Sunt romă, am fost vândută pentru căsătorie la 12 ani și totuși îmi iubesc familia

Conform unui studiu Unicef, patru din cinci copii neșcolarizați sunt de etnie romă, mai ales din cauza discriminării de la școală. Monica e o fată de etnie romă care a fost logodită de mică, dar care, în ciuda obstacolelor pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieții, în prezent e la două mastere și vrea să devină stewardesă. O poveste atipică, care demontează stereotipurile despre romi condamnați să fie asistați social sau infractori.

La 12 ani am fost dată spre căsătorie pentru 50 de mii de euro și probabil oricine aude asta se întreabă cum e să-ți vinzi copilul pentru bani. Dar la ai mei n-a fost niciodată problema banilor. Doar se temeau că voi rămâne nemăritată sau voi ajunge cu unul dintr-o familie care duce fete la produs, pentru că la noi, umblă vorba că toți băieții buni sunt dați de mici. Dacă ajungeam într-o astfel de familie, riscam să fiu bătută, înjurată, înșelată, sclavă la rudele băiatului.

Pe Marius (numele a fost schimbat), băiatul căruia i-am fost vândută, îl cunoșteam de când eram mică. Eram vecini și se vedea că mă place. Pe noi, fetele, părinții nu ne lăsau niciodată să mergem singure pe stradă, așa că ieșeam doar când ieșea și mamaia la poartă. Marius se ținea mereu după mine. La o pomană, părinții lui au venit la ai mei să mă ceară: „Băiatului nostru îi place de fata ta și suferă!”. Avea 13 ani, dar suferea. Voiau să mă cumpere, să mă crească până la 18 ani și atunci să facem nuntă, dar tata n-a fost de acord. A zis că putem să ne vedem și să ne cunoaștem, dar să stau la mine acasă până atunci. Oricum n-aveam voie să întreținem relații sexuale. Și nici să ne sărutăm, de teamă că asta duce la altele.

Tata a cerut 50 de mii de euro, pentru că, dintre toate fiicele lui, eu eram singura căreia îi plăcea să învețe. Și pentru că eram cea mai frumoasă, zic ei. S-au înțeles ca jumătate din sumă să fie dată la logodnă și jumătate la nuntă. Banii nu rămâneau la părinți și nu era o vânzare propriu-zisă, tot cei căsătoriți îi păstrează. După nuntă, cu banii urma să ne luăm un apartament sau o mașină. Mai sunt și părinți care păstrează banii, dar ai mei n-aveau de gând.

Pe vremea aia, 50 de mii de euro erau foarte mult. Acum se cer aproximativ 40 de mii de euro familiilor modeste, ca a mea. Cei săraci - țiganii care stau în șatră, de exemplu - dau maximum o mie de euro. Cei foarte bogați, adică cei care au palate, dau o sută de mii de euro.

La o săptămână după, m-am dus cu soacră-mea în Cocor și mi-a luat haine, cercei și lanț de aur, toate pentru petrecerea de logodnă. Asta se face de obicei în curte, vin lăutari și e invitată toată familia. E o petrecere simplă, iar dacă fata are 17-18 ani, se joacă „Cămașa”. Pentru că aveam 12 ani, nu am făcut asta.

În ziua de azi, nu prea mai găsești fete virgine, dar încă sunt părinți de băieți care cer asta. Dacă tu nu ești virgină și familia lui știe, doar soțul tău te mai poate sprijini. Dar, de obicei, nu se întâmplă asta. El se dă de partea familiei și tu ajungi o sclavă în casa aia. Așa că, dacă familia chiar vrea o fată virgină, rămân două soluții. Ori băiatul o iubește foarte mult și pătează cămașa cu ceva roșu, ca să pară că e virgină, ori fata își face himenoplastie (n.r. operație de reconstrucție a himenului).

Așadar, după logodnă, eu nu aveam voie să ies singură pe stradă, trebuia mereu să fie și Marius cu mine. Dacă mă întreba cineva dacă vreau să mă mărit, răspunsul era „da”, pentru că așa credeam că trebuie și așa se făcea.

Spuneam și că-l iubesc, deși nu știam ce-i iubirea, am aflat mult mai târziu. Marius nici măcar nu-mi plăcea.

Când am intrat la liceu, eram foarte speriată. Generala am făcut-o în cartier, cu țiganii mei, iar la liceu aveam doar unul în clasă. Părinții erau foarte mândri, dar familiei lui Marius nu-i convenea. De fiecare dată când mergeam la ei, o ajutam pe mama soacră la curățenie și la gătit. Ea voia să fiu casnică, nu să merg la liceu. I-a convins pe ai mei, iar o săptămână n-am mai mers la ore.

Aveam o profesoară de fizică foarte șmecheră cu care mă înțelegeam și care îmi cunoștea situația. Când a văzut absențele, a pus-o pe dirigintă să-mi sune părinții și să le spună că zece clase sunt obligatorii și, dacă nu vin la școală, o să trimită Protecția Copilului la poartă. Tata m-a întrebat atunci dacă vreau și i-am zis „da”, pentru că înnebuneam acasă.

Totuși, nici la școală nu prea-mi plăcea, pentru că, în afară de profesoara de fizică, celelalte erau rasiste și mă tratau urât. Am dat un test la un moment dat la care chiar învățasem. Am luat 9,50, iar profesoara a zis că-mi pune nouă, nu zece. Ea spunea că n-am cum să învăț, pentru că sunt țigancă și noi, țiganii, mergem în parcare la Carrefour să furăm bani. Cum să fiu de zece, dacă sunt țigancă? M-am enervat rău, așa c-am învățat la fiecare test. De fiecare dată îmi zicea același lucru, că nu merit notă mare. Eu comentam, ea îmi zicea „dacă ești tare-n gură, ridică-te în picioare” și mă asculta din toată lecția. Încă-mi amintesc ce sentiment de satisfacție aveam, pentru că niciodată nu putea să-mi dea notă mai mică de opt. Plecam la școală mai repede și învățam pe scări, pentru că nu puteam acasă, eram prea mulți.

Cu colegii n-am prea avut probleme, o singură dată m-am certat cu o tipă. Vorbea foarte mult și profa i-a zis că-i pune absență. La care ea: „și Monica vorbește și nu i-ați spus absență!”. Am întrebat-o de ce s-a băgat în seamă, să-și asume și gata. Mi-a răspuns „taci, fă, cioară infectă!”. Instant s-a făcut liniște în clasă și toți colegii așteptau răspunsul meu. Am făcut-o „curvă împuțită”. Profa ne-a dat afară și la ultima oră a venit tatăl tipei. Colegii credeau că a venit să mă bată, eu am zis că, dacă e un om cerebral, o să discute cu amândouă și-o să înțeleagă.

„Dacă taică-său e nebun, aia e, îi las să mă bată și el și ea, dar mâine primesc ei de zece ori mai multă bătaie”, am zis. Omul a fost ok și a înțeles, dar colega aia n-a mai vorbit niciodată cu mine.

Când am terminat clasa a zecea, după ce profa de muzică mi-a încheiat media, sătulă să aud că fur notele, m-am ridicat în picioare și i-am zis să se ducă dracu. M-a întrebat cum pot să-i zic așa ceva, că ne vedem și anul următor. I-am spus că pe mine nu mă mai vede, că am terminat zece clase și nu-mi mai trebuie!

Apoi a avut loc o ședință unde diriginta m-a lăudat pentru prima oară, eram singura din clasă care citise Maitreyi și, mai mult decât atât, am încercat să-i fac și pe ceilalți să citească. Profa știa că urma să plec și i-a zis mamei să mă lase să termin liceul, că mai am doi ani până la căsătorie. Marius avea liceul lângă mine, cu el veneam și plecam. Când diriginta i-a convins pe ai mei să continui școala, a trebuit s-o continue și el, deși nu-i convenea.

În clasă a XI-a, el s-a îndrăgostit de altă fată, dar familia n-a acceptat, cu gândul că se fac de râs. Odată ce ți-ai dat cuvântul, n-ai cum să dai înapoi, pentru că la noi e foarte importantă onoarea. Cum n-a putut să rupă logodna, Marius a vrut să mă facă pe mine să renunț. A început să mă trateze urât, să mă-njure de morți și chiar să dea-n mine. La început era doar o palmă, dar în clasa a XII-a îmi stingea țigări pe mână și-mi căra pumni și picioare. Atât de rău încât rămâneam fără aer și mă scotea cu capul pe geam, ca să-mi revin. Nu aveam cum să le spun alor mei, pentru că m-ar fi bătut mai tare. O făcea și de față cu surorile lui, dar n-aveau cum să intervină. Dacă se băgau, dădea și-n ele.

Când a văzut vânătăile, un coleg îndrăgostit de mine a vrut să mă fure și să mă ia de nevastă. Își făcuse și plan, vorbise cu diriginta și se gândea să se angajeze, ca să poată avea grijă de mine. Deși voiam să plec de acasă, i-am zis „știu că vrei să mă ajuți, dar îți strici viața. Gândește-te că eu nu te iubesc, în viitor ce-o să facem?”. El tot insista, dar n-aș fi putut să accept.

Nici pe stradă nu mă lăsau singură. Se gândeau că ori mă fură, ori pățesc ceva. Sau că poate intram în contact cu fetele românce și ele gândeau altcumva, iar noi nu puteam gândi ca ele. Erau momente, vara, când ne țineau în curte și, ca să nu ieșim să ne jucăm, încercau să aducă copiii la noi. Ne cumpărau o mulțime de jocuri sau porumb, să-i atragă, să nu ieșim pe stradă. Acum parcă sunt altfel. De Crăciun, sora mea a mers singură la colindat și e în clasa a patra. Nu-mi venea să cred, pe mine, când eram mică, mă ducea tata cu mașina. S-a mai schimbat mentalitatea.

Am luat Bacalaureatul cu o notă destul de mare, 8,75. Nimeni nu se aștepta, nici măcar eu, iar diriginta a vorbit cu ai mei. I-a arătat notele tatălui meu și i-a spus:

„E clar că are ceva în cap și-o atrage. Ori o să fii mândru de fata ta, pentru ce-o să realizeze pe viitor cu mintea și ambiția ei, ori o să fii mândru că s-a măritat și-a făcut cum ai vrut tu. Dar mândria asta o să fie doar pe-afară, pe dinăuntru o să te doară inima când o să-ți vezi fata vânătă”.

A doua zi, tata a venit și mi-a zis fix așa: „Haide, fă, arată-mi ce poți!”. Cum nu mă gândisem vreodată la posibilitatea unei facultăți, nici nu știam pe viitor ce vreau să fac.

Tata m-a înscris la Medicină, zicea că fata lui ori merge acolo, ori la Politehnică. Pe sistemul „ori morți, ori matematică”, iar morții mi s-au părut mai interesanți. Am intrat la taxă și tata voia să continui, dar clar nu aveam nicio legătură cu domeniul. Văzusem un articol despre cele mai inutile facultăți și, deși Geografia era pe listă, eu asta voiam.

Îmi plăcea să călătoresc și mă gândeam că acolo voi merge-n practică și-o să-mi fac prieteni. Când eram mică, îmi cumpăram atlase sau cărți despre mari descoperiri. Scriam pe caiete toate informațiile din ele, cu gândul că o să le păstrez și o să le arăt copiilor mei. Încă le am. Voiam mult la Geografie, iar mama a vorbit cu tata. S-a supărat rău, dar m-a lăsat. N-a înțeles niciodată și, când l-am invitat la absolvire, a zis că are altă treabă. Au venit doar mama și sora mea, dar, înainte să intru pe scenă, am ieșit puțin afară și am văzut și mașina lui. Am început să plâng și am dat și la master la Politehnică, doar ca să-l fac mândru.

În primul an de facultate mi-era foarte frică. Nu-mi scoteam din cap faptul că sunt țigancă și mă gândeam că, dacă află colegii mei asta, vor fugi de mine. Stau cuminte, nu discut cu nimeni, nimeni nu râde de mine. Cred că asta mă durea cel mai tare, ca oamenii să se amuze pe seama mea. Așa că, dacă intram în discuție cu cineva, ziceam repede că sunt țigancă, ca să scap. Să accepte sau să plece. Unii oameni erau fascinați și voiau să afle mai multe despre noi, despre tradiții, alții, de obicei băieții care se dădeau la mine, plecau. Cred că le era frică, dar nu știu de ce.

Apoi am intrat într-o asociație studențească și m-am schimbat mult. Am început să ies și-n cluburi, dar pe ascuns. Marius s-a despărțit de tipa cu care umbla și-a vrut să ne împăcăm, dar eu eram deja îndrăgostită de alt băiat. De-abia atunci descoperisem ce e iubirea. Când am primit primul trandafir, am plâns toată ziua, am și dormit cu el!

Nu prea stăteam pe acasă, iar Marius îmi dădea mesaje întruna. Într-o noapte, m-am trezit cu el în cameră. Voia să ne împăcăm și când i-am zis nu, mi-a dat un pumn în burtă și-a fugit. I-am povestit mamei, dar ea a zis să nu-i zicem tatei, că iese scandal, să încerc doar să-l evit. Am fost de acord până mi-a spus tata că Marius a vorbit cu el și vrea să se împace cu mine. Atunci i-am povestit tot și nu i-a venit să creadă. Mi-a zis că avem nevoie de o pauză până-n martie, era ianuarie.

Marius n-a acceptat, iar peste o săptămână m-am trezit cu el lângă mine, în pat, cu briceagul la gât. Mi-a zis: „dacă nu te împaci cu mine, te omor în momentul ăsta”. Știam că e în stare și am încercat să mă prefac, dar cum m-am ridicat din pat, am început să-l înjur. S-a enervat și m-a strâns de gât până am leșinat. Când m-am trezit, el vorbea în continuare, nici nu realizase. Când i-am spus ce a făcut, s-a speriat și-a fugit. A doua zi le-am povestit alor mei și tata a mers la părinții lui să încheie logodna, singura problemă erau cei 25 de mii de euro dați la început. Ai lui tot încercau s-o lungească, să mai luăm o pauză, dar el devenise deja extrem, mă urmărea și-mi înjura toți prietenii.

Am continuat să vorbesc cu băiatul de care mă îndrăgostisem și voiam să plec cu el la mare. Deși tata a făcut crize, mama mi-a dat cinci milioane și-am fugit. Atunci când părinții lui Marius au aflat, s-au hotărât să rupem logodna. La proces, bulibașa a tras concluzia că eu nu-mi mai primesc restul de bani, pentru că am fugit cu alt bărbat, iar el nu-și mai primește banii dați la început, pentru că m-a bătut atât de mult.

Astăzi, dacă îmi fac un prieten de lungă durată, familia mea e de-acord. Înainte voiau doar țigan, acum n-au nicio problemă. Mama zice doar atât: „să te respecte și să te iubească”. Cred că, dacă e român, o să-l accepte mai repede decât ca pe-un țigan, în speranța că-l pot atrage de partea lor. Se gândesc că familia lui n-o să mă accepte pe mine și, decât să merg într-o casă în care am dușmani, mai bine stăm amândoi la ei. Singura dorință pe care o au e ca băiatul să mă poată întreține. Nu mai trebuie să mă cumpere, dar trebuie să aibă grijă de mine, să nu le cer lor bani.

UPDATE 6.05.2020: Redacția VICE a decis să retragă din articol fotografiile cu Monica din motive ce țin de siguranța autoarei, după ce aceasta a primit mai multe mesaje de amenințare.

Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).