Problemele șoferilor de tir din România, de la accidente la furturi din parcări

În urmă cu câteva zile, în Ialomița, a avut loc cel mai sângeros accident rutier din România, în 2019. Zece oameni au murit și șapte au fost răniți, după ce un tir a pătruns pe contrasens și a lovit din plin un microbuz care transporta oameni la muncă, în București. Încă nu se cunoaște cauza accidentului, dar se speculează intens că șoferul tirului nu ar fi fost suficient de odihnit și de asta ar fi adormit la volan.

Drama de pe DN 2A a adus din nou în discuție condițiile complicate în care sunt nevoiți să muncească șoferii de tir români. De la tradiționalele drumuri proaste ale patriei, unde anual se petrec cele mai multe accidente rutiere cu morți din Europa, până la spațiile de odihnă puține și nesigure, în majoritatea cazurilor. Iar dacă acestea sunt totuși păzite, costă bani, în jur de 20 sau 30 de lei pe noapte. Ca să înțeleg mai bine cu ce probleme se confruntă zi de zi șoferii de tir când circulă pe șoselele țării, am vorbit cu câțiva dintre ei.

Unul dintre motivele pentru care șoferii de camion sunt adesea obosiți la volan e că nu prea au unde să se odihnească. Există puține parcări pentru tiruri în România, multe dintre ele neiluminate, iar riscul să fii prădat de hoți e ridicat. Șoferii abia închid un ochi noaptea și tresar de spaimă la orice mișcare sau adiere de vânt. Uneori, ca să tragă un pui de somn, ajung să oprească pe marginea drumului.

„Se întâmplă să mergi și ore întregi ca să găsești o parcare unde să tragi camionul. Odată, într-o parcare pentru tiruri, hoții i-au furat motorina celui din fața mea. Omul i-a văzut și, speriat, i-a rugat doar să-i lase un pic în rezervor, cât să ajungă la benzinărie. Mie au vrut să-mi fure până și pulpele de pui pe care le transportam”, mi-a povestit Cristian, un șofer de tir din Baia Mare.

„Altădată, la Teiuș, a venit o mașină de poliție, dar agenții au spus că n-au cum să oprească, că le e teamă de hoții din zonă. Bine, nici în străinătate nu e mereu sigur. La Bari, în Italia, câțiva hoți m-au amenințat cu pistolul, norocul meu că am reușit să demarez”, mi-a mai spus Cristian.

Călin din Oradea, care e angajat al unei firme din Germania, dar circulă prin toată Europa, mi-a explicat cum tiriștii români trebuie să fie și paznici, nu doar să învârtă volanul. „În Germania, unde oricum găsești parcări cu camere de supraveghere și cu toalete la fiecare 10-15 kilometri, dacă hoții îți fură marfa sau motorina, tu nu ești considerat responsabil. Există asigurări care acoperă paguba. În schimb, la noi în țară, șoferul e penalizat la salariu în caz că e jefuit.”

Ca șofer de tir, ziua de muncă trebuie să fie de maximum 15 ore. Călin, care s-a apucat de meseria asta în 2017, după ce a lucrat mulți ani ca agent de vânzări, îmi povestește că a fost șocat de dinamica din domeniu. „Eu muncesc șase săptămâni și următoarele două am pauză. Programul săptămânal înseamnă șase zile de lucru, dintre care trei au 13 ore. Salariile sunt bune în străinătate, însă în România nu. N-aș lucra în țară pe tir, nu merită.”

Dar condusul propriu-zis al camionului reprezintă doar circa jumătate din timpul efectiv al unei zile de lucru. De cele mai multe ori, pierzi ore întregi cu încărcarea și descărcarea mărfii. Efectiv, stai și aștepți la poarta fabricii. Dacă în străinătate ești plătit pentru timpul în care n-ai condus camionul, în România e problematic acest lucru, din cauza legislației deficitare, mi-a explicat Viorel, un șofer din Târgu Jiu.

O altă situație delicată e cea a parcărilor cu toalete și dușuri. „De exemplu, dacă mergi din Baia Mare la Constanța, nu prea ai unde să te speli. Suntem ca niște câini”, mi-a explicat Cristian. În timpul curselor lungi, mâncarea devine și ea o problemă. Dacă te duci la restaurant, nu te întorci cu bani acasă. Dacă vii cu mâncare de acasă sau îți gătești în cabină, tot ai nevoie de pâine și apă. Iar la magazin nu poți merge cu camionul. „Trebuie să îl lași în parcare și să mergi kilometri întregi pe jos, cu frică să nu îți fure cineva ceva”, mi-a zis Călin.

Cu toții știm că România stă prost la capitolul infrastructură rutieră, însă șoferii de tir resimt zilnic chestia asta, pe șoselele țării. Spre exemplu, când trebuie să se înghesuie pe drumuri unde abia are loc o bicicletă. Situația e atât de critică încât nici sfântul GSP nu ajută.

„Baza de date folosită de cei de la Google Maps nu a mai fost actualizată de români, așa că te îndrumă, de multe ori, pe drumuri proaste sau care nici măcar nu există. Dacă te bazezi doar pe GPS în țara noastră, ești mort”, mi-a spus Viorel.

În plus, nu de puține ori, șoferii au fost la un pas de accidente din cauza marcajelor incomplete de pe șosele. Iulian, un șofer din Tulcea care lucrează în străinătate, a fost șocat să vadă condițiile în care se circulă pe centura Bucureștiului, un drum extrem de tranzitat.

„Am fost de trei ori cu camionul în România. A doua oară am avut livrare în București, undeva în zona Viilor. Pe centura capitalei nu doar că e foarte aglomerat, însă drumul e plin de gropi și marcajele lipsesc. Toate astea fac aproape imposibil virajul la stânga de pe centură către oraș, mai ales pentru un vehicul greu, încărcat și lung. N-am văzut nicăieri în marile orașe europene așa ceva. Peste tot unde există asemenea trafic se fac intersecții semaforizate, marcate, chiar pasaje, pentru a minimaliza riscul de accidente și a fluidiza circulația.”

Conform șoferilor cu care am vorbit, în România, dacă respecți toate regulile de circulație și restricțiile de viteză, adică să circuli cu 50 de kilometri la oră în localitate, faci vreo patru sute de kilometri într-o zi de program. Asta în condițiile în care afară parcurgi vreo șapte sute. „Iar poliția nu vrea decât să te amendeze, să te prindă cu orice chestie mică. Să nu mai spun că, dacă întârzii cu marfa la destinație chiar și un minut, ești penalizat din salariu”, mi-a spus un tirist.

Nu de puține ori, ceilalți participanți la trafic îi pun în pericol pe șoferii de camion. De regulă, șoferii vitezomani și iresponsabili, cei care fac o depășire la limită și apoi frânează brusc, fără să ia în calcul că un tir are nevoie de mai mulți spațiu pentru a reduce viteza.

Monica, o șoferiță de tir din Baia Mare, care lucrează în echipă cu soțul ei, a trăit o asemenea experiență într-un giratoriu strâmt din Târgu Mureș. „Soțul conducea, eu stăteam în dreapta. Am intrat în giratoriu și cum tirul e mai lung, trebuie să ocupe ambele benzi pe sens. E o manevră cu risc. În spatele nostru, a sprintat cineva cu o mașină mică. S-a gândit că va reuși să iasă din sens înainte de îndreptarea cabinei tirului. Dar n-a apucat. A fost lovit în lateral de colțul cabinei tirului, deasupra roții stânga spate. El mergea cu peste 30 de kilometri la oră, noi aveam viteză de 10-15, în condițiile în care transportam 19 tone de marfă.”

Soțul n-a simțit impactul, ea a strigat „Oprește!”. Mașina mică era lipită cu partea stângă de cabina tirului, cu ușa ușor presată în interior. Șoferul și pasagerul din dreapta erau bine, doar că în stare de șoc. Accidentul a fost ca o lovitură de biliard.

Evident, accidente în care sunt implicate camioane se petrec peste tot în Europa, diferența e că în afară cele mai multe tiruri sunt dotate cu dispozitive de siguranță, precum frânarea automată în caz de apropiere periculoasă de vehiculul din față. „În schimb, în România le-am numărat pe degete”, mi-a spus un șofer de camion.

Prin lege, orice mașină de transport trebuie să fie dotată cu un tahograf, o „cutie neagră” a autovehiculului. Aceasta înregistrează activitatea tirului și a șoferului, adică orele de condus, de odihnă și de staționare. Numai că, pentru a fenta legea, unele firme de transport au găsit modalități de manipulare a tahografului și păcălire a sistemului. Inclusiv anul acesta, mai mulți șoferi ai aceleași companii românești au fost prinși și amendați în Germania pentru această infracțiune.

Spre deosebire de țările europene, în România, pedepsele pentru manipularea tahografelor sunt prea „blânde”, mi-a spus Iulian. „În Europa, sunt taxate cu amenzi de zeci de mii de euro, retragerea licenței sau chiar închisoarea. Cum amenzile de la noi sunt mici, patronii din România obligă șoferii să mânărească tahografele. Fie cu magnet, fie cu alte dispozitive. Astfel, șoferul lucrează mult peste orele înregistrate și este în permanență obosit. Știu asta pentru că mi s-a sugerat așa ceva într-o discuție la telefon, cu un potențial angajator.”

În tot acest context, nici nu e o surpriză că drumurile din România sunt cele mai nesigure de pe continent. Și nu doar infrastructura deficitară e de vină, deși ai impresia că autostrăzile ar rezolva peste noapte toate problemele, printr-o bătaie din palme. Mai e nevoie și de multă, multă educație, atât pentru șoferi, cât și pentru companiile de transport, care uneori își obligă angajații să nu respecte regulile și îi pun astfel în pericol. Atât pe ei, cât și pe ceilalți participanți la traficul oricum haotic din România.