Mi-am planificat toate mesele pentru o lună și așa am redus costurile la jumătate

N-am fost niciodată un tip moderat. Nu m-am priceput să economisesc, să măsor, să porționez. Iar asta s-a reflectat și asupra mâncării pe care o mănânc.

E ceva normal pentru mine să gătesc o pungă întreagă de spaghete la cină, să beau trei cappuccino la micul dejun sau să mănânc un pachet întreg de biscuiți într-o după-amiază. Așa am reușit să mă îngraș douăzeci de kile într-o toamnă.

Dar nu aveam o problemă doar cu mâncarea, ci și cu felul în care făceam cumpărăturile. Mereu cumpăram mai mult decât eram în stare să consum. Am aruncat o grămadă de mâncare aiurea, după care îmi comandam de pe Glovo. Situația era proastă și pentru sănătatea mea, și pentru contul meu bancar.

Am încercat să țin regim și a funcționat. Dar după ce încheiam regimul, iar începeam să fac cumpărături impulsiv. Aveam nevoie să stabilesc niște limite. 

Așa că am hotărât să încerc să-mi planific strict mesele, să văd dacă pot face economii și trăi sănătos. Mi-am planificat cinci mese pe zi timp de 30 de zile, cu ajutorul unor tabele. Iată ce am descoperit.

Mai întâi, am deschis calendarul și am început să scriu rețete în el. Ca experimentul să fie accesibil pentru orice buget, am hotărât să nu recurg deloc la Glovo sau restaurante. Pentru că îmi calculam alimentele în funcție de rețete, am redus mult cumpărăturile.

Când țineam la confortul meu, mâncam adesea carne de două până la patru ori pe săptămână. Dar după ce am început să planific mesele, am introdus carnea doar de trei ori în toată luna. N-a fost o decizie conștientă; pur și simplu erau atâtea alte lucruri pe care voiam să le mănânc la care nu mă gândeam niciodată când făceam cumpărături impulsiv. Gen fasole, cartofi, ricotta, ciuperci, dovleac, tortellini și varză. Când îți planifici mesele, nu mai gătești aceleași prostii în fiecare seară.

În general, planificarea meselor m-a ajutat să economisesc o grămadă de bani. Am început să cumpăr câte două roșii sau trei dovlecei, în loc să iau cu kilogramele. Am început să merg la piață, în loc de supermarket, ceea ce iar a fost o mișcare bună. Peștele îl luam de la pescărie, tot mai ieftin decât de la supermarket și mai sănătos.

Am înlocuit gustările dintre mese, cum ar fi chipsuri, cola sau felii de pizza, cu nuci, fructe și pâine prăjită cu avocado.

Obiectivul meu inițial era să economisesc cam o sută de euro din cheltuielile săptămânale. De obicei cheltuiam cam trei sute de euro pe mâncare. La final, am constatat că, deși am cumpărat mâncare de calitate superioară, am cheltuit doar 150 de euro, deci am redus bugetul la jumătate. Și cred că am economisit și timp. Când mergeam la supermarket fără un plan, hoinăream aiurea printre rafturi, hipnotizat de tot felul de prostii. Cu metoda noua, intram, luam rapid ce aveam nevoie și ieșeam imediat.

La sfârșitul primei săptămâni, am început să simt dezavantajele. Multe persoane, inclusiv eu, mănâncă obsesiv compulsiv când sunt tulburați emoțional. De exemplu, într-o seară, în timp ce aveam plănuit să gătesc dovleac la cuptor, îmi doream rău de tot să comand o pizza. E greu să reziști în momente din astea.

Au fost multe ocazii în care am consumat aiurea borcane de sosuri. De exemplu, nu prea are rost să cumperi un borcan întreg de sos tartar dacă o să-l folosești pentru o singură felie de pâine. Am renunțat și la astfel de fițe. Și ador sosul tartar.

Pe de altă parte, când îți planifici mesele, îți organizezi altfel timpul și reușești să gătești mese foarte gustoase și nutritive, chiar dacă durează mai mult. Am gătit tortellini, ardei umpluți și pulpe de pui la cuptor cu cartofi.

Iubita mea știa că e un experiment temporar, dar mi-am dat seama că dacă aș fi planificat mesele pentru doi, deja s-ar fi complicat lucrurile. Același lucru e valabil și pentru o cină cu prietenii. Nu poți renunța la o cină în oraș cu prietenii doar pentru că tu ai planificat să gătești o vânătă în seara aia.

Dar, pe măsură ce experimentul a continuat, am început să simt beneficiile fizice și mintale. Am mâncat mai puțin zahăr, pentru că am renunțat la gustările nesănătoase, am comandat mai puțin junk food și m-am simțit mai puțin vinovat, pentru că nu mai iroseam mâncarea.

Poate că a fost o chestie trivială, dar m-a făcut să reflectez la obiceiurile mele culinare și să obțin controlul asupra vieții mele. Voi continua să îmi planific mesele, chiar dacă mai puțin strict, ceea ce îți recomand și ție. Hai că merită, chiar dacă trebuie să renunți la sosul tartar.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.