Acest articol a apărut inițial în Tonic VICE .
Am început să beau în facultate. În Marea Britanie, de unde sunt eu, poți să bei legal de la 18 ani. Și asta am și făcut. Toți am făcut asta. Barul aflat peste stradă de apartamentul nostru a fost locul unde noii mei colegi de apartament au devenit prietenii mei cei mai buni. Băutul m-a transformat dintr-o introvertită în sufletul petrecerii, mi-a oferit încredere pe ringul de dans și, de multe ori, m-a inspirat să mă așez în mijlocului clubului și să fac „îngeri pe ring”, într-o stare complet euforică.
Când nu beam, stăteam trează toată noaptea, scriindu-mi frenetic proiectele, într-o cu totul altă lume, grație tabletelor de cafeină. În al doilea an de facultate, mă simțeam extenuată tot timpul și începusem să-mi pierd cunoștința după nopțile petrecute în club. Într-o dimineață, în timp ce se învârtea camera cu mine, mi-am dat seama că nu mai aveam haina și cheile, și pe perna mea era niște vomă uscată. Ar trebui să beau mai puțin, mi-am spus eu în gând atunci, deși nu-mi imaginam cum aș fi putut să fac asta.
Din fericire pentru siguranța mea, a intervenit soarta. Oboseala mea s-a agravat și a trebuit să renunț la facultate. Doctorul meu m-a diagnosticat cu encefalomielită mialgică/sindromul de oboseală cronică, declanșat de mononucleoza de care am suferit în timpul liceului. Am încetat să mai beau, fără să depun prea mult efort, pentru că eram acasă cu familia mea și nu voia nimeni să stea treaz până la trei dimineața.
Inițial am fost devastată de gândul că trebuie să-mi părăsesc prietenii și să pierd șansa de a absolvi la timp, dar mai târziu am început să mă întreb cât de mult ar fi putut să se înrăutățească apetitul meu pentru băutură. Obișnuiam să spun că eram o studentă obișnuită – și chiar eram. Un studiu din 2008 a arătat că 43% dintre studentele din Marea Britanie beau peste măsură, iar chestionarul realizat în 2016 de către Serviciile pentru Abuzul de Substanțe și Sănătate Mintală asupra consumului de droguri în Statele Unite a demonstrat că, în 2016, 38,4% dintre adulții cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani au băut prea mult alcool în ultima lună. Ei privesc consumul excesiv de alcool ca pe cinci sau mai multe băuturi în timpul unui eveniment, în cazul bărbaților şi patru în cazul femeilor (cinci sau mai multe ocazii de acest gen într-o singură lună sunt clasificate ca alcoolism). Dar nu este chiar atât de simplu.
Deși poza mea era în dicționar la cuvântul alcoolică, asta nu însemna neapărat că eram dependentă. Mulți oameni consumă prea mult alcool pentru că nu știu care este cantitatea necesară pentru a nu apărea efecte secundare, spune Mark Willenbring, șeful Institutului de Sănătate Publică Annum Health și fost director de cercetare în ceea ce privește recuperarea alcoolicilor la Institutul Național pentru Alcoolism și Abuzul de Alcool. Ei nu știu nici dacă beau o cantitate care să nu-i pună în pericol, așa că memorarea cantităților pe care le poți duce este o modalitate bună de a-ți da seama, deși cantitatea de alcool din băuturile mixte pot varia foarte mult. „Poți obține mai multe informații despre o gumă decât despre câte pahare sunt într-o sticlă de martini”, spune el.
Gail D’Onofrio – profesor și cofondator al departamentului de medicamente folosite în situații de urgență de la Școala de Medicină din cadrul Universității Yale, și cercetător independent care studiază drogurile și alcoolul – spune că trebuie să fim pragmatici când vine vorba de tinerii vor vrea mereu să bea și că trebuie să ne concentrăm pe prevenția situațiilor nefericite. Asta include încurajarea lor să folosească aplicații de ride-sharing în loc să conducă, să nu amestece alcoolul cu drogurile și să-i educăm despre pericolele care îi pot paște atunci când beau peste măsură.
Acum, când mă gândesc la trecutul meu, mă cuprind fiorii. M-am expus la atât de multe pericole: puteam să mă înec cu propria-mi vomă, să fiu lovită de o mașină sau să mor din cauza intoxicației cu alcool. De asemenea, consumul excesiv de alcool șterge multe granițe, consimțământul fiind unul dintre ele. „Ce mă îngrijorează pe mine este activitatea sexuală nedorită”, spune D’Onofrio. „Asta ar putea conduce la o sarcină nedorită sau la transmiterea unei boli sexuale.” Pe termen lung, consecințele consumului excesiv de alcool pot include ciroză, infarct sau cancer.
Știu că ce făceam atunci nu era sănătos, dar m-am străduit să-mi dau seama de ce continuam s-o fac. Nu simțeam niciodată nevoia de alcool, ci de încrederea pe care mi-o dădea. Eram doar naivă sau eram un fel de alcoolic ocazional? „Alcoolismul” este, într-adevăr, un termen desuet, spun D’Onofrio și Willenberg. Acum se numește boala consumului de alcool (Alcohol Use Disorder/AUD), pentru a sublinia faptul că această boală nu are două etape, ci are stadii, care variază de la moderat la sever. (Conform NIAAA, AUD afectează 16 milioane de americani).
Contrar stereotipului, gravitatea bolii cuiva nu este indicată de cât de des consumă alcool, ci de abilitatea lui de a controla consumul, îmi spun experții. „Chiar dacă bei o dată pe lună – dacă începi să bei și nu te mai oprești –, atunci nu ar trebui să bei”, spune D’Onofrio. Cercetătorii nu știu de ce unii oameni dezvoltă AUD și alții nu, dar există o componentă genetică care influențează mult acest aspect. „Dacă ai un părinte care suferă de această boală, ai de cinci ori mai multe șanse s-o dezvolți”, spune ea. Willenbring susține că oamenii nu sunt dependenți de alcool în sine, ci de anticiparea stării de intoxicație care urmează după. „Nu are nimic de-a face cu vreun defect moral ascuns sau o problemă psihologică. Este doar neurobiologie.”
Totuși, consumatorii înrăiți de alcool nu suferă de obicei de o boală. Conform Centrelor de Control al Bolilor, nouă din zece oameni care consumă cantități mari de alcool nu sunt dependenți. Distincția s-ar putea să nu facă vreo diferență prea mare în ceea ce privește necesitatea ta de stopare sau moderare a consumului de alcool, dar atât Willenbring, cât și D’Onofrio spun despre criteriile din DSM 5 (manualul care este folosit pentru diagnosticarea bolilor mintale) că sunt stâlpul de temelie atunci când vine vorba despre confirmarea sau infirmarea unei boli.
Am răspunsuri la întrebări din postura fetei de la 19 ani, și am bifat patru din unsprezece criterii, ceea ce sugerează o boală moderată. Dar Willenbring spune că, în ciuda faptului că aceste evaluări sunt precise, ele pot fi și temporare. „Jumătate dintre oamenii sub 25 de ani care sunt diagnosticați vor scăpa de simptome până la 30.” În cazurile în care nu dispare până atunci, măsurile luate pentru combaterea acestei boli – ceea ce poate însemna o pauză de la alcool, consumul responsabil sau folosirea medicamentelor pentru a bloca receptorii opiozi, scăzând astfel plăcerea pe care o conferă alcoolul – sunt eficiente în cele mai mult dintre cazuri, cu excepția celor severe (între 5 și 10% dintre cei diagnosticați cu AUD).
Felul în care obișnuiam să beau putea să mă conducă pe un drum periculos, și l-am evitat doar printr-un noroc care a ținut de biochimia corpului meu și de o boală care m-a lovit pe neașteptate. Nu sunt sigură că voi renunța vreodată complet la alcool. Dar mă simt ușurată să aflu că pot parcurge întrebările din DSM în ceea ce privește obiceiurile mele de consum și că pot răspunde cu „nu” la toate.