamenii pe care îi iubești la orice necunoscut, de teama de a nu fi exclus și judecat.”

„Am fost învățat de mic copil să iubesc, să fiu un om sincer și bun. Mi-a fost atât de greu la 19 ani, când mi-am făcut coming-out-ul ca persoană gay, încât simțeam că vreau să nu mai exist, că sunt poate prea greșit. Am încercat să mă vindec, am suferit mult, dar cu timpul am reușit să înțeleg de fapt că sunt un om, că nimic nu e greșit la mine și cu greu am ajuns să fiu proud to be gay. Am refuzat de nenumărate ori să plec din țară, am vrut sa rămân aici, să lupt pentru schimbare, să cred în ea, să vad lumina de la capătul tunelului. Și am început să zâmbesc natural și sincer, să cred în oameni.

Cu ocazia acestui referendum al urii, totul s-a năucit în sufletul meu. Am plâns sute de ore, am simțit ura la orice pas, am ajuns sa-mi pierd pe alocuri speranța că o sa fie bine. Dar nu m-am lăsat doborât la pământ și am continuat să iubesc, să fiu același eu, să cred cu toată puterea că mâine va fi bine.”