Mi-am dorit să devin gheișă, până când șeful meu a vrut să-mi vândă virginitatea

Trecuseră opt luni de când își începuse cariera ca gheișă. Învățase dansuri tradiționale și muzică clasică, domenii de care fusese foarte încântată de la vârsta de 15 ani, de când începuse antrenamentul. Dar atât mama ei, cât și angajatorul, uitaseră să-i spună cum ar trebui să se apere de clienții care îi făceau avansuri sexuale.

„Clienții aveau impresia că pot face orice cu mine, pentru că mă considerau inferioară – practic, nu eram om în ochii lor”, a declarat ea pentru VICE World News.

A zis că a îndurat opt luni de hărțuire sexuală și agresiuni, dar ultima picătură a fost când șeful a încercat să-i vândă virginitatea. „Nu mi-a venit să cred că se întâmplă așa ceva în secolul 21”, a zis ea, cutremurată încă de ziua rece din februarie 2016 în care a realizat că trebuie să evadeze.

Acuzațiile lui Kiritaka au șocat mii de persoane în Japonia, pentru că multă lume credea că vechea tradiție misogină nu mai e de actualitate, mai ales după ce munca sexuală a devenit ilegală conform Legii Anti-Prostituție din 1956.

De când tânăra a postat pe contul de Twitter, în luna iunie, despre experiența ei ca maiko – gheișă ucenică – postarea a strâns peste 311 000 de like-uri. A atras atenția autorităților și activiștilor pentru drepturile femeii și a stârnit conversații despre ce se întâmplă în spatele ușilor închise în industria gheișelor, o formă de artă culturală și simbolică practicată și în ziua de azi.

Dar, de când Kiritaka a făcut aceste afirmații publice, Pondo-cho – districtul de gheișe unde a lucrat – n-a confirmat și nici n-a negat acuzațiile. Pur și simplu n-au luat niciun fel de atitudine și i-a lăsat pe mulți să se întrebe cum au putut tradițiile astea sexiste să existe departe de ochii publicului atâta timp. Criticii spun că poate Kiritaka a avut ghinion și a avut un șef căruia nu-i păsa de ea.

Dar Fumika Tamura, o fostă gheișă care a vorbit și ea public acum treizeci de ani, despre abuzurile prin care a trecut, o crede pe Kiritaka din toată inima. Abuzurile suferite de Kiritaka nu sunt incident izolat, a zis ea, ci un exemplu care dovedește că misterul în care e învăluită industria gheișelor nu face decât să protejeze o tradiție abuzivă, care continuă bine mersi și în zilele noastre.

Cum mama ei a crescut-o singură, Tamura a devenit gheișă ucenică la vârsta de 18 ani, ca să câștige bani pentru familia ei. Știa că o gheișă poate face bani mulți de la o vârstă fragedă. O atrăgeau artele japoneze și faptul că putea cunoaște persoane influente.

Dar nu se aștepta ca jobul să fie o capcană.

Conform tradiției, locuia într-o casă împreună cu „surorile” ei, celelalte gheișe. Abia avea timp pentru ea și i se cerea să își reprime emoțiile mereu, chiar și în jurul prietenelor. Era interzis să plângă sau să arate vreun semn de slăbiciune. Surorile ei mai mari urlau la ea dacă îndrăznea să le contrazică cu ceva – dacă ele spuneau că iarba e roz, trebuia să fie de acord cu ele.

Până la urmă, stresul și-a spus cuvântul. Tamurei a început să nu-i mai vină menstruația.

„Când am rugat-o pe mama să mergem la doctor, mi-a zis că toate femeile mai pățesc asta și nu e mare lucru”, a declarat ea pentru VICE World News. În cariera ei de șase ani, menstruația i-a venit doar o dată sau de două ori pe an.

Tânăra a dezvoltat simptome de anorexie, insomnie sau depresie, deși n-a fost niciodată diagnosticată, pentru că nu a avut voie să meargă la doctor. De-a lungul anilor, a început să mănânce tot mai puțin și să slăbească tot mai tare. „Peruca îmi era așa de mare încât trebuia să bag prosoape în ea ca sa nu-mi cadă de pe cap”, a zis ea.

Acum că se uită în urmă, e uimită că a supraviețuit. În prezent, Tamura – care era să fie obligată să-și vândă virginitatea unui client - are 51 de ani și o susține pe Kiritaka. „Oamenii cred că minte sau înflorește, pentru că poveștile sunt prea oribile. Dar, de fapt, asta e ceva normal în industrie”, a zis ea.

După șase ani de antrenament, gheișele încep să servească oaspeții în ceainării. Dansează, cântă la voce sau la shamisen (instrument muzical cu trei corzi) sau țin discursuri intelectuale. Numai bărbații suspuși, cu funcții importante, aveau voie să intre în ceainăriile cu gheișe. Unele gheișe dormeau sau făceau baie cu clienții lor.

În secolul 18, tinerele fete erau vândute industriei de către familiile lor sărace. Maiko se antrenau și munceau la casa de gheișe unde erau angajate ca să strângă bani să plătească datoriile familiei. Scopul suprem era găsirea unui patron care să le finanțeze traiul în schimbul companiei lor și, de multe ori, a virginității lor.

Practica se numea mizuage: clienții cumpărau virginitatea unei maiko, iar asta îi creștea femeii statutul în industrie. Dar femeile nu primeau niciun ban din suma asta. „Practic, era sclavie sexuală”, a zis Mariko Okada, o profesoară la Universitatea Oberlin din Japonia, care studiază lumea gheișelor.

După ce Japonia a introdus Legea Anti-Prostituție, în 1956, mizuage a devenit o practică ilegală – cel puțin de ochii lumii.

Okada, care cercetează districtul de gheișe ucenice Gion de ani de zile, a zis că a fost șocată să audă de acuzațiile lui Kiritaka. „Nu mi-aș fi imaginat că femeile care lucrează acolo trebuie să satisfacă orice toană sexuală a clienților lor”, a zis ea. „E incredibil. Aceste districte trebuie să aibă un sistem de sprijin pentru fetele precum Kiritaka, care trec prin astfel de abuzuri”, a continuat ea.

Kiritaka e mamă la 23 de ani și se întreabă ce se va alege de gheișe în viitor.

Își amintește cât de singură s-a simțit în cele opt luni cât a lucrat ca gheișă ucenică, cum o pipăiau clienții beți care își strecurau mâinile pe sub kimonoul ei sau cum era obligată să bea alcool cu ei. Iar mama ei n-a susținut-o în niciun fel, ba chiar o certa dacă îndrăznea să se plângă. În plus, îi critica mereu aspectul fizic, îi spunea că arată ca un greier și că are nevoie de operații estetice.

Dar cum nu era un job ca oricare altul, nu a putut să își dea demisia și să plece. E foarte greu să părăsești industria cât timp ești ucenică.

Mamele cheltuie mii de dolari ca să-și antreneze fiicele, să le cumpere peruci, kimonouri și machiaj și să le întrețină. Înțelegerea e că femeile trebuie să lucreze ani de zile ca să își poată plăti datoria față de mamele lor.

Ca să poată renunța oficial, a trebuit să își ceară scuze și să scrie scrisori săptămâni în șir către persoanele care o avuseseră în grijă. „Dacă aș fi rămas, cred că m-aș fi sinucis, atât de sufocant e”, a zis ea.

Desi se îndoiește că declarațiile ei vor închide industria, speră ca măcar să le avertizeze pe alte fete care sunt tentate să pătrundă în lumea gheișelor.

„Regulile sunt făcute ambigue în mod intenționat, ca bătrânii să poată flirta liniștiți cu fete adolescente. Eu nu pot ierta o lume în care se întâmplă așa ceva”, a zis ea.