Un violator care s-a filmat în timpul actului ar putea primi doar doi ani de închisoare

Un bărbat de douăzeci de ani pe nume Drayton Dwayne Preston a fost condamnat marți, de un tribunal din Calgary, la 26 de luni de închisoare pentru că a violat o adolescentă. Preston a intrat prin efracție în dormitorul fetei de 17 ani, a violat-o, apoi s-a întors s-o mai agreseze sexual de două ori în dimineața zilei de 30 iulie 2016, după o petrecere, conform CBC. În timpul agresiunii, victima a fost pe alocuri inconștientă din cauza consumului de alcool. Preston a înregistrat violul și a făcut fotografii cu organele ei genitale cu telefonul fetei, apoi le-a postat pe Facebook.

Preston a pledat vinovat la acuzația de viol. Inițial, fusese acuzat și de voyeurism, dar între timp s-a renunțat la respectiva acuzație.

Mai târziu, la evaluarea psihiatrică prezentată de tribunal, Preston a zis că „îi pare rău de el”.
Cazul a stârnit furie în toată lumea. Mulți se întreabă cum e posibil ca un caz atât de clar – cu dovezi foto și video, să aibă ca rezultat o sentință atât de scurtă.

Cazurile de agresiune sexuală sunt foarte greu de condamnat. În Canada, doar unul din zece sunt raportate la poliție și au ca rezultat o condamnare. Această realitate, combinată cu faptul că mărturia în tribunal e adesea traumatizantă pentru victime, ar putea explica de ce sunt acceptate sentințe atât de ușoare. În Canada, sentința maximă pentru agresiune sexuală e de zece ani. Dar dacă agresorul pledează vinovat, poate primi o sentință mai mică, pentru că economisește resursele tribunalului și scutește victima să treacă printr-un proces traumatizant.

Totuși, acest rezultat e ca o palmă peste față, spun susținătorii victimei.

Sunt surprins că statul a fost de acord cu această sentință, care nu e adecvată, nici pe departe, pentru impactul devastator pe care îl are violența sexuală, a declarat pentru VICE Glen Canning, tatăl lui Rehtaeh Parsons.

Cazul Rehtaeh Parsons e un exemplu cunoscut al modului în care poliția și sistemul de justiție canadian își bat joc de victimele agresiunilor sexuale. Fiica lui Canning a murit într-un spital la vârsta de 17 ani, după o tentativă de sinucidere, după ce patru băieți au violat-o la o petrecere în 2011 și au distribuit o fotografie cu ea în timpul violului. Pe atunci avea 15 ani. Fotografia a circulat în liceul lui Parsons și fata a fost hărțuită intens. În 2014 și 2015, doi dintre bărbați au fost condamnați pentru distribuire de pornografie cu copii pentru că au distribuit fotografia. Amândoi cu eliberare condiționtă. S-a stabilit că unul nu va figura pe lista agresorilor sexuali decât dacă nu respectă regulile impuse de eliberarea condiționată, iar celălalt va figura pe lista agresorilor sexuali doar timp de cinci ani după condamnare. Mai târziu, o examinare independentă a găsit erori în felul în care poliția și tribunalul a gestionat cazul.

Canning a zis că rezultatul cazului lui Preston e tulburător.

„Nu mă pot gândi decât că tipul ăsta o să facă asta din nou”, a zis Canning.

Judecătorul care i-a dat sentința lui Preston, Gord Wong, a sugerat că au existat suficienți factori pentru o sentință mai dură. Preston va fi înscris pe lista agresorilor sexuali timp de douăzeci de ani.

„Știai că nu era în stare să-și dea consimțământul, dar ai hotărât să profiți de situație”, a zis judecătorul Wong înainte să dea sentința. „Nu te-ai mulțumit să comiți această agresiune sexuală, ci ai folosit telefonul victimei ca să faci fotografii…pe care ți le-ai trimis și le-ai postat pe Facebook.”

Preston, care a fost arestat la domiciliu, nu s-a prezentat la tribunal de două ori și a încălcat condițiile arestului la domiciliu de mai multe ori.

Canning a zis că faptul că Preston a și documentat agresiunea e o dovadă că agresorul e mândru de fapta lui.

„Nu numai că a violat pe cineva, dar a făcut-o cu bucurie și mândrie, din moment ce a filmat totul. Mi se pare îngrozitor că a primit doar 26 de luni”, a zis Canning.

Barb MacQuarrie, director al Centrului de Cercetare a Violențelor împotriva Femeilor și Copiilor, a declarat pentru VICE că acest caz e o altă dovadă că sistemul de justiție canadian nu le face dreptate victimelor violențelor sexuale.

„Trebuie neapărat să analizăm bine de tot reacția sistemului de justiție la violența sexuală și să ne întrebăm dacă acesta e în stare să le facă dreptate supraviețuitoarelor”, a declarat MacQuarrie.

MacQuarrie a zis că multe supraviețuitoare ale violurilor nu apucă să-și vadă abuzatorii condamnați în tribunal, dar chiar și atunci când aceștia sunt condamnați, „sentința e inadecvată pentru gravitatea faptei.”

„Nu pot să mă gândesc decât că sistemul de justiție nu are idee ce impact are o agresiune sexuală”, a zis MacQuarrie. „Fotografiile și videoclipurile distribuite pe rețelele sociale nu fac decât să crească intensitatea impactului pentru victimă, care poate rămâne cu nenumărate probleme de sănătate mintală.”

MacQuarrie ar dori o investigație care să analizeze în profunzime cum sistemul justițiar neglijează victimele violențelor sexuale. „Aceasta ar trebui să includă interviuri cu victimele, cu susținătorii și avocații lor, cu judecătorii, și să ia niște măsuri pentru o schimbare imediată.”

„Teoretic, sistemul nostru justițiar se bazează pe reabilitare. Doi ani nu sunt de ajuns pentru reabilitarea acestui bărbat…El va continua să reprezinte un pericol pentru societate”, a zis MacQuarrie.