Fashion

Extensiile tale de păr vin de la niște puștoaice tunse forțat în China

Majoritatea extensiilor de păr din Australia și Noua Zeelandă provin de la adolescente din zonele rurale ale Chinei.
04 Octombrie 2019, 4:00am
par extensii
Fotografii de Mike Scott 

Te-ai întrebat vreodată de unde vin extensiile de păr? Că doar nu apar prin magie la salonul unde ți le pui. În majoritatea cazurilor, vin de undeva foarte departe, unde pot fi produse cu mână de lucru ieftină și rămân accesibile pentru consumatori. De obicei, locul ăsta e un oraș obscur din China.

În 2016, fotograful Mike Scott din Noua Zeelandă a plecat într-o călătorie spre Taihe, capitala chineză a părului, împreună cu jurnalista Olivia Carville. Scopul lor? Să investigheze cel mai mare exportator de păr uman din lume și să documenteze procesul care-l transformă într-un produs vandabil. În China, părul uman e numit „aur negru”, pentru că aduce o grămadă de bani – așa că această expresie a devenit titlul proiectului editorial al lui Mike și al Oliviei.

VICE a stat de vorbă cu Mike, fotograful, despre ce a văzut și a aflat.

VICE: Bună, Mike. Spune-mi cum v-a venit ideea să mergeți să investigați acest subiect.
Mike: Eu și cu Olivia am mers la un salon de cosmetică unde se puneau extensii de păr. Olivia a întrebat de unde provin extensiile, iar femeia i-a răspuns deschis: „Cred că de prin Asia”. Asta i-a trezit curiozitatea Oliviei, care m-a întrebat dacă vreau să mă bag cu ea în proiect. Am început să cutreierăm prin saloanele din Auckland, Noua Zeelandă, dar ne-am dat seama repede că va trebui să mergem în Asia.

Și ați ajuns în capitala chineză a părului, Taihe. Cum a fost vizita voastră?
E foarte dificil să vizitezi China ca jurnalist. Așa că am făcut o înțelegere cu un cetățean chinez pe nume Allen, care locuiește în Noua Zeelandă. L-am rugat să ne fie intermediar pe parcursul călătoriei, cu promisiunea că vom merge și în orașul lui natal. A fost foarte important că l-am avut pe Allen cu noi, pentru că știa limba și a reușit să dărâme barierele culturale.

Cum au reacționat localnicii când tu și Olivia ați apărut în orașul lor?
Oamenii au fost incredibil de prietenoși. Cum am ajuns în Taihe, am început să investigăm industria părului. Am dat peste o piață unde oamenii vindeau așa ceva. Au început să ne facă poze cu telefonul, pentru că nu prea există occidentali în zonă și erau fascinați.

Una dintre imaginile tale ilustrează o fată de 14 ani care stă pe un scaun și așteaptă să i se taie părul. Care a fost prima ta impresie când ai văzut-o?
Mi-a părut rău pentru ea, pentru că nu voia să-și taie părul, mai ales că nu era nici prima oară când făcea asta. Mama ei insistase și cred că se vede asta în imagine. Dar știam că nu va avea de ales, așa că m-am concentrat pe fotografii. Mi s-a părut interesant că peste tot unde treceam atrăgeam atenția. Mamele care veneau cu fetele lor la tuns îi întrebau pe distribuitorii de păr cât de mult valora părul copilelor.

E legal comerțul cu păr?
Da, nu e nimic ilegal în asta. Dar există niște probleme morale. Oare e ok să-i iei părul unei tinere? La urma urmei, e un simbol pentru identitatea ei. Pe de altă parte, sunt sărace și au nevoie de bani pentru ele și familiile lor, care insistă să le tundă.

Cât sunt plătite pentru păr?
Depinde de agent și de lungimea părului, dar o coadă care a crescut timp de trei ani valorează cam 74 de dolari.

Ai rămas cu impresia că Taihe e un oraș sărac?
Imediat ce intri în zona rurală, se observă sărăcia. E mult mai mare decât în zonele urbane. E normal ca atunci când un agent de păr apare în regiune, o mamă care are o fată cu părul lung să profite de ocazie.

Deci industria se bazează pe oamenii care profită de orice oportunitate ca să facă bani.
Când am ajuns în Taihe, am mers mai întâi într-un loc unde o femeie încerca să scoată părul din perii și dintr-o mașină de țesut și să-i dea o formă ok. Făcea asta zilnic, 12 ore pe zi.

În articolul „Aurul negru”, Olivia menționează că ați reușit să intrați într-o fabrică de păr doar pentru că ați spus că sunteți niște afaceriști din Noua Zeelandă. Cum a fost experiența?
Am fost în prima fabrică și proprietarul a fost încântat să stea de vorbă cu noi, dar ne-a zis că nu avem voie să facem poze. Evident că ne dorim să lucrăm cât mai etic, ca jurnaliști, dar n-am fi avut niciodată accesul pe care îl doream dacă nu ne luam aceste roluri. Allen i-a convins pe toți că ne interesează să cumpărăm păr și, după asta, am avut acces peste tot și am putut face fotografii.

E controversată industria extensiilor de păr în China?
În orașele precum Taihe îi ajută pe oameni să supraviețuiască și, în general, nu li se pare nimic greșit la această industrie. Știu că există cerere în Occident și nu-i deranjează să facă bani din asta.

Spune-mi despre procesul care transformă părul în extensii. Cum arată fabricile astea?
Erau spațioase și curate. Muncitorii aveau și locuri de dormit dacă voiau să se odihnească. Singura problemă e atunci când părul se decolorează și muncitorii sunt expuși la vapori toxici. În Australia sau Noua Zeelandă nu cred că ar fi permise astfel de condiții, dar în China se întâmplă des.

Sunt plătiți muncitorii ăștia?
Da, dar nu știu cu cât.

Cum miroase într-o fabrică de păr?
E un amestec de substanțe chimice și umezeală. Nu mi-ar plăcea să lucrez acolo.

Crezi că persoanele care cumpără extensii s-ar gândi de două ori înainte dacă ar ști că provin de la o chinezoaică de 14 ani?
Da, posibil. Când am publicat articolul despre aurul negru, multă lume a fost surprinsă să afle de unde provine părul. Nici nu le trecuse prin cap să se intereseze.

Ce ați sperat să obțineți cu proiectul vostru?
N-am vrut să judecăm, ci doar să observăm și să documentăm. Am lăsat la latitudinea consumatorilor să decidă dacă industria e sau nu ok. Nu e treaba noastră să le spunem asta. Noi doar i-am informat.

Găsești mai multe imagini de-ale sale aici.

Articolul a apărut inițial pe VICE AU.

Publicitate