Publicitate
Identitate

Am întrebat vegani dacă ar trebui să fie protejați ca o religie

În luna martie a anului viitor, un tribunal va decide dacă veganismul e o credință filosofică sau religioasă. Tu ce părere ai?

de Salma Haidrani; translated by Oana Maria Zaharia
20 Decembrie 2018, 5:00am

Fotografii din arhivele intervievaților.

Acesta e anul în care veganismul a ajuns mainstream, dar tot sunt destui oameni care își bat joc de cei care au ales un regim pe bază de plante. Iar ura lor s-ar putea să crească în luna martie a anului viitor, când un tribunal din Marea Britanie va hotărî dacă veganismul din motive etice va primi aceleași drepturi ca religia.

Activistul pentru drepturile animalelor Jordi Casamitjana l-a dat în judecată pe fostul angajator – care se prezintă drept o organizație caritabilă pentru drepturile animalelor – după ce a fost concediat din cauză că a descoperit că fondul de pensii al organizației investise în companii care făceau teste pe animale. „Toată viața am urmat filosofia veganismului etic (în cadrul căruia nu consumi animale și nu porți piele sau blană). Mi-a influențat existența de zi cu zi, inclusiv cariera și jobul”, a scris el pe Crowdfunder.

Evident că gestul lui a stârnit reacții batjocoritoare, cum ar fi cea a unui tip de pe Twitter care a comparat cazul cu „un bărbat care bea whiskey la modul religios și dă în judecată compania de trenuri pentru că nu-i permite să bea whiskey în timp ce conduce trenul”.

Dar aceasta nu e prima oară când un vegan a intentat proces pe motiv de discriminare religioasă. În 2011, o studentă din Canada a deschis un proces cu Comisia Drepturilor Omului din Ontario, din cauză că profesorii îi sabotaseră cariera pentru că ea credea că viețile animalelor au aceeași valoare cu cele umane. Între timp, în 2013, un tribunal din Ohio a numit veganismul „un simplu regim alimentar”. Centrul Medical pentru copii Chenzira v. Cincinnati a descoperit că un angajat al spitalului, care a fost concediat pentru că a refuzat să-și facă vaccin antigripal (vaccinul e cultivat în ouă de pui), e protejat prin lege.

Dar se poate compara discriminarea suferită de vegani cu cea suferită de musulmani, care a crescut cu patruzeci de procente în ultimul an? Sau cu abuzurile suferite de persoanele trans, dintre care șaptezeci la sută evită anumite locuri de teamă că vor fi atacate sau hărțuite?

Având în vedere că veganii vor suporta noi batjocuri după procesul din martie, am întrebat șase vegani din Marea Britanie dacă sunt de părere că ar trebui să aibă aceleași drepturi și aceeași protecție precum religia.

Allan, 35 de ani, contabil, Birmingham

1545064912356-ALLAN-1

Când un vegan spune că e persecutat, uneori mă gândesc că poate e o atitudine arogantă și privilegiată. Nu cred neapărat că veganismul e o religie. Nu e ca și cum poți deschide Biblia și-i dai o interpretare și altcineva îi poate da o alta. Am crescut într-o familie catolică. Citeam Biblia în grup și discutam însemnătatea unor pasaje. Veganismul are câteva reguli foarte clare: nu mânca animale, nu purta produse din animale, încearcă să reduci răul cauzat vietăților de câte ori poți și elimină produsele animale din viața ta pe cât posibil.

Îmi imaginez că marea majoritate a oamenilor care se numesc religioși n-au ales să fie religioși. Poți alege să fii mai religios sau să mergi la biserică mai des decât cei care au aceeași credință ca tine, dar veganismul e o alegere.

Dar e tare că există cazul ăsta în tribunal, pentru că nu e ok să fii nedreptățit la job din cauză că ești vegan. Acest caz e un lucru bun pentru veganii care se simt maeginalizați sau au potențialul de a fi marginalizați.

Allan e vegan de 13 ani.

Sima, 48 de ani, antreprenoare, Londra

1545064940786-SIMA-1

E iresponsabil să amesteci credințele filosofice cu drepturile religioase. Și un mâncător de carne poate spune că religia lui e să fie carnivor, în cazul ăsta. Cum ar fi să pot sacrifica un miel în Piața Trafalgar pentru că sunt protejat de drepturile religioase? Doar pentru că veganismul bifează mai multe caracteristici similare, nu înseamnă că ar trebui să fie protejat ca religia.

Eu am crescut într-o familie de catolici. Știu câteva persoane care iau droguri și au relații extraconjugale, dar merg la biserică și se spovedesc și li se iartă păcatele. Nu e suficient să fii batjocorit ca să-ți transformi credința într-o religie. Cunosc mulți vegani care sunt marginalizați, dar mult mai marginalizate sunt persoanele de culoare sau cele gay.

Sima e vegană de doi ani.

Jade, 33 de ani, proprietara unui restaurant vegan, Londra

1545064956213-JADE-1

Inițial m-am gândit: „Aoleu, altcineva care folosește veganismul să ne strice reputația”. Dar sper ca rezultatul să fie ca veganismul să fie recunoscut ca o credință validă și nu ca un fenomen la modă sau un cult extremist, așa cum îl văd mulți oameni. Cine decide că o credință în Dumnezeu e mai importantă decât credințele noastre etice? Cine decide care credință e mai importantă și care ar trebui protejată? Ar trebui să avem aceleași drepturi. Implementăm o schimbare pozitivă într-o societate cu credințe demodate. Încercăm să salvăm planeta de și mai mult rău și animalele de exploatare. De ce ar fi veganii tratați diferit? E un mod de viață care merită la fel de mult respect ca orice alte credințe. Nicio credință nu e mai importantă ca alta. E o bucurie să fii vegan. Sunt foarte recunoscătoare că fac parte dintr-o comunitate atât de fantastică.

Jade a trecut de la vegetarianism la veganism acum cinci ani.

Jay, 37 de ani, antreprenor, Londra

1545064970764-JAY-1

Înainte să fie considerat o religie, veganismul trebuie să-și rezolve problemele cu rasismul. Nicio persoană de origini asiatice sau africane nu-și permite privilegiul de a se lega de un vehicul comercial pentru a salva un animal. Am fi arestați sau împușcați. Pare necinstit și egoist când veganii albi fac asta, e mai mult un performance. Dacă veganii vor cu adevărat să provoace o schimbare, ar trebui să facă cea mai mare acțiune politică: să voteze cu portofelul. Poți să mănânci produse locale și să eviți lanțurile mari de supermarketuri. Poți face o grămadă de schimbări fără atâta tam-tam.

Aceiași activiști pentru drepturile animalelor care se leagă de mașini sau protestează în fața abatoarelor se uită tâmp la tine dacă îi întrebi ce părere au despre atacurile aeriene saudite din Yemen, despre criza de apă din Flint sau despre mișcarea Black Lives Matter. Lucrurile acestea acționează ca o barieră pentru persoanele din comunitățile care au fost marginalizate în mișcare, de-a lungul istoriei.

Am mai vorbit despre subiectul rasei și am fost excomunicat de organizațiile vegane de albi. Odată, la un festival vegan, am fost pus pe lista neagră alături de un fascist care vrea să dea toți musulmanii afară din țară. Am făcut petiție să fiu scos de pe lista respectivă și am reușit, cu ajutorul multor oameni din comunitatea vegană intersecțională.

Nu cred că stilul meu de viață e o religie. Oamenii nu sunt pregătiți să înțeleagă practicalitatea filosofiei vegane, dar sunt dispuși să creadă că un spirit din cer spune că ai voie să mănânci animalul ăsta, dar nu și animalul celălalt. „Vegan” a devenit un termen plin de semnificații. Dacă m-ar întreba cineva: „Faci parte din religia vegană?” aș zâmbi, dar n-aș mușca momeala.

Jay e vegan de trei ani.

Lou, 23 de ani, PR executive, Newcastle

1545064987490-LOU-1

Sper ca Jordi Casamitjana să câștige. Nu e radical să boicotezi cruzimea împotriva animalelor. Până la urmă, veganismul e și un sistem de credințe. N-ar fi mai normal să vrei să împiedici cruzimea împotriva animalelor decât să crezi că e ceva acceptabil? Filosofia asta îți schimbă comportamentul de zi cu zi și stilul de viață. Trebuie să te gândești tot timpul în ce investești banii. Pentru mine, religia înseamnă să crezi într-o putere mai mare. Veganismul nu e asta. Dar clar e o credință filosofică.

Acest caz ar putea crea un precedent periculos pentru altele în viitor. Cineva a scris pe Twitter că după treaba asta, „și fanii Star Wars ar putea cere dreptul să vorbească doar în klingoniană la muncă”. Dar oare să fie chestia asta ceva rău? Poate că e puțin extrem să vorbești în klingoniană, dar de ce n-ar trebui să ascultăm minoritățile? Așa cum am luptat să învingem rasismul și homofobia, ar trebui să facem pașii necesari ca să ne asigurăm că toată lumea e tratată egal.

Unele persoane pur și simplu nu pot înțelege de ce sunt vegană, așa cum eu nu pot înțelege catolicii. Am avut un șef la job care mă prezenta tuturor: „Ea e Lou, e vegană”. N-am nevoie de așa ceva. Am și rude care nu vor să mă asculte sau să înțeleagă care sunt beneficiile pentru sănătate ale acestui regim și cum poți reduce impactul asupra planetei prin alegerea acestui stil de viață. Ne-am certat des în trecut pe tema asta, dar acum evit subiectul ca să putem sta liniștiți la masă. În orice caz, nu am nevoie ca acest caz să câștige în tribunal ca să le pot spune oamenilor că mă discriminează.

Lou e vegană din vara anului 2015.

Jack, 24 de ani, consultant de vânzări, Newcastle

Am fost sceptic prima oară când am auzit de caz. După ce am citit mai multe titluri de articole, am simțit că sunt de acord cu atitudinea lor disprețuitoare. Cum poți compara alegerile alimentare ale cuiva cu credințele religioase ale altcuiva? Dar după ce am citit mai multe despre caz, acum sper ca tribunalul să-i dea dreptate angajatului. Hinduismul și islamismul își încurajează credincioșii să renunțe la anumite tipuri de carne. De ce n-ar trebui și un vegan respectat și protejat?

Sunt vegan de doi ani și m-am săturat de părerile sceptice ale celor din jur. M-am săturat să aud: „De unde îți iei proteinele? Dar calciul?” Prietenii mei se bucură mereu să-mi scoată ochii dacă ocazional mănânc, din greșeală sau intenționat, un produs care nu e complet vegan. Iar atitudinea presei vizavi de vegani e epuizantă. Nu ajută nici faptul că mulți dintre indivizii care ne reprezintă sunt de obicei la capătul extrem al spectrului – dar întotdeauna e greu să găsești un reprezentant pentru un grup de persoane cu experiențe diferite, care provin din medii diferite.

Jack e vegan de doi ani.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.