Am vorbit cu artiștii care au ieșit în stradă după ce PSD a tăiat bani de la cultură

Anul 2019 are toate șansele să devină unul al îngenuncherii culturii. În aprilie vorbeam despre anularea a 70% din proiectele Centrului Național al Dansului, din cauza reducerii bugetului de bunuri și servicii, și de un protest cu ouă al coregrafilor, dansatorilor și performerilor pe scările Ministerului Culturii. În luna mai ne-am întors ochii spre cele 71 de proiecte culturale care nu au mai prins bani de la AFCN, după ce ministrul Finanțelor a tăiat din pix 30% din bugetul singurei instituții publice ce finanțează arta independentă din România. În iunie a venit rândul marilor instituții de cultură să cadă victime tăierilor bugetare făcute de guvernarea PSD.

Asta pentru că Ministerul Culturii nu a virat în conturile instituțiilor din subordine decât 30% din banii alocați pentru „bunuri și servicii”, așa cum explică Iulia Popovici pe Blogurile „Adevărul”. În mod bizar, din acest buget sunt plătiți toți colaboratorii de la teatre, opere și alte instituții culturale: de la actori până la tehnicieni, mașiniști, electricieni, sunetiști și îngrijitori de scenă, oameni fără de care nu ar putea să existe spectacole. Așa că directorii au început disponibilizările. De la Teatrul Național din București (TNB) au zburat săptămâna trecută 54 de angajați, majoritatea tehnicieni care deservesc scena, iar alți 31 au fost disponibilizați la ARCUB. Fără colaboratori a rămas și Teatrul Dramaturgilor, înființat în urmă cu doi ani chiar din dorința Gabrielei Firea. Acum, Firea a lăsat-o mai moale cu susținerea culturii, căci orașul e în faliment nedeclarat.

La începutul lunii, a cerut instituțiilor culturale să-și taie singure din bugete, după ce în ultimii ani a pompat bani într-o formă de cultură grandomană, dacă îți amintești de ăia 430 de mii de euro pe care i-a băgat anul trecut în spectacolul Vlaicu Vodă.

Între timp, ministrul Culturii, Daniel Breaz, se plânge că actorii protestează, deși salariile le-au fost mărite (nu e cazul actorilor colaboratori, care nu și-au mai luat banii pe spectacole de câteva luni) și amenință cu controale la Teatrul Național. Asta după ce directorul TNB, Ion Caramitru, a ieșit public pentru a se plânge de tăierea banilor de la „bunuri și servicii”, care ar putea să paralizeze activitatea dintr-unul din cele mai mari teatre din România.

Trebuie menționat că voci din TNB îl critică extrem de dur și pe Caramitru. Actorul Mihai Călin l-a acuzat joi pe directorul teatrului că a condus în mod dictatorial instituția și a folosit o parte din resurse în interes personal în ultimii ani, chiar dacă acum încearcă să facă ceva pentru a obține fonduri și a debloca situația de la Teatrul Național.

Și pentru că cuțitul a ajuns la osul culturii românești, peste 250 de artiști au decis să ocupe duminică seara Piața Victoriei. Au scandat „ați distrus cultura, să trăiască ura” deopotrivă actori angajați și colaboratori, coregrafi, regizori, balerini de la Opera Națională din București și studenți la UNATC. Au protestat în semn de solidaritate față de cei disponibilizați, dar și pentru a trage un semnal de alarmă, căci, spun ei, lipsa banilor îngenunchează mai rău ca niciodată viața culturală din România.

Printre protestatari s-a furișat și un om politic, președintele USR, Dan Barna. Nu le-a făcut nicio promisiune celor din Piață, ci doar le-a spus că e de bun simț să fie alături de ei, căci și actorii au contribuit la campania „Fără penali”.

Eu am vorbit în schimb cu actorii protestatari despre cum i-au lovit pe ei tăierile de bugete, dar și despre ce ar trebui să facă în interesul culturii marii artiști și directorii de teatre, care până acum au girat politicieni, de la Alexandru Arșinel până la numeroșii semnatari ai scrisorii de susținere a Gabrielei Firea.

VICE: De ce ai venit în această seară la protest?
Anghel Damian: E un semnal de alarmă pe care încercăm să-l ridicăm în fața unei situații extrem de complicate pentru teatrul bucureștean și pentru cultura românească. Ne aflăm într-un moment în care autoritățile taie masiv de la cultură, țintind în acel buget de bunuri și servicii, care e esențial pentru funcționarea teatrelor. Practic, disponibilizează colaboratori și tehnicieni. În București, sunt cel puțin zece teatre care nu și-au plătit colaboratorii la termen. Iar la termen este o expresie blândă, pentru că sunt câteva luni bune de când actorii freelanceri nu au fost plătiți. Banii pe colaborări nu au fost primiți nici la patru luni după prestarea serviciilor. E o situație dramatică pentru multă lume.

Pe tine te-au afectat personal tăierile din cultură?
Evident. Sunt teatre care nu mi-au plătit de patru luni colaborările. Am peste 40 de spectacole neplătite. La începutul anului era chestia cu bugetul neaprobat și ne promiteau că o să intre banii la colaboratori începând din martie-aprilie. Apoi, am aflat cu stupoare că banii bugetați pe hârtie nu există în conturi. Mai urât este că unele teatre care au reușit să strângă mai mulți bani din bilete, s-au trezit că primesc mai puțini bani de la autoritățile publice. Se încurajează mediocritatea și lipsa de performanță.

Ne gândim cu groază la stagiunea de toamnă. Există o zvonuri că foarte multe teatre s-ar putea să nu-și desfășoare activitatea.

Actori mari și unii directori de teatre au ajuns o portavoce a partidului de guvernare. Ce ar trebui să facă din poziția lor în interesul culturii?
Ar putea să ia o poziție publică. Să știm cumva că ei avertizează și trag un semnal de alarmă. Sunt oameni cu un statut profesional, dar și instituțional, căci ocupă funcții de conducere. Au o notorietate și o celebritate care poate mijloci mesajul nostru.

În afară de o poziție publică, realitatea este că ei sunt de multe ori execută ce le oferă bugetul. Dacă bugetul nu există, sunt legați la mâini. Au fost câteva ieșiri publice, precum Maia Morgenstern. Cred că exemplul ei poate să fie multiplicat.

VICE: De ce ai venit în această seară la protest?
Sofia Sitaru-Onofrei: Pentru că mi-am primit abia în iunie salariul de pe luna aprilie. Și am venit pentru un viitor mai bun, pentru a nu rămâne fără un loc de muncă. Zic asta pentru că eu am contract de colaborator și am auzit de tăierea bugetului.

Care este atmosfera printre colegii tăi de la Opera Națională?
Toată lumea e înverșunată. Nu ne-am primit banii și așteptam de pe o săptămână pe alta să ne luăm salariile. Nu le luam, pentru că nu venea nimic de la Ministerul Culturii. Timp de două luni, am dat toate spectacolele pro-bono. Înțeleg că facem asta din pasiune, dar nu putem să ne hrănim din asta. Toți sunt afectați de această situație, deși nu s-au făcut disponibilizări la Operă.

Actori mari și unii directori de teatre au ajuns o portavoce a partidului de guvernare. Ce ar trebui să facă din poziția lor în interesul culturii?
În primul rând, ar trebui să lupte pentru cauza noastră. Noi suntem micile voci care încearcă să răzbească. Ei au puterea asta și presupun că ei sunt ascultați mult mai mult de către cei de la putere.

VICE: De ce ai venit în această seară la protest?
Marius Florea Vizante: În primul rând, am venit pentru a spune răspicat că nu este în regulă ce se întâmplă în țara asta. Mai ales că s-a ajuns până la ultima fibră. Mi se pare atât de josnic să ataci și pilonul cultural. Apoi, eu sunt aici în solidaritate cu cei care sunt neplătiți ori au rămas chiar fără locuri de muncă. Oricum, situația din cultura românească nu este gravă de ieri ori alaltăieri. Și asta nu se întâmplă doar în teatre. Să ne amintim de tăierile de buget de acum șase luni de la AFCN.

Pe tine te-au afectat personal tăierile din cultură?
Da, dar nu într-o măsură dramatică. Am de încasat niște bani. Am prestat niște servicii artistice pentru care nu am fost încă plătit. E trist că am implicat și alte persoane, muzicieni și artiști plastici din afara teatrului, care au fost angajați în aceste proiecte pentru că eu i-am convins să participe. Acum sunt și ei neplătiți. Dar asta e doar ce se vede din aisberg. Problemele sunt de șapte ori mai mari și se ascund sub apă.

Ce crezi că ar trebui să se facă?
Trebuie multă reorganizare, dacă ne gândim doar că teatrele funcționează după o lege din 1968. Nu se poate să fim în 2019 și actorii să fie plătiți în mod egal, indiferent de cât de bine ori cât de mult joacă. Nu vă miroase a comunism? Sunt actori care nu joacă de luni ori de ani, dar își iau salariile. Sunt actori care nu spun mai mult de o replică într-un spectacol pe lună și au același salariu ca un actor care joacă roluri principale pe bandă rulantă. E revoltător.

Eu sunt angajat. Slavă Domnului! Salariile încă se plătesc.

Actori mari și unii directori de teatre au ajuns o portavoce a PSD-ului. Ce ar trebui să facă din poziția lor în interesul culturii?
Presupunerea mea e că nu au semnat toți directorii de teatre de pe scrisoare de susținere a Gabrielei Firea. Dar le-a fost puțin jenă să spună asta în public. Am supoziția că au ajuns by default acolo. Singura care a ieșit și a spus că nu a semnat a fost regizoarea Chris Mercurian Simion.

Categoric că oamenii ăștia ar trebui să facă altceva în interesul culturii. Dar ce e grav este că eu nu cred că e vorba de nepricepere, ci de reavoință, de oftică și de un tembelism. Vorbim de filonul cel mai important al unei națiuni: cultura. Și eu cred că cei care au putere nu-și dau seama de asta și zic „hai, mă, niște actorași, lasă-i să țipe în stradă, că nu avem bani de autostrăzi și medicamente, ne mor ăștia în spitalele, lasă-i să joace și așa”. Cam asta e în mintea lor.

Apoi, un director de teatru este prins cumva între ciocan și nicovală. Până la urmă, el primește bugetul de la Primărie. Însă marea majoritate a directorilor sunt oamenii puterii, căci sunt puși și numiți în funcții de Putere. Atunci, eu cred că moral ar fi, așa cum s-au bucurat de toate beneficiile de a fi manageri generali, ar trebui să se scufunde odată cu neputința celor care i-au numit și pe care i-au girat.

VICE: De ce ai venit în această seară la protest?
Bogdan Albulescu: Îmi era teamă să nu îmi pară rău, dacă nu veneam. Am fost aici la toate celelalte proteste și sunt conștient că e o situație de criză. Ori așa o simt eu.

Pe tine te-au afectat personal tăierile din cultură?
Nu, pentru că nu am avut niciun contract ori colaborări în ultima vreme. Dar mă afectează indirect. Este o situație generalizată și aștept să mă lovească din plin în viitor. E greu să faci artă când nu sunt bani.

Actori mari și unii directori de teatre au ajuns o portavoce a partidului de guvernare. Ce ar trebui să facă din poziția lor în interesul culturii?
Eu nu am încredere că ei pot să facă ceva în interesul culturii, ci doar în interes propriu. Nu înțeleg de ce nu fac un pas în spate pentru a vedea că trăim niște vremuri foarte interesante. De altfel, există și expresia „să ne ferească Dumnezeu de vremuri interesante”.

Eu aș avea un mesaj pentru prietenii noștri actori. Ne cunoaștem între noi atât de bine, lucrăm atât de mult împreună și oriunde mă uit, văd o față cunoscută. Dar ar trebui să fim mai mulți aici. Nu înțeleg de ce nu avem încă un sindicat, e o bubă pe care încercăm să o rezolvăm de când eram în școală. Și e o bubă lăsată moștenire de profesorii noștri.

VICE: Pe tine te-au afectat personal tăierile din cultură?
Sorin Dobrin: Bineînțeles. Eu sunt actor colaborator la o grămadă de teatre. Întârzie plata pentru niște spectacole pe care le-am jucat în februarie. Nu mai pot intra în producții noi ale teatrelor, pentru că au redus bugetul pentru bunuri și servicii. Nu mai am atâtea opțiuni ca înainte.

Actori mari și unii directori de teatre au ajuns o portavoce a partidului de guvernare. Ce ar trebui să facă din poziția lor în interesul culturii?
Fiecare cu conștiința lui. Nu pot eu să le spun colegilor mei, mai ales unor oameni mult mai valoroși și recunoscuți ce să facă. Numai că ei, fiind manageri de teatru, au niște angajați de care răspund și ar trebui să fie reprezentanții noștri în relația cu Primăria Capitalei, cu Ministerul Culturii, cu AFCN. Cred că știu ei mai bine ce au de făcut și nu fac.

VICE: Pe tine te-au afectat personal tăierile din cultură?
Adrian Loghin: Da, încă de la începutul anului 2019. M-au afectat pe mine, pe iubita mea și pe toți prietenii mei. Toate onorariile de la începutul anului au întârziat cu un minimum de două luni. În continuare nu suntem plătiți pentru ce am lucrat în lunile aprilie, mai și iunie. Nu știm când vom fi plătiți. Nu se mai fac proiecte noi. Nu se mai caută colaboratori în spectacole. Iar eu sunt unul dintre ei.

Actori mari și unii directori de teatre au ajuns portavoci ai partidului de guvernare. Ce ar trebui să facă din poziția lor în interesul culturii?
Îți dai seama că sunt într-o zonă gri, căci trebuie să vorbesc despre oamenii pentru care lucrez. Eu aș dori ca toți cei care au semnat acea scrisoare de susținere a Gabrielei Firea, să-și dea seama dacă au greșit, ce au greșit și dacă merităm să fim susținuți. Căci eu nu văd nicio ieșire din situația în care suntem, dacă rămânem cu ochii închiși. Trebuie să ne asumăm. Suntem artiști și știm ce înseamnă aia asumare.

VICE: Care este atmosfera de la Teatrul Național?
Niță Coloji: Noi ne ocupăm de sala Pictură. Avem șase persoane, dintr-un efectiv tehnic de 14, care sunt disponibilizate. Cel mai lovit este personalul tehnic. Asta se întâmplă întotdeauna. Nu știm din toamnă cum o să ne facem spectacolele la sala Pictură. Sunt spectacole foarte grele, pentru care trebuie să muncim zi-lumină. Aseară, de exemplu, am avut Micul Infern. Am stat de la ora 9 dimineață până la 22.20.

Te numeri printre cei disponibilizați?
Eu nu sunt disponibilizat, pentru că am carte de muncă pe perioadă nedeterminată. Dar sunt printre cei care au instruit noua generație care a venit pentru Sala Pictură. Și care, din păcate, a fost concediată de la TNB.