Cultură

Am vrut să aflu de unde vine obsesia ta pentru sâni și-am ajuns la Meșterul Manole și virale pe net

„Zidul rău mă strânge, / Țâțișoara-mi plânge, / Copilașu-mi frânge!” – fragment scos direct din folclorul românesc, în caz că te întrebai.
istoria fascinatiei oamenilor pentru sani, mitologie sani
Fotografie de Anna Shvets via Pexels

Probabil nu e o surpriză pentru tine să auzi că oamenii sunt obsedați de sâni. Sexul vinde, așa că departamentele de marketing prezintă cât mai multă nuditate. Sânii vând mașini, haine, parfumuri, dar și batoane de ciocolată sau burgeri. În 2018, industria implanturilor mamare valora 2,2 miliarde de dolari și s-a ținut bine chiar și în contextul pandemiei, când operațiile elective au trebuit să fie amânate, reprogramate sau anulate.

Publicitate

Ce-ți propun acum e să vorbesc un pic despre sâni – țâțe, balcoane, bidoane, lăptării – sau cum preferi să-i numești. Ai crede că aceste bijuterii anatomice au fost sexualizate doar recent, de dragul capitalismului, dar nu-i chiar așa. Obsesia pentru sâni are rădăcini mult mai vechi, după cum o să vezi imediat.

Sânii ca hrană 

Una dintre cele mai frumoase legende ale Greciei antice este cea care explică apariția Căii Lactee. Heracle (sau Hercule, dacă preferi să-i zici așa) era fiul nelegitim al lui Zeus cu o muritoare pe nume Alcmene. Dar Zeus avea și o soție legitimă, zeița olimpiană Hera, care nu era prea încântată de aventurile și bastarzii soțului. Spre deosebire de filmul de la Disney, în mitologia greacă Hera devine cel mai mare dușman al lui Heracle. Așa că Heracle găsește o cale de împăcare forțată. 

Se spune că s-a  strecurat în Olimp și a supt lapte din sânul Herei, care dormea într-o ținută probabil mult prea casual. Când s-a trezit, ea și-a smuls intrusul de la sân, iar ceea ce a mai curs a format Calea Lactee. Însuși numele de galaxie provine din γάλα (gala) și înseamnă lapte în limba greacă. Era însă prea târziu.

Grecii atribuiau laptelui matern o conotație genetică. A suge de la sânul unei femei era ca un fel de adopție non-verbală. Odată supt laptele matern, Heracle a devenit fiul Herei, iar mama nu mai putea unelti contra propriului fiu. Așa s-a încheiat pacea dintre cei doi. Legenda este într-adevăr frumoasă, dar prezintă un act involuntar. Dacă sânul sexual nu a fost niciodată în siguranță față de bărbații abuzatori, uite că până și sânul ca hrană poate fi adjudecat fără acordul... posesoarei. 

Publicitate

Spring break la Troia 

Mitologia greacă mai prezintă o imagine și mai interesantă. Poate ai văzut filmul Troia sau alte adaptări în care soarta Elenei este diferită, dar eu îți povestesc ce spune mitologia: după un război de zece ani, tot ce voia Menelaus, soțul trădat al Elenei, era răzbunarea. Spre deosebire de fratele său Agamemnon, care era acolo pentru bani și glorie, Menelaus avea niște nevoi mai simple: să-și ucidă soția infidelă cu propriile mâini. Dar căderea Troiei a venit cu surprize. 

După ce aheii au pătruns în Troia, Menelaus a găsit-o pe Elena într-un palat, a ridicat sabia asupra ei, iar ea, într-un gest de disperare, și-a dezgolit sânii ca să primească lovitura fatală. Dar Menelaus, orbit de frumusețea ei și, mai ales de frumusețea sânilor ei, a decis s-o ierte și să o ia înapoi acasă, unde au trăit împăcați – pentru o vreme. 

Asta-mi amintește de celebrul spring break, vacanța intersemestrială care în Statele Unite ale Americii e sărbătorită prin petreceri monstruoase, la care se bea mult, iar domnișoarele își arată uneori sânii cameramanilor care vin să filmeze dezmățul. Cu timpul, obiceiul ăsta a devenit asociat cu petrecerile. Cine ar fi crezut că gestul Elenei din Troia va deveni atât de popular? 

Ce pot face o pereche de sâni mișto? După zece de ani de asediu al Troiei, după morțile unor mari eroi, după umilința la care l-a supus Elena și dorința mistuitoare de răzbunare, voința lui Menelaus a fost înfrântă la vederea unor țâțe. Dovadă că fascinația noastră pentru sâni nu e de azi, de ieri, ci exista deja în timpurile homerice. Dar oare, astăzi, o pereche de sâni mai pot porni sau stinge un război? 

Publicitate

Nipplegate 

Răspunsul e da. În 2004, în timpul show-ului dintre reprizele Super Bowl, Janet Jackson cânta liniștită în timp ce colegul ei de scenă Justin Timberlake a făcut o mișcare de dans mai bruscă, care i-a dezgolit acesteia sânul drept. Incidentul a căpătat o asemenea amploare încât a primit imediat un nume – presa l-a numit Nipplegate cu referire la scandalul politic Watergate – și are o pagină dedicată de Wikipedia.

S-a speculat că totul a fost premeditat pentru publicitate, că asta ar reflecta decăderea morală a Statelor Unite ale Americii, că ar fi fost un statement politic sau pur și simplu o eroare tehnică a departamentului de costume. MTV, producătorul spectacolului, a fost exclus de la producția oricărui viitor show dintre reprizele Super Bowl. Janet Jackson s-a bucurat de o nouă popularitate — ce-i drept, trecătoare. Familia Jackson l-a acuzat pe Justin Timberlake că ar fi folosit incidentul pentru a-și crește notorietatea, cu prețul carierei lui Janet. Numeroase persoane din echipa tehnică au dat declarații și și-au cerut scuze. 

Sânul apăruse pe ecranele tuturor telespectatorilor timp de o jumătate de secundă. Sfârcul era acoperit cu un abțibild. Totuși, pentru această fracțiune de secundă, s-a pornit un război mediatic. La mii de ani de la căderea Troiei, suntem al naibii de sensibili, totuși, la vederea unui sân, nu crezi?

Publicitate

Meșterul Manole și sânii din zid 

Poate-ți amintești din liceu de balada „Monastirea Argeșului”, în care Meșterul Manole a fost nevoit să-și zidească soția, pe Ana. Nu e unică – există balade similare pe întreg întinsul Balcanilor, sub diverse forme. Și, da, sânii au un rol important în aceste povești. Specialiștii în etnografie și mitologie, inclusiv Mircea Eliade, spun că aceste legende au la bază obiceiuri reale, păgâne, de sacrificiu uman pentru a sfinți construcțiile. Există cam șapte sute de variante ale mitului, dar, în majoritatea cazurilor, soția zidită de vie este însărcinată. În unele variante, ea naște copilul în zid. În altele, laptele sânilor ei țâșnește în afara zidului și se transformă în izvor.  

„Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plângea,
Și mereu zicea:
Manole, Manole,
Meștere Manole!

Zidul rău mă strânge,
Țâțișoara-mi plânge,
Copilașu-mi frânge! 

Manole turba
Și mereu lucra.
Zidul se suia
Și o cuprindea 

Pân’ la costișoare,
Pân’ la țâțișoare,
Pân’ la buzișoare,
Pân’ la ochișori,

Încât, vai de ea,
Nu se mai videa,
Ci se auzea
Din zid că zicea:
Manole, Manole,
Meștere Manole,
Zidul rău mă strânge,
Viața mi se stinge!”

Monastirea Argeșului

După cum poți vedea, în cultura română și balcanică, sânul reprezintă universul feminin, matern, dar, în același timp, supus capriciilor bărbatului. Deși aceste capricii sunt mai degrabă profesionale decât sexuale, feminitatea rămâne o comoditate, o posesiune asupra căreia bărbații au dreptul de decizie.

Publicitate

De ce te-am plimbat prin poveștile astea? Pentru că toate fac parte din cultura vestică. În triburile primitive, femeile trăiesc bine-mersi cu sânii dezgoliți, zi de zi. Nimănui nu i se pare ceva ieșit din comun, nimeni nu le arată cu degetul și nimeni nu pornește scandaluri din asta. Dar cultura vestică o face. Dovadă stau toate poveștile și scandalurile de astăzi și de acum mii de ani. Și-ar mai fi o chestie: sunt ani buni de când artiștii pun presiune pe Facebook și Instagram să nu mai cenzureze fotografiile în care apar sfârcuri de femei. Pentru că, da, sfârcurile bărbaților sunt perfect okay pe rețelele sociale ale lui Zuck. Așa a apărut și mișcarea #FreeTheNipple. O fi AI-ul programat să fie sexist?

De ce sexualizăm sânii? 

Teoriile de care dispunem întăresc ideea că sânul hrănitor este un precursor al sânului sexual. Din punct de vedere evolutiv, scopul speciilor e de a se reproduce. A vedea o pereche de sâni mari, rotunzi, sănătoși, dă impresia că posesoarea poate să-și hrănească mai bine copilul. Sigur, e un mit acela că sânii mari dau mai mult lapte. Cantitatea de lapte matern nu depinde de cantitatea de țesut adipos, ci de glandele sânului. Dar dovezile științifice nu se pot lupta cu impactul vizual. În creierele noastre de „maimuță prostănacă”, țâțele mari sunt alea care satură. 

Publicitate

O altă teorie evoluționistă susține că sânii sunt doar amintiri ale fundului. Nu râde, că, după cum spuneam, putem fi foarte prostănaci când ne dictează instinctul. Șoldurile late sunt într-adevăr un bun indicator al capacității femeilor de a duce până la capăt o sarcină naturală. Forma fundului devine așadar un factor de atracție în cazul mamiferelor pre-umane. Mai ales că acești strămoși își petreceau majoritatea timpului într-o poziție ghemuită. 

Odată sedimentat obiceiul de a umbla în picioare, devenea un avantaj evoluționist ca această formă a fundului să se vadă și-n față. Sânii mari amintesc de un fund mare și efectul optic pe care îl dă silueta de clepsidră, cu sâni mari și șolduri late, au ghidat preferințele sexuale ale strămoșilor noștri. 

Aceste preferințe influențează ceea ce găsim estetic și astăzi, chiar dacă, de-a lungul  timpului, standardele de frumusețe au suferit schimbări. Între timp, medicina modernă a inventat operația de cezariană și tot felul de alte lucruri care ajută și femeile cu șolduri mici să ducă la capăt o sarcină. Prin asta, s-a redus semnificativ pericolul morții mamei la naștere. Însă vestigiile vechilor noastre preferințe „maimuțești” au rămas. De la primii hominizi, prin Menelaus și până în zilele noastre, o pereche de sâni frumoși excită, trezește curiozitatea și poate cauza un scandal de proporții.

Sper că ai aflat ceva nou. Dacă te pasionează istoria sau doar ai curiozitatea de-a afla mai multe, apelează cu încredere la zecile de episoade pe care le-am adunat în podcastul Istoria României.