Cum să spui secretele altora fără să le distrugi viața

Trebuie să recunosc: sunt varză la păstrat secrete. Nimic nu-mi dă mai multă putere și aripi decât ideea că dețin un secret mișto: X a fost dat afară, cuplul ăsta s-a dus pe copcă, prietena aia dă o petrecere surpriză în cinstea lor. Cineva a considerat că sunt de încredere cât să-mi spună ceva ce puțini știau. Dacă am ceva la bord, mă mănâncă în fund să dau mai departe informația oricui are chef să mă asculte. Chiar dacă am jurat că voi ține secret, tot mă scap.

Mai multe studii au demonstrat cât de mult poate să te apese psihic un secret: simți că sarcinile fizice sunt mult mai grele și chiar faptul că te gândești la el are impact negativ asupra sănătății. Alte cercetări au arătat că a spune un secret te apropie de celălalt și determină felul în care poveștile pe care le ascundeai (un diagnostic important sau o experiență traumatizantă) îți vor influența viața. Dar e ok să dai mai departe un secret?

Mai întâi gândește-te de ce mori să spui secretul. „Nu vrem să fim singuri cu un secret”, declară Michael Slepian, profesor de etică la Columbia Business School, care studiază psihologia secretelor. „Cred că are la bază același motiv pentru care oamenilor nu le place să fie singuri. Să fii doar tu cu gândurile tale e o formă de a fi singur. Dacă simți că nu-ți dorești să fii în starea asta, cel mai probabil vei ajunge să-i spui cuiva secretul.”

Știu că odată ce mi se spune clar să nu dezvălui secretul, mă gândesc încontinuu la asta; uneori simt nevoia să discut cu altcineva despre el ca să văd ce crede. Într-o astfel de situație, e ok să vorbești cu o persoană de încredere, zice Slepian: „D-aia oamenii tind să dezvăluie secretele, deși n-ar trebui, pentru că vor ajutorul ăla și sfatul pentru ce ar trebui să facă. Vor să discute despre asta”, zice el. „O discuție rapidă despre ceva te poate ajuta în cele din urmă să te simți ok cu ce ascunzi.”

Slepian te sfătuiește să nu dezvălui secretul, dacă persoana care ți l-a încredințat ar putea să-și pairdă jobul sau să aibă probleme legale din cauza asta. Dacă nu e cazul de așa ceva, „consider că o discuție cu cineva care nu-i implicat în situație îți poate face bine”, zice el.

Fran Walfish, o psihoterapeută din Beverly Hills și autoarea The Self-Aware Parent, recomandă să-l spui unei rude apropiate, partenerului de cuplu sau prietenului care nu are de-a face cu persoana sau secretul pe care-l păstrezi. O opțiune și mai bună ar fi un terapeut, un consilier sau un lider spiritual. „Terapeuții sunt și mai detașați și sunt mai puțin afectați de subiect. Sunt obișnuiți cu genul ăsta de situații”, zice Walfish și subliniază că până și terapeuții se confesează altor profesioniști.

Asim Shah, profesor și șeful secției de psihiatrie la Baylor College of Medicine, te îndeamnă să alegi un confident și să nu judeci persoanele implicate în secret. Cel mai bine e să alegi o persoană care nu are tangențe cu indivizii implicați și nu a trecut prin ceva similiar. Alt candidat bun e un prieten de la distanță, căruia să-i verși toate detaliile pertinente - de exemplu, dacă cineva ți-a zis că-și înșală partenerul - dar schimbă numele și relația pe care o ai cu ei. „Ai dat mai departe secretul, dar consecințele sunt minime pentru că persoana în cauză nu știe pe nimeni din povestea ta”, zice Shah. Și spune-le clar că trebuie să țină informația pentru ei.

În cel mai rău caz, te poți deschide în fața unui străin, ca un barman, coafeză sau barista. Pentru că, cred că ți-ai dat deja seama, nu te poți baza pe prietenii tăi să țină secretul. „Dezvălui un secret cuiva și îi spui să nu-l dea mai departe”, spune Shah. „Știi ce se întâmplă apoi, nu? Îl vor spune altor zece persoane.”

Un studiu din 2015 pare să susțină afinitatea asta a oamenilor de a devălui secrete străinilor, cu 45% dintre respondenți care au avut încredere în necunoscuți. De fapt, comunitatea PostSecret, în care oamenii își trimit anonim secretele pe o carte poștală, a fost creată pe ideea unei dezvăluiri fără consecințe. Și Reddit are thread pentru confesiuni, deși experții nu-ți recomandă să-ți speli rufele pe internet.

Așteaptă câteva zile sau chiar câteva ore ca să vezi dacă încă simți că te mănâncă în fund să fii gură spartă. Avocata specializată pe divorțuri, Gabrielle Hartley, coautoarea Better Apart: The Radically Positive Way To Separate, a descoperit că treaba asta o ajută enorm într-o comunitate mică din Northampton, Massachusetts, unde locuiește și lucrează. „Dădeam de persoane la cumpărături, la sala de fitness sau yoga, și le spuneam tot.” „De fapt, într-o comunitate mică îți poate afecta negativ viața sau pe cea a copiilor, ca să nu mai zic de responsabilitățile ce țin de profesia ta.” La începutul carierei, când simțea să-i povestească soțului despre ce făceau prietenii lui noi pe care-i chema la cină (îi cunoștea deja prin prisma jobului), spunea „Nu prea cred că familia asta e potrivită pentru noi”. Apoi, la ani distanță, spune o poveste vagă fără context ca să facă legătura cu persoana respectivă. „Nu mai e așa de interesant după ceva timp”, zice Hartley.

Când vine vorba de secrete, trebuie să-ți imaginezi mereu ambele scenarii. Ce i-ai spune amicului care ți s-a confesat dacă ar descoperi că i-ai dat secretul mai departe? Eliberarea că ai dat vestea despre, să zicem, problemele financiare ale vărului tău, cântărește mai mult decât riscul de a dezvălui secretul? Există vreun risc dacă nu-l dezvălui? Cel mai bun scenariu e să-i înveți pe prietenii tăi să nu-ți dezvăluie nimic. „Dacă știi că ești genul care se scapă”, spune Walfish, „e important să știe și ei asta”.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.