21 de sfaturi ca să te dai cu bicla prin București fără să mori

Am fost acum câteva zile la birou cu bicla, în plină pandemie. O plăcere! Străzile sunt goale și curate, aerul e mult mai respirabil, Bucureștiul pare mai prietenos cu bicicliștii. Dar vezi să nu te ia valul și să te îndepărtezi prea mult de casă, în caz că ieși la o plimbare și bifezi punctul cinci din declarația pe propria răspundere. Poliția zice că e OK ca activitate fizică, dar în incintă, adică în jurul blocului. Dacă mergi la birou și ai adeverință de la angajator, ești un norocos, poți pedala cât vrei, dar pe traseul stabilit.

Istoria mea cu bicla e veche, mă dau de la începutul anilor 2000. Pe atunci, circulau așa doar cei care veneau din satele de pe lângă București, să vândă pătrunjel în piață. Mai erau și câțiva cicliști profesioniști de pe la diverse cluburi, care umblau în izmenele alea strânse pe cur. În ultimii ani, sunt mii de oameni care circulă cu bicicleta, de la sportivi care se antrenează până la părinți care-și duc copiii la grădiniță.

Pe la finalul anilor 2000, a început nebunia cu marșurile de biciclete. La început mai restrânse, ca: Ciclopromenada nocturnă, bikewalk, SkirtBike, prin 2015 au ajuns la mii de participanți și blocau complet străzile. Am organizat și eu unul, în 2009, cu Cicloteque, primul serviciu de bike-sharing din România.

Toate ieșirile astea au fost organizate cu multă muncă și opoziție din partea autorităților, care aprobau cu greu marșurile prin centrul orașului. Ne trimiteau în cartiere, pentru că „oamenii care merg pe bicicletă nu au bani de mașină și nu locuiesc în centru”, după cum mi-a explicat odată un consilier al Primăriei București, din comisia de mobilitate urbană.

Nu mai zic de unii șoferi care, la unul dintre marșuri, au încercat să dea peste noi cu mașina. Încrâncenarea era mare. Poate și de asta am fost mereu urâcios cu șoferii, am considerat că din cauza lor nu pot eu să merg liniștit pe stradă. Fals, pentru că, de fapt, e vina Primăriei și a autorităților care nu vor nici în ruptul capului să integreze bicicleta în trafic.

După 15 ani de marșuri și proteste, oamenii sunt mai conştienți de prezența bicicliștilor pe stradă, dar infrastructura e chiar mai proastă. Cele câteva piste de pe trotuare, proaste și scumpe, au fost declarate ilegale în 2017. Legislația e aproape neschimbată, cu excepția faptului că poliția încă te mai poate opri să-ți verifice frânele și luminițele. Totuși, din ce în ce mai mulți bucureșteni și-au luat biciclete, și chiar dacă umblă cu ele prin oraș pe capota mașinii, au devenit mai toleranți la bicicliști în trafic.

Am militat întotdeauna pentru folosirea bicicletei pentru drumul către job sau pentru mers la piață. Am integrat-o în viața mea în așa hal încât mersul pe jos mi se pare o risipă de energie. Dacă nu sunt în trafic, pot să vorbesc la telefon fără căști, să mănânc și să beau. Mi-am dus pisica la vet cu bicla, am cărat obiecte mari legate de ea, la fel ca cei care pedalează cu butelia de gaz pe portbagaj. Nu mai zic câte fete am plimbat pe cadru. Îmi dă atâta libertate, încât mă ia puțin cu panică când urc în transportul public. Prea mulți oameni pe lângă mine.

Adevărul e că, în București, e greu pentru toată lumea. Dacă ești şofer, e de căcat să stai cu orele în trafic, dacă ieși cu bicicleta, e periculos și nesănătos, te sufoci de la fumul mașinilor. Dacă ești pieton, ești al nimănui, n-ai trotuare, mergi prin bălți, respiri PM-uri și te calcă mașina pe trecerea de pietoni. Dacă te urci în autobuz mori de cald, stai în trafic și înjuri toți ghiolbanii care circulă singuri în mașină.

De câțiva ani, mi-am luat mașină. Inițial, mi-am propus să o folosesc doar în afara Bucureștiului, dar încet, am ajuns să o scot mai mereu. Nu până la chioșc, dar o mai iau până la birou. Acum văd lucrurile și prin oglinda retrovizoare, dar și din șa și, pentru că am depășit demult faza în care mă mânca în cur să sar la bătaie, las aici niște sfaturi care să servească tuturor.

• Odată ce ai ieșit cu bicicleta, nu mai ești pieton. Codul rutier reglementează circulația tuturor vehiculelor de pe stradă, deci ți se aplică și ție lista aia lungă de reguli. Ca să-l citez pe băiatul ăsta, pe bicicletă ești vehicul, bă, băiatule.
• Învață regulile de circulație, cel puțin pe cele care țin de prioritate. Când ai rombul de partea ta, un șofer bun te va lăsa să treci. E foarte important să știi asta și să continui deplasarea. Dacă te oprești când ai prioritate, încurci fluxul și șoferii te fac prost. Când nu ai prioritate, te oprești și te asiguri.
• Ia-ți cască! Știu, arată ca dracu’, îți strică freza, dar poart-o. O perioadă n-am făcut asta, nu consideram că mersul cu bicicleta e periculos. Dar, de când merg cu mașina, mi-e clar că bicla în București e un sport extrem. Poartă și mască antipoluare cât mai bună, ca să nu bagi în tine gaze de eșapament, care sunt super nocive. Important e să rețină cât mai multe particule, și să aibă supape, ca cea de aici, prin care nici covidul nu trece.
• Învață două lucruri esențiale: să mergi cu o mână, ca să poți semnaliza, și să te uiți în spate, ca să te asiguri că poți vira. Cel mai bine, învață să mergi cu o mână în timp ce te uiți în spate. Uneori e vital.
• Uită-te peste umăr, la fiecare 10-20 de secunde, ca să știi mereu ce mașini ai în spate. Încearcă să le observi intențiile și nu asculta muzică în căști, ca să auzi ce se întâmplă în jurul tău.
• Pe străzi înguste, ocupă toată banda, mergi pe mijloc, nu lăsa mașina să te depășească, dacă consideri că te pune în pericol. E esențial să negociezi cu șoferul momentul în care te poate depăși. Legea e super idioată și le permite șoferilor să te depășească fără să schimbe banda, chiar și pe șoselele mari. Am observat, din ambele roluri, că șoferii nu păstrează distanța de siguranță față de bicicliști. Așa că încearcă să o faci tu, ca să nu ajungi victima unui accident care va îngrășa statistica asta dubioasă de bicicliști morți din vina lor.
• Ferește-te și de mașinile care staționează, pot ieși oricând din parcare fără să semnalizeze. La fel de periculoase sunt și cele care trag pe dreapta fix în fața ta. În 50% din cazuri, pasagerii din spate îți vor deschide ușa în față.
• La semafor, treci printre mașini încet și asigură-te că ești văzut de șoferi. Altfel, riști să-ți iei o ușă în față sau să fii lovit din plin, dacă vreunul se gândește să schimbe banda fără să se asigure.
• Când traversezi o intersecție, îndepărtează-te ușor de marginea drumului, unii șoferi ies până în mijlocul străzii să se asigure.
• Când traversezi liniile de tramvai, taie-le cât mai perpendicular. Altfel, roata din față poate să alunece și nu vrei să dai cu capul fix de linia de tramvai.
• Bicicleta e dubioasă, se conduce mai degrabă instinctiv. De exemplu, atunci când faci dreapta, tu trebuie să virezi către stânga. Se numește countersteering și te ajută să-ți controlezi bicla atunci când vrei să eviți obstacole la viteză mare.
• Nu depăși prin dreapta, mai ales atunci când o mașină se apropie de o intersecție sau de un loc de parcare. Șoferii nu se uită în oglinda din dreapta, iar pasagerii din dreapta nu se uită în oglindă când deschid ușa.
• Legea spune să te dai jos de pe bicicletă atunci când traversezi pe la trecerea de pietoni. Oricum, dacă te calcă unu’ pe zebră şi eşti pe bicicletă, e posibil să iei şi amendă, şi bătaie.
• Pune-ți multe lumini și ține-le aprinse și ziua. Mai adaugă doi, trei, zece licurici cu lumini intermitente care să te facă să sclipești ca o sorcovă. Pune și o vestă reflectorizantă. Nimic nu e prea mult. Te anunț că în trafic ești invizibil. Nu e vina ta, pur și simplu te pierzi printre autobuze și gipane, ambulanțe sau cisterne. Orice luminiță care îți anunță prezența îți poate salva pielea.
• Noaptea e cel mai plăcut să pedalezi. Mai ales într-o seară de primăvară, eventual pe timp de epidemie, când străzile sunt goale. Dar ai grijă, șoferii merg mai tare, se bucură și ei de orașul pustiu, la fel ca tine. Așa că nu uita de lumini și cască bine ochii.
• Pe ploaie, lasă bicla acasă. Dacă n-ai altă variantă, ai grijă, jur că din mașină nu se vede nimic. Geamul se aburește, luminile se reflectă în asfaltul ud și nu mai ai vizibilitate.
• Fă contact vizual cu șoferii atunci când vrei să te asiguri că ești văzut. Zâmbește un pic, e gratis și s-ar putea să-ți aducă prioritate.
• Ține mereu două degete pe frână. E posibil să fie nevoie să frânezi rapid și, dacă ești pregătit, vei salva cel puțin o secundă. Uneori, e suficient ca să n-o pățești.
• Încearcă să nu te urci pe bicicletă praf de beat. Știu, ăsta e rostul ei, să te ducă acasă când te-ai făcut varză. Doar că atunci când ești matol, te apucă curajul și poți sfârși direct la urgență. Ah, și cred că e obligatoriu să-ți spun că e ilegal, poliția îți poate pune fiola și te poate amenda.
• Cel mai bun antifurt e niciun antifurt. În vest, se zice că antifurtul trebuie să coste măcar o treime din cât costă bicicleta. Oricum, oricât de bun ar fi, într-o zi cineva îl va tăia și nimeni nu va zice nimic. Uite aici un experiment mai vechi făcut de Casa Jurnalistului, care îți arată că nimeni nu va opri hoțul. Așa că cel mai bine e să nu o lași niciun moment nesupravegheată. Așa fac eu de câțiva ani cu a mea, și încă o am. Pe balcon.
• Du-te la toate manifestările dedicate bicicliștilor. Cu sau fără fustă, pentru infrastructură mai bună, pentru mediu sau pentru salvarea urșilor panda, e spre binele tău să fii acolo.