istorie

Femeia canibală care-i sperie de Crăciun pe islandezi

În Islanda, 54% din populație crede în elfi și alte ființe paranormale. Grýla – despre care se crede că răpește copiii răi și face supă din ei – îi nenorocește în fiecare an, așa cum fac și cei 13 Feciori ai Crăciunului ai ei.
28 Decembrie 2017, 5:00am
Fotografie de Arctic-Images via Getty Images

Sezonul de Crăciun e magic, încântător și plin de povești sinistre cu ființe diabolice supranaturale. Ramuri de laur împodobesc holurile, zâne-bombonele dansează în capetele copiilor, iar un bătrân se chinuie să alunece pe hornuri din jurul lumii, după luni întregi de supraveghere neobosită a copiilor. Există atâtea povești minunate spuse în perioada Crăciunului – precum cele cu renii care zboară pe cer sau cea a lui Krampus, demonul de Crăciun care bate copiii cu bățul și-i îneacă în râuri. Apoi mai e și Grýla, hidoasa femeie-troll islandeză care răpește copii și-i fierbe de vii.

Descrierea Grýlei a variat de-a lungul timpului, dar e adeseori înfățișată ca o femeie monstruoasă cu copite. În anumite povești, Grýla arată ca o oaie care merge în două picioare; în altele e clar un troll. Uneori are 300 de capete sau barbă sau ochi albaștri pe ceafă. Una dintre descrieri o înfățișează pe Grýla cu 15 cozi, care poartă laolaltă o sută de baloane pline cu copii.

„Se spune că vine în oraș în perioada Crăciunului și culege copiii obraznici pe care-i duce pe muntele unde locuiește”, explică Magnus H. Skarphedinsson, directorul Școlii de Elfi, o instituție cu sediul la Reykjavik dedicată folclorului islandez. „Îi gătește și face supă din ei.”

După părerea lui Skarphedinsson, Grýla e cel mai probabil o combinație de adevăr și ficțiune: „Cred că originea poveștii ei e că cineva a văzut un spirit malefic al naturii în perioada Crăciunului, pe întuneric, și de-acolo a pornit toată chestia asta și a escaladat.”

Ca să ne-nțelegem, Skarphedinsson crede cu tărie în elfi, oameni ascunși și alte entități supranaturale. (Distincția dintre primele două categorii e că elfii sunt mici ființe magice care arată ciudat și au urechi mari, pe când oamenii ascunși sunt destul de asemănători cu ființele umane – cresc oi, se ocupă de casă, lucrează pământul, dar există într-o dimensiune care se suprapune cu a noastră.) „Am cunoscut mai mult de 900 de oameni care-au văzut elfi și oameni ascunși și-am mai cunoscut cinci sau șase oameni care-au văzut trolli și probabil unul dintre ei a văzut-o pe Grýla”, a declarat Skarphedinsson pentru Broadly. Experiența lui cu acești martori l-a lăsat „complet convins” de existența acestui fenomen.

Skarphedinsson nu e nici pe departe singur din punctul ăsta de vedere: credința în creaturi mistice precum Grýla e destul de normală în cultura islandeză. După cum scria The Atlantic în 2013, un studiu din 1998 a constatat că 54% dintre islandezi cred că elfii și oamenii ascunși chiar există. Islandezii sunt, de altfel, atât de preocupați de entități supranaturale, încât evoluția drepturilor civile ține, uneori, cont de aceste entități paranormale. Cel mai celebru episod e cel al unei dezbateri de opt ani între guvern, ecologiști și cei care cred în elfi, care a durat din 2007 până în 2015, când construcția unei noi autostrăzi amenința să distrugă o „biserică de elfi” de 50 de tone. Firește, elfii au câștigat, iar muncitorii pe șantier au mutat piatra uriașă ca să le facă pe plac. (Conform The Guardian, amenințarea de a-i supăra pe elfi e atât de reală încât „chiar și cei care nu cred în ei preferă să fie prudenți, mai degrabă decât să riște să le stârnească mânia.”)

La fel, mulți islandezi se tem de Grýla și o respectă – e un personaj folcloric celebru în țara insulară nordică. „Țin minte cât de teamă ne era nouă, copiilor islandezi, de acest troll îngrozitor, Grýla – în continuare îmi dă fiori”, după cum s-a exprimat un localnic într-un articol pentru cel mai mare ghid turistic online despre Islanda. Într-adevăr, căpcăuna apare în texte de pe tot parcursul istoriei.

În Originile speciei dramatice în Scandinavia, profesorul de folclor și scriitorul Terry Gunnell scrie că Grýla „a fost clar recunoscută ca figură urâtă de troll în Islanda, cel puțin din secolul al XIV-lea încoace.”

Singura pasiune pe lume a lui Stekkjastaur e să se furișeze pe lângă oi și să le sugă de uger.
Grýla a rămas un personaj marcant în Islanda parțial și pentru că e mama variantei de Moș Crăciun a țării, Feciorii Crăciunului. Acești bărbați care arată a trolli vin pe rând la tine acasă în cele 13 zile dinainte de Crăciun și fie le oferă cartofi putreziți copiilor, fie le dau cadouri.

Mai important e că dubioșii ăștia se definesc fiecare prin fetișurile lor unice. De exemplu, Askaskleikir linge castroane și îi place să se ascundă sub paturile copiilor. Apoi mai e Gluggagægir, cunoscut pentru fermecătorul său obicei de a trage cu ochiul pe geam. În perioada Crăciunului, acestui voyeur îi place să se strecoare la ferestre și să se uite la oamenii dinăuntru. Poate cel mai rău dintre ei, Stekkjastaur are picioare lungi și țepene și nu-și poate îndoi genunchii. Boala asta e destul de tristă, pentru că singura pasiune pe lume a lui Stekkjastaur e să se furișeze pe lângă oi și să le sugă de uger, ceea ce e cam greu de făcut fără să îngenunchezi.

În sondaje, islandezii îl numesc constant pe Kertasníkir drept cel mai popular Fecior al Crăciunului, pentru că nu suge animale, nu-ți linge obiectele și nu se uită la oameni pe fereastră. Lui Kertasníkir îi place, totuși, să urmărească copiii și să le fure lumânările, dar, dacă ținem cont de alternative, poate că nu-i atât de rău.

Pe lângă cei doisprezece copii adulți cu fetișuri, Gryla are un soț de căcat și o pisică înfricoșătoare. Jólakötturinn Motanul Crăciunului e uriaș și dubios de capitalist. Entitatea asta e tot timpul obsedată de haine noi; dacă copiii nu primesc haine noi de Crăciun, se spune că îi mănâncă acest motan uriaș. „Un motan îngrozitor”, spune Skarphedinsson de la Școala de Elfi. „E mare, foarte mare, și rău. E rău, dar nu la fel de rău ca Grýla.” Lui Skarphedinsson pare să-i displacă în mod special Motanul Crăciunului și posibil și Statele Unite. Descrie pisica teribilă drept „atât de americană” și adaugă că „arată ca un american get-beget din partidul republican.”

Unele povești o descriu pe Grýla drept ucigașa unora dintre soții ei. Conform Iceland Magazine, Grýla a fost măritată de trei ori. „L-a mâncat pe primul ei soț, Gustur”, iar apoi și-a ucis un soț pe nume Boli. În zilele noastre rămâne măritată cu un tip jalnic pe nume Leppalúði, care freacă menta în casa lor din peșteră, în timp Grýla muncește singură la ucis copiii.

Mă întreb dacă lui Skarphedinsson i se pare că Grýla ar putea să fie cumva un personaj feminist, având în vedere cât e de independentă, precum și faptul că se pare că nu se teme să pună piciorul în prag.

„Uneori, când văd latura întunecată a feministelor, cred c-ar putea fi”, răspunde acesta și mă cam bagă în ceață, ținând cont de reputația Islandei drept sanctuar al egalității de gen. „Feministele astea extremiste, vor să controleze excesiv totul, vor să-i controleze pe bărbați, preferințele și comportamentele lor sexuale. Vor să controleze familia, să controleze totul. Grýla pare să fie un pic așa.”

Povestea Grýlei e atât de veche, înfricoșătoare și populară, adaugă acesta, încât în secolul XVIII a devenit ilegal pentru părinți să se folosească de Grýla ca să-și sperie copiii. Dar Skarphedinsson tot o face: odată a sunat acasă și a făcut o farsă familiei – s-a prefăcut că e un Fecior al Crăciunului. Când a răspuns fiica lui la telefon, Skarphedinsson i-a spus că mama lui, Grýla, e supărată pe ea pentru că a fost neascultătoare. „S-a ascuns sub pat în dormitor și a fost foarte bună și cuminte după asta”, spune Skarphedinsson.