Foto

Am fost la o petrecere cu slavi în Rahova și s-a lăsat cu Putin, Kim Jong Un și M**E PSD

A fost primul party din viața mea la care am mâncat parizer și compot de mere.

de Radu Nicolae; fotografii de Dragoş Hanciu
09 Octombrie 2018, 10:26am

Fotografii de Dragoș Hanciu

Cât timp omul de rând dădea scroll în bula sa cea de toate zilele și găsea numai informație despre referendum - știre sau părere, uneori în ambele forme - sâmbătă seara, într-o lume puternic îndepărtată de focul mainstream-ului, Squatting Slavs In Tracksuits organiza un party plin de golani, cu muzică hardbass cântată-n limbi ce folosesc alfabetul chiliric. În Rahova. Mă rog, vorba vine, localul a fost al naibii de aproape de Piața Unirii.

În caz că auzi pentru prima oară despre așa ceva, e vorba despre pătura socială din estul Europei care se îmbracă-n „trening” („tracksuit”), adidas obligatoriu (ori un fake, „three stripes” s-aibă), stă pe vine („squat”), sparge semințe la colț de bloc, bea alcool ieftin în recipiente de plastic, are o pungă cu pungi și o bunică purtătoare de batic (Babushka). Un squatting slav are o atitudine ce combină flegma, murătura și mucul portocaliu de țigară, plus o personalitate paralizant de zglobie, atâta timp cât îi dai o țigară, un leu de bere sau îi spui cât e ceasul. Wikipedia aseamănă, spre exemplu, gopnik-ul est-european cu chav-ul britanic.

Adminii nu se află la primul eveniment de acest fel. În urmă cu doi-trei ani, a existat o întâlnire în Parcul Herăstrău a urmăritorilor paginii, care s-a lăsat, evident, cu bere la PET, semințe, un cosplay fest super nișat și multe poze. De atunci, însă, s-a produs o ruptură undeva. S-a supărat Zucc pe ei, s-au supărat ei pe Zucc, nu știu, cert e că pagina a traversat o perioadă neagră în materie de reach. Cumva, au adunat puteri pentru regrupare și recent, în feed, mi-a sărit în ochi mare eveniment: BIG BUSINESS PARTY. Logic c-am dat going fără să clipesc.

Am ajuns la fața locului cu puțin înainte să-nceapă. Pe ușa clubului scria „Eveniment Privat”. M-am gândit c-au băieții șustă și o să fumăm înauntru. Nope. Dar aveam acces la scara de serviciu, care urca grațios înapoi la parter (clubul e la -1), în curtea din spate, la tomberoane. Locul perfect pentru squat, fumat și spart semințe.

Subsolul ăla era ca o pisică privită de sus și prinsă în instrumentul de tortură menit să lungească mâini și picioare. Sau, mă rog, în formă de pisică ce se întinde. Membrele superioare erau conectate de un bar, iar cele de jos, de un booth de DJ. Totul pe un font de cărămidă neprelucrată. Pe jos erau covoare de sufragerie a anilor ‘80, covoare și pe pereți, dar și la arcade. Și milieuri. Nu găseai un loc despre care să gândești „hm, ce-ar intra un milieu aici”, pentru că era un milieu acolo. Fiecare spațiu destinat șederii (squat-ului) era prevăzut cu minimum o pungă de semințe și o farfurie de plastic pusă acolo la ‘șto, că niciun gopnik respectabil n-ar folosi mâinile ca să scoată cojile din gură.

Impresionant de-a dreptul a fost bufetul. Ne-am bucurat de pâine cu parizer, cozonac, fasole bătută, zacuscă la ditai borcanul, kompot de mere excelent și niște lichid suspect din care-am băut cu damigenele. Bufetul se afla la stația RATB (nu STB, ok?) „GULAG”.

Pe brațul GULAG găseai, deci, așa: bufet, manechin artificial îmbrăcat cu tricoul unei echipe de fotbal, poză dubioasă cu Stalin și două bancuri de lucru sovietice (nu birouri) decorate cu tot felul de recuzită cu care să te pozezi. Pe același braț găseai scaun cu gopnik-frizer dedicat, pentru cine voia să se radă-n cap. Bombă idee, când am ajuns, erau deja trei oameni proaspăt cheliți artificial.

Inițial, în boxe se auzea niște rap rusesc care făcea ce făcea și trimitea lumea la fumat. Lumea n-a fost multă, dar a fost precisă. Dragoș, fotograful care m-a însoțit la această gopniceală, a remarcat asta: „Nu-i niciunul care nu știe ce caută aici”. I-am dat dreptate și m-am așezat pe o boxă, că începuse DJ-ul să pună hardbass. Curând, corpul pisicii se umplea, lăsând brațele goale. Muzica, bă, ce face muzica! S-a făcut o horă a horei acolo, la zona de dans. De toate pentru toți. Squat civilizat cât timp nu-i bass, iar la drop hopa-sus și, de-acolo, vezi tu.

Au existat și momente speciale. Spre exemplu, la un moment dat a apărut din dreapta DJ-ului un Kim Jong Un înconjurat de trei soldați sovietici care îl escortau până la celulă. În zona de dans era o celulă de gulag, apropo. S-au suit pe scenă două nume importante pentru pagină, anume fondatorul ei și administratorul ei de zi cu zi, așa cum s-au prezentat.

Era trecut de miezul nopții, adică se făcuse șapte octombrie. Dată care, avea să ne aducă la cunoștință fondatorul, reprezintă ziua de naștere a lui Vladimir Putin. Zgomot, gălăgie, apare un Putin care este escortat la Gulag, în aceeași celulă cu Kim. Fondatorul apoi continuă discursul, mulțumind oamenilor prezenți și menționând faptul că pentru ei, ca organizatori, a fost un coșmar logistic. Cinstit. Apoi a zis că „experimentul ăsta a fost un succes”, lucru care mi s-a părut minunat. Și totul s-a încheiat cu un super ovaționat „Muie PSD” scuipat în microfon la final de discurs.

A avut loc și-un concurs de squat în urma căruia câștigătorul a plecat acasă cu un tricou adislav. Orice proiect măreț a pornit întâi de la o mână de pasionați. Sunt curios ce vor să mai facă.