Bobocii se gândesc deja să renunțe la facultate

Articolul a apărut inițial în VICE UK.

De când au fost introduse taxele anuale, mulți studenți au început să vadă universitatea ca pe un produs și pe ei înșiși ca pe niște consumatori în loc să privească studenția ca pe o perioadă de studiu. Iar acest lucru a fost încurajat de mai multe guverne. Produsele te dezamăgesc, te fac să vrei ceva mai bun.

Nu este nicio surpriză că în ultimii ani a crescut rata de abandon în rândul bobocilor. Între 2014 și 2015, ultimul an pentru care există statistici, rata a fost în medie de 6.2%, dar la unele universități a fost mult mai mare. De exemplu, la Universitatea din Bolton a fost de 18.3%.

Am vorbit cu câțiva boboci din generația de anul ăsta ca să aflu cine se gândește deja să renunțe la facultate.

VICE: Care erau așteptările tale de la universitate?
Daniela: Aveam așteptări destul de mari de la cursul meu de introducere în artă. Am crezut că o să am mai mult timp liber, că o să dorm în loc să merg la cursurile de dimineață și aveam impresia că aspectul social va fi mai pregnant. Cred că faptul că universitatea mea nu are cămine face socializarea un pic mai complicată. Nu am reușit să cunosc prea mulți oameni, mai ales din cauză că sunt mereu împărțiți în grupuri mici. Nu apuc să-i văd pe restul prea des. Ador temele pe care ni le dau, dar presupun atât de multă muncă. Plus, avem vreo 5 caiete de schițe diferite pe care trebuie să le umplem și asta este o sarcină individuală. Sunt foarte picată din lună și trebuie predate săptămâna viitoare. N-am început să lucrez la niciunul dintre caiete. Roagă-te pentru mine.

Cât de serios te gândești să renunți la facultate?
M-am gândit la asta în fiecare zi, timp de două săptămâni, dar încă n-am curajul să le zic părinților mei. Nu vreau să renunț pentru că nu fac față, mai degrabă aș vrea să-mi dau din nou două examene pentru că am auzit despre internship-ul ăsta cool pe care aș prefera să-l fac în loc să merg la facultate.

Care ar fi picătura care ar umple paharul?
În mod clar ar fi să pierd toată munca pe care am investit-o în desenele mele.

Ce ai face dacă te-ai hotărî să renunți?
M-am văzut mereu ca pe o fată muncitoare, deci probabil aș încerca să acumulez cât mai multă experiență de muncă sau să fac internship-uri în domeniul de care sunt interesată. Aș vrea să devin personal shopper. Am și o idee de afacere pe care mi-ar plăcea s-o pun în practică.

VICE: Ce așteptări aveai de la facultate?
Owen: M-am gândit doar la partea socială înainte să ajung. Toată lumea vorbea despre săptămâna de acomodare a bobocilor și despre ieșitul în oraș, dar toate asta m-au făcut să uit pentru o vreme că cel mai important lucru despre universitate e munca pe care trebuie s-o depui.

Cum ți-au fost înșelate așteptările?
Universitatea este în principiu despre muncă, și în timp ce ieșitul în oraș și socializatul sunt distractive și importante, am învățat în primele săptămâni că trebuie să depun mult mai mult efort decât m-am așteptat. De fapt este și despre lucrurile mici la care nu te așteptai să fie așa de nasol. Să te trezești pentru seminarul de la ora 8.30 dimineața când încă n-ai terminat de citit și ai apucat să dormi doar două ore este unul dintre ele. Mă așteptam să fiu tentat să încerc o grămadă de droguri și alcool, dar în schimb cea mai mare tentație cu care mă confrunt este somnul. Mă simt de parcă n-am mai dormit de o lună.

Cât de serios te gândești să renunți?
Depinde: în unele zile, când sunt în camera mea înghesuită, fără nicio motivație să fac orice cu viața mea, mă gândesc că aș putea să fac asta și în camera mea din casa părinților. Îmi place la facultate, dar pot să înțeleg de ce unii se gândesc să renunțe.

Ce ar umple paharul?
Dacă nu s-ar mai înregistra cursurile.

De ce ai vrut să studiezi la universitate?
Ca să am parte de trei ani mișto în care să aflu unele chestii interesante despre istorie.

Ce ai face în schimb?
Sincer să fiu… aș dormi.

VICE: Care erau asteptările tale de la universitate?
Jago: Credeam că o să fie totul înfricoșător, de la locuri până la oameni. M-am pregătit temeinic pentru ce avea să fie mai rău.

Și, a fost cum te-ai așteptat?
Da, la început am murit de frică, până-n punctul în care voiam să plec după câteva ore. Aveam impresia că nu o să fiu niciodată în stare să mă acomodez și că aveam să stau singură și să plâng timp de un an întreg.

Oh, fir-ar, deci ai vrut să renunți din momentul în care ai ajuns?
În primele 24 ore mă gândeam foarte serios să renunț. Nu puteam să mă imaginez fericită aici, nici măcar pe aproape.

Încă te mai simți așa?
După ce am trecut prin șocul inițial că nu știam pe nimeni din jurul meu am realizat că toată lumea se simte așa. Ziua următoare mi-am făcut curaj și am vorbit cu toți vecinii mei, și de atunci am avut cele mai mișto experiențe.

O adevărată schimbare de situație.
Oriunde mergi întâlnești oameni noi și atunci poți decide dacă vrei să fii prieten cu ei sau nu. Sună ciudat, dar simți că ai control asupra propriilor tale experiențe, ceea ce e foarte liniștitor.

VICE: Care erau așteptările tale de la facultate și în ce mod nu ți-au fost îndeplinite?
Reni: Eram sigură că Dreptul avea să fie greu și că îmi va mânca mult timp. Credeam că o să-mi fie ușor să-mi fac prieteni și n-o să-mi fie dor de casă sau ceva. Dar nu. Am plâns aproape în fiecare zi. Aveam cursuri de la ora 9 dimineața în timpul săptămânii de acomodare a bobocilor, pe când alți studenți începeau cursurile introductive abia săptămâna următoare, ceea ce a fost un mare șoc pentru mine. Ca să fiu corectă și sinceră, am întâlnit o grămadă de oameni drăguți, dar e greu ca să-ți faci prietenii care să treacă testul timpului. Sinceră să fiu, a trecut doar o lună, dar când ești la aceeași școală timp de 7 ani și ai prieteni buni e foarte ciudat să nu ai un grup de oameni cu care să-ți petreci majoritatea timpului.

Cât de serios te-ai gândit să renunți?
Sunt un pic drama queen, deci îmi spun că o să renunț cam o dată la două zile. Dar au fost momente în care m-am simțit ridicol de copleșită și am crezut adesea că n-o să se îmbunătățească situația și că probabil mi-ar prinde bine un an liber.

De ce ai vrut să mergi la facultate?
Cred că nu aveam altă opțiune. Vreau să fiu avocat, deci, mă gândeam ca o să merg la universitate și după aceea o să mă angajez. Este cu siguranță o experiență mișto, dar nu este pentru toată lumea.

Ce ai face dacă ai renunța?
Cred că mi-aș lua un an liber ca să capăt niște experiență de muncă și după aceea m-aș înscrie din nou. Probabil la altă specializare. Sau m-aș muta în Caraibe și nu m-aș mai întoarce niciodată.

VICE: Care erau așteptările tale de la facultate și în ce mod nu ți-au fost îndeplinite?
Milla: Am venit la universitate simțindu-mă foarte confortabilă cu ideea că o să plec de acasă. Nu sunt deloc o persoană nostalgică, deci n-am nici teama că îmi las familia în urmă. Nu m-am așteptat deloc să mă simt agitată când am ajuns prima oară. Când mama m-a lăsat singură în prima zi, m-am simțit fix așa, eram atât de agitată. Am fost atât de neliniștită în primele două săptămâni că a trebuit să mă întorc acasă. Nu mă așteptam să mă întorc la universitate în mai puțin de o lună. Când eram cufundată în starea aia, nu îmi imaginam că o să fiu în stare să mă descurc la facultate și nu mă imaginam acolo un an întreg. Atunci a fost momentul când mi-am zis „Poate o să renunț”.

Încă te mai simți așa?
Acum că am trecut peste primele săptămâni de agitație, nici nu-mi mai trece prin cap să renunț. Cred că este important să cunoști oameni care se simt la fel. Trebuie să te ambiționezi să treci peste, totul devine mult mai ușor apoi.

Ce te-ar face să renunți?
Volumul de muncă imposibil pe care îl am oricum. Primul an nu este cu siguranță așa de ușor cum zice toată lumea.

De ce ai vrut să mergi la universitate?
Am vrut să plec din bula pe care mi-o făcusem în Londra pe parcursul școlii. Eram așa de entuziasmată de toți oamenii pe care aveam să-i cunosc, și asta e cu siguranță o așteptare care mi-a fost îndeplinită.

VICE: Ce așteptări aveai de la facultate?
Jake: Principala mea așteptare de la facultate a fost să-mi permită să mă specializez în domeniul care mă interesează. În ultimii doi ani de liceu am avut patru materii, dar eram interesat doar de una, așa că abia așteptam să mă concentrez doar pe Afaceri.

Și, a funcționat?
Nu. Pe lângă cursul meu de bază, mai am trei alte module, și unul dintre ele este complet irelevant pentru specializarea mea. E groaznic să învăț la economie și drept comercial când eu sunt pe dinafară la mate și dreptul mi se pare foarte plictisitor. Asta m-a făcut să-mi pierd o mare parte din motivație, până în punctul în care mă voi trezi într-o zi ca să merg la cursuri și atunci o să-mi zic „Dă-le dracu’” și o să-mi bag picioarele.

Cât de serios te gândești să renunți?
Am zile în care mă gândesc foarte, foarte serios la asta. Zilele trecute, mergeam la secretariat ca să-mi depun actele de retragere de la facultate, dar m-am răzgândit în ultimul moment și nu am mai făcut-o. Totuși, mi-am programat o întâlnire cu consilierul meu academic pentru a discuta despre cum universitatea nu este pentru mine, până la urmă. Singurul lucru care mă împiedică să renunț e că habar n-am ce aș putea să fac după.

N-ai nicio idee?
Nope. Dacă știam ce vreau să fac, probabil aș fi renunțat acum două săptămâni. M-am gândit la potențialele internship-uri, dar ar trebui să mă asigur întâi că este unul foarte bun.

De ce ai vrut inițial să intri la Universitate?
Nu mi-am dorit niciodată în mod special, presupun că s-a întâmplat pur și simplu. Am trecut mereu prin școală depunând un minimum de efort, așa că am crezut că o să mă descurc în felul ăsta și la facultate. Evident, mi-am dat seama după ce a început facultatea că trebuie să muncesc în loc să stau ca un ficus în clasă și să-mi fac temele în noaptea dinaintea termenului-limită.

VICE: Care erau așteptările tale de la facultate și în ce mod nu ți-au fost îndeplinite?
Andrea: Nu știu sigur ce așteptări aveam. Probabil că am crezut că o să mai fie încă trei ani pregătitori. Știam că o să fie distractiv, dar cred că aveam așteptări mai mari. Auzi toate poveștile astea nebunești despre nopțile petrecute în oraș în primul an de facultate, și ai impresia că o să faci și tu la fel. Dar, să fiu sinceră, e cam aceeași chestie cu nopțile pierdute în Londra, doar că un pic mai ieftin.

Cât de serios te gândești acum să renunți?
În prima săptămână eram „scoateți-mă din iadul ăsta” în timp ce încercau să mă cazeze în afara campusului. Apoi, camera care mi-a fost repartizată nu avea încălzire și jumătate din perete se scorojea. Dar după ce mi-am făcut un grup de prieteni și am început să mă prind care e treaba cu seminariile și cursurile, situația s-a îmbunătățit complet. Sigur că am momente în care mă întreb dacă Sussex este universitatea potrivită pentru mine, dar cred că toată lumea care nu se poate acomoda din prima clipă simte la fel.

Ce te-ar face să renunți la facultate în momentul ăsta?
Ca să fiu sinceră, nu prea multe. Adică, nu mă înțelege greșit, Sussex este o universitate super, dar nu pot să nu mă întreb dacă nu ar fi fost mai bine altundeva. Dacă lucrurile n-o să devină mai interesante, cred că mi-ar fi ușor să-mi îngheț anul sau să dau din nou admiterea pentru la anul, dar pare o bătaie de cap prea mare.

Ce ai face în schimb?
Mi-ar fi plăcut foarte mult să am un an liber [între liceu și facultate]. Îmi doresc să fi luat opțiunea asta în serios. Să lucrez și să mă bucur de un an liber. Toți prietenii mei care au făcut asta par a se distra de minune.

De ce ai vrut să mergi la facultate?
Nu sunt prea sigură, mi s-a părut că trebuia s-o fac. Cred că lumea se așteaptă de la tine s-o faci. Totuși, e enervant. Dacă tot o să am datorii de mii de lire, atunci vreau măcar să mă distrez.

@lilycarrgomm