Mama a permis să fiu mutilată genital la 6 ani. Am aflat abia la 16 ani că asta nu-i normal

Atenție: conținut cu impact emoțional (mutilare, viol, etc).

Născută în Somalia, viața și corpul lui Fos (în vârstă de 37 de ani) au fost conduse de comunitatea ei, de tatăl și de soțul său. I se cerea să fie submisivă și tăcută. Ca să marcheze și mai bine puterea asupra ei, a fost mutilată sexual la vârsta de șase ani. A fugit în Belgia în urmă cu 20 de ani unde a realizat că termenul „femeie” merita o cu totul altă definiție, că o femeie are dreptul la integritatea corpului său și la plăcere. A decis apoi să-și recâștige viața și corpul rănit. Pentru asta, a ales reconstrucția chirurgicală a clitorisului. Fos povestește despre trecutul său, mariajul forțat și ziua din care tot restul vieții sale a înflorit. Oferă, de asemenea, o voce altor femei care au experimentat mutilarea. 

E o altă lume. Când eram în Africa, în Somalia, toată lumea era de culoare, iar când am venit aici, toți erau albi. Mă simțeam pierdută. Nimeni nu mă înțelegea nimeni. Nu știam la ce să mă aștept. M-am simțit foarte nesigură când am ajuns în Belgia și am crezut că voi sfârși la închisoare. La un moment dat, am regretat că am venit aici. „De ce am venit aici? De ce mi-am părăsit țara?” Și în același timp îmi ziceam și: „Ai fugit totuși de o căsnicie forțată! Și de circumcizia feminină, de războiul civil!” Mama mea nu știa unde eram. Plecasem în Europa, dar unde?

După ce am aplicat pentru azil, am fost repartizată la un centru pentru minori. Și a trebuit să merg la școală fiindcă era obligatoriu. În prima zi când mi-a venit menstruația, nu m-am putut ridica din pat dimineața din cauza durerii. Nu puteam nici urina ca lumea, așa că menstruația era și mai oribilă. Mi-a bătut la ușă o asistentă socială și m-a întrebat: „De ce nu te-ai pregătit pentru școală?” I-am răspuns: „Ascultă, am fost circumcisă…” Apoi ea m-a întrebat: „Cum anume circumcisă?” I-am explicat cum am putut: „Uite aici, pfff, pfff… am fost mutilată.” M-a trimis la ginecolog. 

Când s-a uitat ginecologa, am întrebat-o: „Ce se întâmplă? Ce am?” Pentru mine era ceva normal. Ca somaleze, ni se spune că toate femeile din lume sunt circumcise. Ginecologa a ieșit din cameră, a căutat pe cineva și apoi s-a întors… Chemase pe toată lumea… Toți se uitau la mine și eu mă uitam la ei. Eram speriată, mi-am spus că sunt bolnavă. Apoi a chemat traducătorul de somaleză și l-a rugat să-mi explice că nu e normal ce mi s-a întâmplat. Pentru mine nu avea sens, nu înțelegeam la ce se referă. Ginecologa mi-a spus: „Ca să poți să urinezi ca lumea și să ai menstruație normală, va trebui să reparăm ce ți s-a făcut. I-am spus: „Nu! Cine se va mai căsători cu mine apoi? Nimeni nu se va atinge de mine!” Mi-a spus că-mi oferă șase luni ca să mă gândesc. Pot să stau cu durerea asta toată viața? Nu aveam pe nimeni alături. Nu puteam să o sun nici pe mama.

După șase luni am spus „OK”. Am lipsit de la școală de mai multe ori din cauza asta, iar într-o zi mi s-a spus că, dacă mai lipsesc, mă exmatriculează. Apoi viața mi s-a schimbat, m-am simțit confortabil. Mergeam la școală, la sală. Aveam în sfârșit viața pe care nu am avut-o niciodată. M-am simțit din nou vie. 

În prima noapte m-am chinuit și m-a lovit ca să fac exact ce mi-a cerut. Dar nu a încăput, eram prea strâmtă. Încerca să mă penetreze, dar nu putea, iar eu aveam niște dureri crunte. Și mă lovea de fiecare dată. Și de fiecare dată îi spuneam că mă doare și că trebuie să se oprească, dar nu a vrut, nu a vrut să aștepte. Mi-a spus să tac.

A doua zi a venit familia să vadă cearșaful alb… să vadă dacă era sânge pe el. Sângerarea arată că ai fost virgină. Da, era sânge, din moment ce m-a violat. Nu mă puteam mișca, eram ruptă. Mama a luat cearșaful de pe pat și l-a arătat întregii familii. Era mândră fiindcă fiica ei a fost virgină. Dar nu-mi vedea durerea. I-am spus: „Mamă, mă ucizi puțin câte puțin.” Mi-a răspuns: „Am fost și eu în locul tău, încă sunt vie. Așa că o să fii și tu bine.”

Mama nu m-a protejat. Când aveam șase ani, m-a dus să mi se taie clitorisul. Și nici în ziua nunții nu m-a protejat. Nu înțelegeam de ce-mi făcea asta. De fiecare dată când îi puneam întrebări, îmi spunea să tac și schimba subiectul. La un moment dat, m-am distanțat de ea. Mă punea în pericol, iar în mintea mea o mamă trebuia să-și protejeze copilul. 

Am înțeles puțin mai târziu de ce a făcut asta… Nu avea de fapt nicio putere. Dacă nu ar fi făcut lucrurile astea, le-ar fi făcut mătușile mele. Am înțeles lucrurile astea când a murit tata. Ea s-a simțit eliberată, fiindcă el avea toată puterea. El era cel care decidea cine se căsătorește și cu cine. Până la urmă mama mi-a zis așa: „Acum îți pot spune cum mă simt. De fiecare dată când ai suferit, am suferit cu tine, fără să-ți arăt fiindcă nu aveam nicio o putere să te ajut.” I-am spus: „Mamă, nu mai pot sta cu soțul meu. Nu-l vreau, mă obligă.” Mi-a răspuns: „Nu-ți promit nimic, dar o să vorbesc cu fratele meu, o să vedem ce putem face pentru tine. Vom găsi o soluție.” S-a dus să se vadă cu unchiul meu și el m-a pus în legătură cu un contrabandist. 

Cinci zile mai târziu am ajuns în Franța cu acte false. L-am întrebat pe contrabandist dacă voi rămâne în Franța. Mi-a răspuns: „Nu, mergi în Belgia. Nu te teme, soțul tău nu te va găsi niciodată în Belgia.” Acea frază a rămas cu mine. 

Acest text este un fragment din podcastul Perle, produs de Yasmina Hamlawi. Face parte din colecția Présences și poate fi ascultat în totalitate pe Radiola. 

Credite:

• Fos, personaj principal
• Yasmina Hamlawi, director
• Marion Meirlaen, conduce centrul pentru cei care caută azil la Petit-Château - Fedasil
• Cendrine Vanderhoven, sexologă, centrul Cémavie - Spitalul Saint-Pierre
• Martin Caillet, ginecolog/chirurg, centrul Cémavie
• Manuel Hermia, compoziție muzicală
• Fabienne Richard, moașă, centrul Cémavie și coordonatoarea Grupului pentru Abolirea Mutilării Sexuale Feminine - Gams
• Pacientă anonimă de la centrul Cémavie
• Hany, fiica lui Fos

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.