M-am uitat 24 de ore la teleshopping creștin ca să văd pe ce pot să sparg banii

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Televangelistul dezonorat, fostul pușcăriaș și vânzător de supe Jim Bakker simbolizează o versiune deprimantă a viitorului apropiat: Coreea de Nord o să lanseze o serie de bombe electromagnetice deasupra atmosferei, care vor dezactiva complet toată tehnologia electronică din Statele Unite. Contra-atacurile vor ruina planeta, iar 95% din umanitate va muri în primele șase luni. „Vai de curul celor care au sau așteaptă copii!”, spune el, citând din Biblie în cadrul emisiunii sale, The Jim Bakker Show.

Din fericire, tu ești pregătit. Ai cumpărat deja kitul alimentar, „Tasty Pantry Deluxe Food Buckets”, care-ți garantează peste zece mii de porții de pizza, macaroane și budincă cu ciocolată, cât timp aștepți să treacă apocalipsa. Ai luat și un generator solar, care a venit la pachet cu un cuptor cu microunde și o pătură electric, „ca să nu mori degerat”, spune Bakker. Ai și colecția de „literatură pentru sfârșitul lumii”, cu titluri precum The Islamic Antichrist și The Trump Prophecies, care te vor ghida prin experiențele tulburătoare ce vor urma.

Așa că am vrut să urmăresc, 24 de ore în continuu, canalul creștin reînviat Praise the Lord (PTL), postul de shopping online cu tematică apocaliptică al lui Bakker. Când eram copil, mă desfătam cu profeții despre sfârșitul lumii, în timp ce părinții mei (și cei ai prietenilor mei săraci) donau 10% din venit escrocilor precum Bakker, cam cât am dat și eu pe terapie ca să scap de sindromul post-traumatic cauzat de 20 de ani de paranoia despre apocalipsă.

Din ce scrie pe site-ul lor, e greu să-ți dai seama ce este mai exact noul canal PTL (și nici nu au vrut să-mi răspundă la întrebările mele pentru clarificarea conceptului). Cea mai bună descrierea ar fi: un bufet trist de teoreticieni conspiraționiști, bigoți, profeți ai apocalipsei și negustori religioși, toți oferindu-ți rahaturi de cumpărat. Aparent se difuzează exclusiv online, însă o parte din conținut este redifuzat și pe alte canale de televiziune.

Bakker e departe de activitățile sale din anii ‘80, pe când el și soția lui de atunci, Tammy Faye Bakker, erau cel mai influent cuplu din televangelism, iar PTL era cel mai mare canal din industrie.

„În vreo treizeci de ani, ei au ajuns de la absolut nimic la un imperiu ce includea un buget anual de 129 de milioane de dolari, primul canal de televiziune prin satelit, cu un an înainte de ESPN, care ajungea în casele a 14 milioane de telespectatori, plus un parc de distracții care se clasa pe locul trei ca număr de vizitatori din țară”, explică John Wigger, autorul cărții recent publicate, „PTL: The Rise and Fall of Jim and Tammy Faye Bakker's Evangelical Empire.”

Viața de familie model a lui Jim și Tammy era expusă constant prin emisiunea The Jim and Tammy Show, iar milioane de creștini din toată lumea trimiteau congregațiilor donații generoase pe baza exhibiționismului lor moral. Însă, în culise, Tammy Faye băga calmante cu pumnul, fiul lor Jay se îndrepta spre alcoolism la vârsta de 11 ani, iar Jim Bakker conducea o schemă piramidală și aparent întreținea relații sexuale cu bărbați.

El a recunoscut că a făcut sex cu ea, însă cu consimțământ. Totuși, acuzațiile astea au declanșat un efect domino de revelații publice despre tendințele sexuale ale lui Bakker și escrocherii sale. Astfel, el a rămas fără companie, a fost umilit în public și într-un sfârșit condamnat la 45 de ani în închisoare (din care a săvârșit doar cinci) pentru o serie de tactici de strângere de fonduri destul de dubioase, folosite pentru a-și întreține stilul de viață și pentru a o mitui pe Hahn.

Bakker se chinuie să-și revitalizeze cariera de când a ieșit din închisoare. El a reînceput PTL, cu un format online de reclame non stop despre provizii de supraviețuire în caz de apocalipsă. E extraordinar de deprimant să te uiți la asta 24 de ore în continuu.

„Zilele astea, congregația lui e mult mai mică”, spune Wigger. „El încearcă să recreeze vremurile bune. Multe din clădirile noului sediu, la marginea orașului Branson, Missouri arată fix ca cele vechi. Însă el nu mai are o schemă la fel de bună de a strânge bani, ca atunci când a prins valul de televiziune prin satelit.”

În ciuda zilei însorite, eu am tras draperiile și m-am băgat la un maraton Bakker, cu pielea deja găină de la tacticile ieftine de a speria oamenii, difuzate pentru octogenarii susceptibili din toată lumea. Nu e nici acum foarte clar la ce m-am uitat. Emisiunea trece de la o slujbă, la un talk show, la un anunț despre cum au scăzut din nou prețurile pentru o găleată cu enchiladas care te ține 19 ani (o reclamă pe care au difuzat-o o dată la nouă minute cât timp m-am uitat pe canal.)

Au existat și segmente de „știri”, produse atât de execrabil, încât Infowars pare un fel de BBC. Ei m-au informat că evreii fug din Europa ca să se întoarcă în Israel (din cauza unei invazii musulmane) și că a crescut numărul de inundații și uragane ca niciodată (din cauza profeției biblice, nu a schimbărilor climatice).

Aparent, canalul ăsta există în mare parte ca să bage frica în oameni și să le vândă produse. Co-gazdele emisiunii The Jim Bakker Show (noua lui soție, Lori și cei doi copii ai săi) încearcă din răsputeri să păstreze atmosfera pozitivă, însă Bakker, la 78 de ani este încet și haotic în discursuri, încât ceilalți doar dau din cap cu exces de zel și belesc ochii la ei cu gândul: „spune-mi că ai o morală cu povestea asta.”

Cu o barbă albă și o chelie strălucitoare, aproape că nu-l mai recunoști pe Bakker din vremurile lui de glorie, preotul adorabil din anii ‘70 și ‘80, cu gropițe în obrăjori și ochi căprui și blânzi, care topea inimile bătrânelelor.

După vreo cinci ore, canalul a difuzat un episod vechi din emisiunea „The Jim and Tammy Show”, sub formatul „Classic PTL”, în care Bakker, într-un costum albastru și păr de Lego man, discută cu păpuși acționate de Tammy Faye. Publicul său mare e într-un contrast astringent cu mâna de pensionari care se uită la emisiunea lui actuală. Înțeleg de ce difuzarea acestui episod i-ar face pe oameni nostalgici după vremurile bune, posibil să devină mai predispuși să cumpere gălețile cu mâncare. Însă pentru mine, schema asta mi-a adus aminte de Norma Desmond din Sunset Boulevard, o hoașcă apusă care se uită obsesiv la filmele ei vechi, incapabilă să renunțe la trecut, convinsă în deziluzia ei că e la fel de relevantă astăzi, ca pe vremuri.

Cât m-am uitat la canalul ăsta, m-am simțit atât nostalgic, cât și tulburat, aducându-mi aminte de zilele petrecute în camera de joacă a preotului meu, uitându-mă la PTL prin satelit, gândindu-mă dacă eram suficient de pios ca să fiu salvat de măcelul ce urma în Apocalipsa iminentă.

După zece ore de Bakker (care a revenit la o slujbă modernă despre Apocalipsă, ce evoluează într-o ofertă pentru suplimente de vitamine), încă recunosc termenii folosiți, precum „Semnul Fiarei”, „Năpasta”, „Lacul de Foc” și pot vizualiza cu ușurință măcelul despre care vorbește. Când eram mic, mi s-a spus de repetate ori că într-o zi va trebui să trăim în afara societății, ascunși de armata Anticristului, care urma să vâneze și să extermineze toți creștinii.

Ca adult, ore întregi de bazaconii apocaliptice îmi provoacă doar greață și paranoia. Deși am abandonat de mult identitatea mea creștină și frica pentru Judecata de Apoi, nu e dificil să găsești dovezi a unui colaps social iminent în știrile actuale. Aceeași indispoziție a stomacului, anxietatea unei posibile foamete, violență și ciume globale, pot fi cu ușurință adăugate acestei hiperbole despre Apocalipsă. Pentru confortul meu psihic, îmi mângâi câinele și mai înfulec o prăjitură cu THC.

Pe lângă emisiunea The Jim Bakker Show, canalul revitalizat PTL difuzează mai multe emisiuni cu buget redus, care prezintă o retorică similară de sfârșitul lumii, piperată cu frânturi clasice conservatoare, de genul: „Cum să-ți convertești vecinul musulman” și „De ce spiritul lui Jezebel supraviețuiește prin cultura PC”. În ciuda stilului de producție de teorii conspiraționiste în pivniță, gazdele acestor emisiuni sunt destul de concentrate și cu prezență de spirit, spre deosebire de Bakker, care vorbește incoerent despre ISIS, protestele din Baltimore și transport asigurat pentru orez spaniol, toate în aceeași propoziție. Pe la miezul nopții, îmi vine ideea genială să recomand acest experiment celor de la CIA, ca o tactică de dezorientare în timpul interogărilor de teroriști.

Totuși, trebuie să recunosc, că după o copilărie terorizată, toate teoriile astea absurde despre sfârșitul lumii au un efect terapeutic, acum într-un format patetic și șters.

Pe toată durata celor 24 de ore, Bakker a scăzut constant prețurile produselor, a oferit transport gratuit și cadouri bonus. La un moment dat, el spunea cum contabila lui nu vrea să mai scadă prețurile, că în ultima vreme au pierdut destul de mulți bani, „dar e OK, pentru că investim în supraviețuirea oamenilor”, explică el. E cu siguranță o tactică de vânzări, însă e al naibii de tristă.

Bakker e ca robotul ruginit din seria Dark Tower a lui Stephen King, relicve antice al unor vremuri apuse, care încă vorbesc, deși de abia mai funcționează într-o lume care a trecut peste. Am început să-mi imaginez cum o să ajungă superstarurile actuale, cum ar fi Joel Osteen, Robert Jeffress și Paula White, dacă vor continua până la vârsta lui Bakker. Dacă ar fi jefuiți de intelect, respectul față de semeni și sursele de venit, totuși în continuare proptiți în fața camerelor pentru a încerca să ajungă la portofelele americanilor.

Pe la răsărit, în timp ce Bakker vorbea despre cum copii din ziua de azi le place să te taie și 9/11 a fost un avertisment din partea lui Dumnezeu, am început să-mi fie milă de el. Omul ăsta e ca Ted Haggard, preotul mega-parohiei din Colorado, care pe vremuri avea parte de atenția președintelui George W. Bush, dar care a pierdut tot din cauza unei prostituate masculine și o pungă de metamfetamină. La fel ca Haggard, nu a existat nici un fel de retorică sau de prosperitate a escrocheriei evanghelice care l-a făcut pe Bakker să piardă tot, doar pentru că el a îndrăznit să-și urmeze impulsurile sexuale, care i-au făcut pe creștini să se îndepărteze de el.

Totuși, am fost recunoscător când experimentul meu a luat sfârșit și am închis televizorul, cu urechile vâjâind de la isteria despre Judecata de Apoi, după de 24 de ore de vizionare. Dacă am învățat vreo ceva din asta? Pe lângă faptul că o rotație mai înceată a Pământului cauzează cutremure și tehnologia inteligenței artificiale colective încearcă să-l înlocuiască pe Dumnezeu, cred că am învățat că lucrurile care par confuze și iraționale când ești mic, uneori par și mai și ca adult. Iar când se întâmplă asta, trebuie să îndrăzniți să spuneți lucrurilor pe nume: scheme ieftine ale escrocilor de a fraieri oamenii.

Urmăreşte-l pe Josiah Hesse pe Twitter.