„Game of Thrones” a fost sortit eșecului de la bun început

Săptămâna trecută, internetul a fost luat pe sus de o petiție care cerea celor de la HBO să „Refacă sezonul al optulea din Game of Thrones cu scenariști competenți”. Deși HBO mai mult ca sigur că nu va schimba întregul sezon, petiția de pe Change.org a devenit virală și a adunat mai mult de un milion de semnături și destule articole online. Lupta pentru refacerea sezonului opt s-ar putea să fie în zadar, dar dezamăgirea este de înțeles. Pentru mulți fani, ultimele episoade au fost frustrante, previzibile și foarte nesatisfăcătoare, cu excepția unor momente majore din scenariu.

Cu toate astea, scenariștii serialului nu sunt singurii vinovați pentru toată nebunia asta. Adevărul trist este că autorul George R.R. Martin s-ar putea să nu poată rezolva problemele în cele două cărți rămase mai bine decât au făcut-o creatorii serialului, Benioff și Weiss, în ultimul sezon din Thrones. Schimbarea scenariului ca să fie „mai în concordanță cu cărțile”, cum zicea petiția, nu va rezolva problema Game of Thrones, fiindcă și cărțile sunt varză.

Înainte să urli „Dracarys”, există o explicație perfect rezonabilă. În cartea, A Song of Ice and Fire, Martin le dă personajelor sale o problemă gravă de rezolvat: „Cum poate cineva să dețină puterea (preferabil în mod cinstit) fără să fie ucis?”. A fost mișto să vezi casele Starks, Baratheon și Lannister cum încercau să joace în această competiție, chiar dacă eșuau des. Problema e că Martin nu găsește niciodată un răspuns la propria întrebare, nu creează personaje care pot răspunde cu convingere la ea - fie mor sau nu se dezvoltă sau sunt înlocuite de oameni care nu sunt pe placul cititorilor. Cărțile par să se bazeze pe soluții convenabile și pe magie ca să rezolve totul în final. Fix ca serialul.

Ca să recapitulez: regele Robert moare fiindcă este un bețiv incompetent; Ned moare fiindcă nu poate face politică; Robb moare fiindcă nu poate face destule sacrificii; Joffrey moare fiindcă e psihopat. La dracu, Tywin o arde aproape mereu viclean și nemilos și este ucis de o săgeată în timp ce stă pe budă. Aceste crime au fost niște dovezi puternice (și distractive) despre adevărurile dureroase ale lumii. Sunt dramatice și afectează situațiile din cărți și din serial. Dar la un moment dat pierzi numărul deceselor șocante ale personajelor. Următoarea fază a scenariului, după A Game of Thrones (cartea unu), A Clash of Kings (cartea a doua) și A Storm of Swords (cartea trei), trebuie să arate cum va reuși următoarea generație să gestioneze puterea, însă o dă-n bară.

În schimb, Martin continuă în același stil cu personaje critice, în A Feast for Crows (cartea patru) și A Dance with Dragons (cartea cinci). În ele, Arya și Tyrion se îndepărtează de politica din Westeros și de continent în sine. Daenerys nu pare să învețe prea multe din provocările de care are parte în timp ce eșuează să conducă niște orașe, iar mai apoi pare practic să fugă de Essos. Deși poți presupune că Jon este reînviat în cărți la fel ca în serial, moare fiindcă el, la rândul lui, nu a gestionat puterea și și-a îndepărtat adepții în timp ce își canaliza atenția pe formarea coaliției. Dacă i se oferă o nouă șansă în The Winds of Winter (următoarea și a șasea carte din serie), de ce s-ar întâmpla asta? Ce a învățat?

Sansa are cel mai mare potențial să fie mai interesantă în cărți, iar în A Dance with Dragons învață politică și intrigi în Vale. Dacă petrece mai mult timp antrenându-și puterea descoperită în ultimele două cărți, GRRM ar putea chiar să dezvolte un personaj extraordinar. Cu toate astea, Sansa riscă să sufere de pe urma unui personaj inutil și brutal ca în serial, unde s-a pricopsit cu un psihopat la limita dintre bărbat și băiat, pe nume Ramsay.

Ca să fie lucrurile și mai nasoale, Martin nu înlocuiește personajele principale decedate în cărți. Ca scriitor, Martin se descrie ca fiind mai mult un „grădinar”, decât un arhitect. Recunoaște că plantează semințele personajelor și replicilor și apoi scrie părțile bune. Stilul ăsta, (probabil neatent) din ultimele cărți, l-a făcut să spună poveștile a din ce în ce mai multe personaje care nu prea mai au legătură cu casele Stark și Lannister, cei mai interesanți oameni din poveste. În cărți, Bolton și Frey sunt în principal marionete răutăcioase care nu prea contribuie cu nimic la structura morală a poveștii. Cersei e sociopată până în ultima carte. Sincer, o mai susține cineva până la A Dance with Dragons? Martin adaugă intrigile casele Greyjoy și Martell, dar sunt jocurile de putere din Iron Island și Dorne la fel de interesante ca cele din North și Rock? Apoi GRRM decide să mute atenția în Essos, preț de câteva capitole dureroase, care nu duc nicăieri. Nu-i pasă nimănui de Volantis, de Jon Connington sau ambele.

Această ultimă alegere i-a tras pe sfoară pe Benioff și Weiss. Coscenariștii Thrones au încercat să taie din chestiile suplimentare și să grăbească finalul, ca o tablă de șah cu toți pionii și piesele minore scoase. Problema e că A Song of Ice and Fire nu pare momentan că se îndrepte spre un final. Martin ignoră protagoniștii în ultimele cărți ca să creeze personaje noi cu versiuni proaspete ale aceleiași probleme, în loc să permită celor principale să-și rezolve dilemele. Benioff și Weiss spun că scriu mai mult sau mai puțin conform finalului plănuit de Martin, chiar dacă intervențiile lui GRRM din ultimele două cărți a îngreunat deznodământul. Așa că te-ai procopsit cu o lume televizată mai mică, simplă și mai sterilă, care scârțâie în ultimul sezon.

În final, ca serialul și cărțile să ajungă la un final satisfăcător, cineva trebuie să devină Robert the Bruce sau William the Conqueror, un politician medieval care înțelege echilibrul adecvat dintre spiritul civic sincer, cruzime, competențe generale, clădirea coalițiilor, menținerea loialității și conducere carismatică ca să câștige așa cum au făcut-o cei doi. Dany pare pregătită pentru asta, dar continuă să eșueze în a-și da seama de asta în Slaver’s Bay. Jon ar putea fi un alt candidat bun, dar nu reușește să-și revină în Nord. Sansa este o alegere grozavă, doar că n-ai apucat încă s-o vezi că folosește puterea în cărțile de până acum.

Martin s-a retras din discuție fiindcă întrebarea lui inițială este una la care se răspunde foarte greu și niciunul dintre personajele lui nu pare că urmează să o rezolve. Jon, Dany și Sansa nu prea evoluează în lideri puternici - pur și simplu nu pot fi omorâți până la final fiindcă fac parte dintr-o profeție mistică. Westeros nu este lumea în care niște echipe de inadaptați încearcă să învingă un monstru nevăzut, care se supune unui răufăcător unidimensional, dar, din păcate, cu asta a rămas HBO.

Deși nu există speranță pentru serial, încă e posibil ca Martin să-și dea seama cum să aducă un deznodământ satisfăcător în ultimele două cărți. Până acum totuși, ar fi mai captivant ca un țăran să se răscoale și să-i ucidă pe toți prostovanii ăștia. Din păcate serialul este o cauză pierdută.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.