psihologie

Ce se poate întâmpla din cauza isteriei în jurul crimei de la metrou

O crimă la stația Dristor i-a făcut pe cei care călătoresc cu metroul să se teamă pentru viața lor. Așa c-am vrut să aflu direct de la un expert la ce să ne așteptăm de aici înainte.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
17.12.17
Fotografie de Mircea Topoleanu via „Am vorbit cu mecanicii de metrou din România despre cum se văd sinucigașii din cabina lor".

După ce o tânără de 25 de ani a fost împinsă în fața metroului de către o femeie cel mai probabil bolnavă psihic (rămâne de văzut ce spun și specialiștii), spațiul public românesc a fost cuprins de o adevărată isterie în masă. Isterie ce a fost alimentată din plin de televiziunile care au difuzat în buclă, zile la rând, înregistrările video de la cele două stații de metrou, dar și de faptul că, la doar câteva zile de la crimă, a apărut deja un caz similar.

Publicitate

La Piața Unirii 2, pe 15 decembrie, o femeie de 42 de ani a reclamat Poliției că a fost amenințată cu moartea de o femeie mai în vârstă. Suspecta a fost prinsă în cele din urmă la stația Pipera și internată la Spitalul Obregia pentru investigații.

Televiziunile au profitat de ocazie și au continuat să alimenteze paranoia unei societăți care oricum nu trecuse peste trauma crimei de la Dristor, așa că, în speranța că voi reuși să limpezesc puțin lucrurile, am vorbit cu un psiholog criminalist din cadrul Poliției Capitalei, Kiss Csaba, despre cât de probabilă e apariția unor copycats .

VICE: Există riscul apariției unor indivizi care să încerce să imite crima de la Dristor?
Kiss Csaba: Există această posibilitate, eu am stat de vorbă cu colegii mei din cadrul Serviciului Criminalistic după evenimentul nefericit petrecut în stația de metrou Dristor și le-am comunicat, în calitatea mea de psiholog, că urmează să apară câteva replici ale unor persoane aflate mai mult sau mai puțin în aceeași stare ca autorul infracțiunii de omor. Acum, problemele stau în felul următor, pentru două categorii. Sunt cei cu un înalt grad de sugestibilitate și care vor încerca să repete, impresionați de isteria mediatică care a cuprins televiziunile, dar nu cred că sunt foarte periculoși aceștia.

Apoi, a doua categorie e compusă din indivizi, cei care stau în stațiile de metrou și care se plimbă, care simt teama oamenilor și care cunosc foarte bine această populație din metrou, deoarece au cerșit acolo, au desfășurat diverse activități și încearcă să supraliciteze această stare de frică. Întind mâna și cerșesc, iar dacă nu li se dă, pot amenința cu „te arunc în fața metroului". Credeți că despre asta a fost vorba în incidentul de pe 15 decembrie?
Este foarte posibil să fie vorba despre asta, eu sunt în concediu și nu am reușit să stau de vorbă cu colegii mei, de aceea nu dețin toate informațiile. Dar, din imaginile pe care le-am văzut surprinse în momentul în care au arestat-o, ea nu părea o persoană foarte violentă, ci mai degrabă o persoană care-și ducea veacul prin mecanisme de cerșit. Au existat astfel de cazuri în România, în care un criminal să fie inspirat de crima altuia?
Am întâlnit foarte mulți tineri care au luat părți de infracțiuni din filme și le-au folosit în propriile lor acte infracționale. Există această posibilitate, în mod indiscutabil. Puteți da un exemplu concret?
Acum îmi vine în minte un caz de la Giurgiu. Dacă nu greșesc, este vorba despre un tânăr care, la solicitarea prietenei lui, care era prostituată, a omorât-o pe una dintre fetele pe care le obligau să se prostitueze. Ca să-i dovedească loialitatea i-a tăiat degetul, apoi i l-a dus prietenei. Tânărul nu era un mafiot, dar împrumuta din comportamentele clanurilor mafiote siciliene. Care sunt cauzele isteriei create în momentul de față?
Cauzele sunt extrem de simple. Mass-media a prezentat în mod intempestiv imagini cu momentul în care cele două fete sunt împinse. Acestea sunt imagini cu un puternic impact emoțional și care, din punctul meu de vedere, nu trebuiau prezentate publicului. Un public sănătos are mecanisme de cenzură, dar un public nesănătos din punct de vedere psihiatric sau labil emoțional poate să se gândească, dacă nu într-un viitor apropiat, într-unul mai îndepărtat, să genereze acte infracționale în aceeași manieră.

Acele imagini care au un impact foarte mare sunt cele care au generat această isterie și această panică. Trebuie să fim conștienți că metroul este un mijloc de transport extrem de des utilizat, de o populație numeroasă, care-n acest moment își pune întrebarea dacă cel de lângă este sau nu un personaj similar cu femeia care a împins atunci. Ce s-ar putea face pentru a combate această isterie?
În momentul acesta este foarte dificil să o combatem. Panica se va stinge, probabil că de săptămâna viitoare, pentru că, din câte am înțeles din mesajul autorităților, vor fi instalate în stațiile de metrou mari niște porți de protecție. Acesta este un lucru foarte bun, pentru că vine în contrapondere cu teama apărută. Dar ar fi bine ca acest subiect să fie încheiat și să fie tratat ca un subiect punctual și nu ca un eveniment care ar putea să se mai reproducă într-un viitor apropiat. Eu știu că din punctul de vedere al televiziunilor sunt imagini cu un impact emoțional, așa cum de multe ori se și publică pe burtieră, și care au o largă audiență. Dar este foarte bine să ne gândim și la consecințele pe care le pot produce ele.

Ori de câte ori văd că se prezintă la televizor o infracțiune în mod deosebit, am convingerea că undeva, cineva, un infractor, un personaj instabil emoțional începe să lucreze, începe să-și pună-n funcțiune rotițele și așa deteriorate și se gândește că ar putea să facă un gest similar. Și diferența dintre noi și ei este una foarte simplă: noi, oamenii mari, avem cenzură și am face acest lucru în cel mai rău caz în glumă.

Un om cu probleme de natură psihică o face până la capăt pentru că nu mai are cenzură. Impulsul interior de a face rău prin a arunca pe cineva pe șinele de tren sau de la înălțime poate să nu fie oprit și-n felul acesta chiar să fie insistent, cum a fost situația acestei femei de la metrou. Parcă toată isteria asta a accentuat stigmatizarea persoanelor cu tulburări psihice.
Este foarte important ca oamenii să știe că nu toate persoanele care au probleme de natură psihică sunt periculoase. Și, din cercetările efectuate, procentul este foarte mic, undeva la 1% comit infracțiuni grave. Există în fiecare societate, iar societatea suntem noi toți și trebuie să descoperim primele semne.

În România, dacă înnebunești, te ia dracu

La fel și-n cazul femeii de la metrou, este posibil ca îmbolnăvirea ei - dacă există o boală psihică și asta o vor descoperii colegii psihiatri - să se fi produs undeva în Spania, ca o consecință a unor situații care nu ne sunt foarte clare. Și trebuie să știm că orice comportament aberant, orice comportament ciudat care se repetă trebuie semnalat și trebuie cerut ajutor de specialitate.

Pentru că, în caz contrar, abandonând un asemenea om nu facem decât să-i înrăutățim situația și este foarte posibil ca repercusiunile să ajungă uneori până în punctul în care s-a ajuns în acest caz. Nu este normal să blamăm, nu este necesar să-i blamăm pe toți bolnavii psihic, pentru că ei sunt o categorie inerentă oricărei societăți. Toți ne dorim o societate sănătoasă, dar din păcate lucrurile nu stau așa. Și-n condițiile societății românești de astăzi, cu presiuni, cu schimbări, cu modificări bruște de status economic, financiar, marital, îmbolnăvirea se poate produce foarte ușor.