18+

Ce să faci când traumele îți afectează viața sexuală

Nu poți presupune exact ce simte sau ce gândește partenerul/a ta/tău.

de Penda N'Diaye; translated by Oana Maria Zaharia
29 Octombrie 2019, 5:00am

Fotografie de Walter Zerla via Getty Images  

În relațiile romantice în care pasiunea sexuală a scăzut, sfatul standard de a comunica sau de a aprinde cumva relația n-a fost niciodată de ajuns, mai ales dacă există o dinamică mai largă care contribuie la lipsa sexului, precum traume sau rușine sau dezvoltarea unor probleme de identitate. Tiparul lipsei de sex într-o relație e cu atât mai dificil de eliminat cu cât persistă mai mult timp, parțial pentru că, cu cât devine mai serioasă o relație, cu atât iau și partenerii mai în serios ce înseamnă viața lor sexuală pentru ei, individual și împreună.

Când ies la suprafață dificultățile anterioare din viața unei persoane pe care o iubești, nu e foarte clar cum să-ți ajustezi relația sexuală la ea. Uneori, despărțirea e cea mai bună soluție în caz de incompatibilitate, dar ce poți face dacă motivul pentru o perioadă asexuală e mai nuanțat și ambii parteneri preferă să rămână împreună și să treacă peste greutăți?

Dacă o persoană nu se simte cu adevărat conectată și iubită de partenerul ei, asta poate avea un impact asupra sexului, iar tiparul poate fi greu de depășit, a zis psihiatra Courtney Howard. Ea a explicat că, pe măsură ce o relație progresează și devine mai serioasă, e normal ca dorințele și așteptările noastre pe plan sexual să crească, la fel ca restul sentimentelor și comportamentelor sau chiar identităților noastre. Aceste schimbări trebuie recunoscute și analizate, ca partenerii să poată gestiona lipsa sexului din dormitorul lor.

Rușinea sexuală cu rădăcini în identitatea culturală sau religioasă a unui partener poate fi, în unele cazuri, vinovată de perioadele lipsite de sex. Brian, un tânăr de 27 de ani din Brooklyn, își amintește prima oară când a simțit rușine din motive religioase în timp ce se masturba; când o făcea, simțea în același timp „ușurare, entuziasm, dezgust și confuzie”. Pentru că a crescut într-o comunitate creștină evanghelistă, n-a avut ocazia să învețe despre anatomia corpului sau despre satisfacția sexuală pe care le-o poate oferi partenerelor. Sexul penetrativ era tabu. „Atâta timp cât nu intrai într-o femeie din punct de vedere seuxal, erai iertat”, a zis el. Când a început prima relație sexuală, deși era atras de partenera lui, nu reușea să-și mențină erecția din cauza rușinii, ceea ce i-a crescut anxietatea vizavi de sex. Pentru că internalizase ce a învățat în comunitatea religioasă, simțea că nu merită o viață sexuală împlinită sau o parteneră care să-l înțeleagă.

Într-o disertație, psihologul Noel Clark de la Universitatea Seattle Pacific a explicat: „Rușinea sexuală poate fi internalizată, dar se manifestă și în relațiile interpersonale și are un impact negativ asupra încrederii, comunicării, intimității fizice și emoționale”. Chestia asta s-a întâmplat și în cazul lui Brian, așa că el a stat de vorbă cu partenera despre moduri de conectare care îl făceau să se simtă mai confortabil. Pe măsură ce învață și alte căi de a face sex în afară de cel penetrativ, a ales să se concentreze mai mult pe plăcerea orală, plan în care se simte mai sigur pe el. Speră ca, în timp, acest gen de intimitate să-l ajute să depășească rușinea pe care o asociază cu penetrarea. Poate fi foarte util pentru parteneri să-și extindă ideile despre ce e asociat cu plăcerea și să accepte că, la fel ca și penetrarea, orgasmul nu e totul și că nu toate experiențele sexuale sunt la fel. Un partener bun va înțelege că există și perioade proaste și că nu e o dezamăgire faptul că trupul partenerului nu se comportă așa cum ar dori proprietarul lui.

În alte cazuri, trauma sexuală se asociază cu alte anxietăți legate de sex și complică conexiunea sexuală în relații. Josh e un bărbat de patruzeci de ani din New Jersey care nu a mai făcut sex timp de un an în cadrul relației sale de 19 ani. Josh a zis că îl distrugea faptul că era îndrăgostit, dar nu putea să aibă intimitate cu partenera și să-și exprime dragostea fizic. A recunoscut că egoul și idealurile lui cu privire la afecțiune l-au făcut să creadă că perioada fără sex are ca motiv faptul că soția nu îl mai dorea. În mod similar, soția lui născuse cu puțin timp înainte de declinul vieții lor sexuale și se simțea nedezirabilă din cauza schimbărilor corporale prin care trecuse.

Josh și partenera lui au mers împreună la terapie și au verificat nivelul de estrogen al femeii. Lucrurile s-au schimbat când au realizat că o traumă sexuală din trecutul partenerei lui Josh o făcuse pe aceasta să se disocieze de propriul corp, să se simtă nedezirabilă și neinteresată de sex. Deși erau împreună de ceva vreme, lipsa sexului a provocat resentimente de ambele părți, lucru care a afectat și alte aspecte ale relației. În prezent, Josh recunoaște că ar fi putut să-i ofere partenerei mai mult sprijin cu privire la lipsa lor de conexiune pe plan sexual.

Cu ajutorul terapiei, cei doi au reușit să-și pună pe picioare viața sexuală. Carolanne Marcantonio, terapeută sexuală, a explicat că terapia poate ajuta enorm în cazurile de traume sexuale. „Terapia poate dezvălui rădăcinile și butoanele traumei care apar pe plan sexual. Identificarea acestora poate conecta din nou o persoană cu corpul ei și poate stabili limite sănătoase pentru ea și partenerul acesteia.”

În orice situație în care lipsa sexului e cauzată de identitate, rușine, traume sexuale, poate fi intimidant să faci sex cu partenerul pentru prima oară după mult timp. Conform terapeutului sexual Michael Aaron, „crearea unor experiențe de calitate necesită planificare, inclusiv negocierea anumitor acte sexuale”. Asta înseamnă că planificarea sexului ar trebui să meargă dincolo de stabilirea unei date și ore și să includă și actele fizice dorite de cei doi parteneri. Când limitele sunt stabilite în avans, oamenii se simt mai în siguranță și mai puțin anxioși.

Când vă simțiți pregătiți să faceți sex mai puțin planificat, încercați să inițiați pe rând contactul sexual. Dacă partenerul cu un libido mai scăzut reușește să-l abordeze pe celălalt pentru sex, e un pas înainte în recunoașterea nevoilor partenerului, care scade tensiunea dintre voi. Marcantonio sugerează identificarea diferențelor dintre interpretare și clarificare: Nu putem presupune exact ce simte sau ce gândește partenerul nostru. Încearcă să-i pui întrebări închise – în timp ce încercați metode alternative de reconectare fizică precum privitul în ochi, atingerea mâinilor, sărutul. Apropierea în aceste feluri te poate ajuta să-ți înțelegi mai bine partenerul și să-ți lărgești perspectiva asupra sexului. Astfel, vei fi mai prezent nu doar pe plan sexual, ci în întregime.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
Sex
Libido
LGBTQ
trauma
terapie
terapie de cuplu
estrogen
trauma in sex