Publicitate
Case strâmbe pe radar

Apartamentul săptămânii: două camere în Iași înghesuite într-o garsonieră de ștrumf

E genul de casă în care te pui pe canapea ca să vezi un spătar de scaun, nu să te uiți la televizor.

de Radu Negoiță
15 Februarie 2019, 12:49pm

Cam aşa arată şantierul. Screenshoturi via http://www.apartamenterondulve...

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Blocul din imaginea de jos e din categoria celor cu un aspect cuminte - nimeni n-a vrut să rupă norii, deci cine a gândit „cutia” reuşeşte să menajeze, oarecum, imaginea oraşului. Există şi blocuri care se integrează în peisaj ca un deget umflat. De data asta n-a mai fost nevoie de imagini cu automobile Mercedes lipite de clădire în simularea 3D, ca la alte case mari. Probabil că cine vinde blocul are ceva bun-simţ şi nu umflă reclama unde nu e cazul.

complex apartamente Iasi
De acord, arată decent pe dinafară, dar are şi un dinăuntru.

Totuşi, calitatea asta e ceva relativ: ca dezvoltator, tot trebuie să te faci frate cu dracul ca să îţi achiţi dările (sau să îţi faci mendrele), adică nu pierzi multă vreme cu ăla care îţi face proiectarea de arhitectură. Faci apartamentele cum s-o putea, adică înghesui cât mai multe, iar după le preschimbi în bani.

interior apartament Iasi
Emisfera stângă e camera cu balconul

Apartamentul din imagine este împărţit în două emisfere aproape egale - din simularea de perspectivă reiese că emisfera stângă (te uiţi din pragul uşii spre ferestre) este mai scurtă, dar mai lată. Asta e zona cu bucluc, dar încep cu cealaltă, care nici ea nu e ideală.

Zona de noapte

În partea dreaptă lucrurile par în regulă: găsești dormitorul şi baia. Normal că nu poți avea pretenţii de respectare a suprafeţelor minime la baie. Au scăzut cam un metru pătrat din cât trebuia să fie, că sunt vremuri grele - suprafaţa ei trebuia să fie de 4,50 metri pătrați şi este doar 3,40 metri pătrați. Tot la fel de normală este (din nefericire) şi lipsa oricărui loc de depozitare în afara dulapului din dormitor. De parcă în afară de haine, oamenii care vor sta în apartament nu mai au nimic de ţinut. Nici măcar de cuier nu pare să fie loc în zona accesului, dar un cui încape sigur.

De spațiu pentru aspirator, haine de iarnă și perechea de bocanci de munte nici nu se pune problema - oricum, nu cred că se mai aşteaptă cineva să aibă parte de debarale sau cămări în apartamentele de două camere cu suprafeţe de garsonieră. De fapt, suprafaţa utilă REALĂ aici e cu un metru pătrat sub cea a unei garsoniere minimale.

În lipsa planului, voi încerca totuşi să înţeleg dacă respectiva baie (din care se vede cel mai puţin) poate funcţiona: dacă lăţimea de care stau lipite chiuveta, WC-ul şi laterala căzii are aproximativ 1,90 metri liniari, latura lungă a căzii va putea avea o lungime de 1,75 metri, ceea ce este suficient. Normal, nici pomeneală de maşină de spălat – dacă reuşeşti să o ţii totuşi în interior, probabil că o vei atinge delicat cu uşa când vrei să intri şi cu fesele când vei avea tupeul să te speli pe faţă dimineaţa.

Nu-mi place că zona prin care se mişcă papucii între dormitor şi livingul-bucătărie este aceeaşi ca cea prin care se parchează pantofii, dar nu există nicio lege care să interzică chestia asta, aşa că o las baltă, că sunt probleme mai mari.

Zona de zi

Trec la emisfera stângă, care a suferit o lobotomie. Denumirea de zonă de zi (dacă îi zici „cameră de zi” ignori că acolo există o chestie mică de tot care îşi doreşte să aibă statut de bucătărie) este o exagerare. Ca să fi fost aşa ceva trebuia să ajungă la o suprafaţă de măcar 26 de metri pătraţi: 18 livingul, cinci bucătăria şi trei locul de luat masa. Nu-i are nici pe cei necesari pentru living, există spațiu doar pentru înghesuit o canapea, un fotoliu şi un televizor - se apropie de 18 metri pătrați, dar nu îi atinge.

Apropo, camera de zi are suprafaţa aia de minimum 18 metri pătrați pentru că se presupune că zona de zi este locul unde ai nevoie de flexibilitate pentru toate activităţile familiei – care poate vrea să stea în sistem ciorchine cu globii oculari bulbucați către ecranul cu Halep sau poate vrea să funcţioneze atomizat – unul citeşte, unul butonează, unul stă tolănit şi leneveşte. Nu poţi să ai aşa ceva într-un spaţiu croit din sărăcie – că locuitorii sunt oameni care funcţionează după reguli sociale mai sofisticate decât cele ale suricatelor, pe care nu le deranjează să stea în vizuină claie peste grămadă.

bucatarie
Ce vede în faţă cine stă pe canapea? Nu ce trebuie, asta e clar

Imaginează-ţi că peste ăia aproape 18 metri pătrați (nu i-am verificat, că n-am cum, prea puţină informaţie) mai torni o masă, patru scaune, un blat de bucătărie în care trebuie să încapă spălător, plită, aragaz, dulapuri şi un frigider. Iese ce se poate vedea: o canapea pe care o folosesc unii care se uită la un spătar de scaun (sau o ceafă când e lume în vizită), că TV-ul e lipit de peretele perpendicular; un loc de luat masa fără blat de preparare, un loc de luat masa normal şi balconul unde ieşi să blestemi ziua semnării contractului. Insist asupra poziţiei televizorului: poate părea că nu e mare lucru, dar e: încearcă să dai drumul la un film şi poziţionează-ţi ecranul în stânga (sau în dreapta) faţă de cum eşti orientat. Îţi garantez că după câteva minute va apărea o senzaţie de disconfort în zona cervicală.

Textul de bullshit

complex apartamente Rondul Vechi
Cam așa va arăta complexul după ce termină băieții lucrările.

Dezvoltatorul listează şi o serie de caracteristici. Atenţie la ce înseamnă fiecare lucru. De exemplu, faptul că ai posibilitatea să alegi cadă sau cabină de duş înseamnă, în traducere, că ai posibilitatea să laşi loc pentru o maşină de spălat. Altfel vei spăla de mână.

Baia mobilată şi dotată înseamnă „facem minimul necesar, nu dăm pe dinafară” – ei îţi pot da apartamentul fără budă şi lavoar, dar preferă să ţi-l dea mai apropiat de imaginea finală pe care o doreşti. Și poate îşi pun un pui de comision şi acolo (nu am de unde să ştiu sigur).

Tâmplăria PVC făcută de marca Rehau e mai bună dacă este tripan (adică are patru foi de sticlă şi trei straturi de aer între ele, în loc de două, cum au termopanele obişnuite), dar, dacă se face punte termică între rama tâmplăriei şi suportul pe care o aşezi, pierzi căldură cam pe tot perimetrul ferestrei.

Uşa metalică de la intrare nu înseamnă neapărat o uşă de calitate cu balamale anti-efracţie şi design studiat, poate fi un panou sandwich care are spumă poliuretanică între două foi de tablă profilată cu model. Nimeni nu zice că yalele sunt ţais.

Gresia şi faianţa de Italia înseamnă doar că sunt produse acolo, niciun cuvânt despre calitatea lor – iar italienii sunt şi ei oameni, unii corecţi, alţii chirurgi plasticieni în România. Parchet laminat înseamnă rumeguş presat cu o faţă rigidă (aia unde calci). Nu spune nimeni că nu se tasează sau că nu face burtă (dacă e prost montat). Polistirenul de zece centimetri folosit peste tot e mai bine decât dacă n-ar fi, dar e mult sub ce trebuie pentru clima României. Pe pereţi afli că au vopsea lavabilă – e, asta da! Probabil nu te așteptai să ai parte de asemenea lux. Eşti entuziasmat(ă), nu-i aşa?

Încă ceva: suprafaţa utilă este de 36 metri pătrați, nu de 41,8. Spaţiul unde nu poţi dormi, găti, mânca, citi sau face baie în toate sezoanele nu se consideră locuibil. Şi nu poţi face niciuna dintre activităţile astea în februarie pe logia aia (o logie este un balcon înfundat – adică unul al cărui contur nu depăşeşte planul faţadei către exterior) care a fost inclusă cu generozitate în clubul metrilor pătraţi utili.

Şi aici, la fel ca-n cazul celorlalte locuințe despre care vei citi în rubrica asta, găsești ingredientele unei dezamăgiri clasice: teren prea mic, nevoia de a vinde o stivă mare de apartamente, stat impotent şi internetul, care duce orice ştrumfenie de apartament pe ecranul cui i se trezeşte brusc cheful de a deveni proprietar. Apropo, giuvaierul costă 45 600 de euro. Crezi că îi merită? Banzai!

Editor: Răzvan Filip