Videochat

Toate minciunile despre videochatul din România care m-au făcut să-mi deschid studio

Ca model de videochat e important să știi că industria asta e entertainment adult, nu doar pornăreală și atât. Și uite alte mituri.
studio de videochat romania model videochat bani
Mi-am deschis propriul studio de videochat și am zis să încep prin a explica ce și cum e în industria asta. Imagine: Ivanna cu o fotografie din arhiva personală

Am fost mereu genul de persoană care și-a dorit să experimenteze cât mai mult din ce are viața de oferit. Iată de ce am ajuns în sediul unuia dintre cele mai importante studiouri de videochat de la vremea respectivă. Reclama mi-a promis cinci sute de dolari pe lună, ceea ce părea o sumă fabuloasă acum zece ani. Dar nici n-aveam habar ce mă aștepta.

Publicitate

Înainte de interviu nu știam mare lucru despre videochat, mai mult intuiam. Doar ce apăruse domeniul în România și primele studiouri își insinuau timid reclamele prin metode oldschool, cum ar fi pliante la metrou, SMS-uri trimise random și chiar platforme ca eJobs permiteau fără probleme publicarea de joburi din domeniul adult. Site-urile de prezentare ale studiourilor erau rudimentare în cel mai bun caz, iar social media abia ce începea să ia avânt. Se trecea ușurel de la Hi5 la Facebook.

La interviu m-a așteptat o tipă slabă, blondă, tunsă scurt. N-o s-o uit niciodată cum stătea super relaxată pe scaunul ăla de birou, zâmbea mult și părea foarte entuziasmată de videochat. Nu mai țin minte exact detaliile „tehnice“, cum ar fi condițiile de lucru, comisioanele, programul, dar știu că, deși în anunț scria că poți alege între adult și non-adult, când am întrebat de non-adult mi-a spus că toate locurile sunt ocupate și că sunt unele disponibile doar la adult. 

Mai știu și că am întrebat-o dacă a făcut și ea așa ceva. A făcut. Am fost un pic intruzivă, am vrut să știu dacă asta nu i-a afectat viața personală. Dacă stai toată ziua și vorbești numai despre sex, nu te inhibă asta când ajungi acasă, nu te afectează psihic? Mai poți să-i dai atenție partenerului? 

Mi-a spus că pe ea a ajutat-o mult chatul în viața intimă, că atunci când ți se spune la muncă în fiecare zi cât de frumoasă și sexy ești, capeți încredere în tine.

Publicitate

Mi-a arătat și o cameră de lucru. Azi, toate studiourile se luptă între ele prin camere mai mari, mai elegante, mai opulente. Ce-am văzut atunci era efectiv o debara de doi pe doi, cu un pătuț de o persoană, o pernă și un sticker pe peretele din spate. Atât. 

Cert e că primul factor care m-a determinat să nu merg mai departe de interviu a fost că simțeam că locul meu nu era acolo, printre fetele alea. Nu știu să-ți spun ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi dat de un mediu okay acolo. Iubitul meu de atunci strâmba din nas și dacă făceam topless pe plajă, mama - nici să fi auzit. Oare aș fi rămas? N-am idee.

Fast forward niște mulți ani în care n-am avut nicio treabă cu domeniul

Anunțurile s-au schimbat, iar țara a ajuns împânzită de studiouri care mai de care mai luxoase. Însă interviurile, da, au rămas aceleași până în ziua de azi. Pur și simplu mergi acolo, te întreabă câți ani ai, dacă ai mai făcut, îți explică pe ce site-uri stai, care e programul, comisionul tău, regulile interne și gata, ești angajată. 

Când m-am angajat prima dată la un studio de videochat ca model am făcut-o strict ca experiment să încerc să demitizez un pic toată povestea asta. Aveam deja prietene care făceau și aș putea zice că știam oarecum care era treaba. Oricum, când am făcut-o deja jucasem nud în piese de teatru și pozam nud. Pregătisem terenul într-o oarecare măsură, ca să zic așa. Îmi amintesc când mi-a zis un amic că i-a spus cineva despre mine: „Tu umbli cu aia? Știi că face videochat?“.

Publicitate

Țin oricum să menționez că nu am făcut asta la modul serios pe zona adult pentru că nu sunt eu structurată de așa natură, nu din alte motive. Mi se rupe de gura lumii și, dacă o făceam, mi-o puneam în frunte. 

Zona de non-adult mă caracterizează. E ca și cum ai avea propria ta emisiune TV, doar că interactivă. Mă umflă și acum râsul când mă gândesc la toți oamenii ăia care au impresia că e ușor să faci asta. Încearcă tu să-ți gândești cinci structuri diferite de show săptămânale, să vii mereu cu ceva nou, să menții publicul captiv, să scoți iepuri din pălărie opt ore pe zi și mai vorbim după. Ocazie cu care îmi dau seama că ai ajuns până aici și e foarte posibil să ai un bagaj considerabil de mituri despre industria asta. Permite-mi să spulber câteva dintre ele.

Miturile din jurul videochat-ului (cu minciuni și jumătăți de adevăr)

Minciuni:

Bonusul de angajare. Trebuie să fii în ultimul stadiu al naivității, ca să mă exprim eufemistic, să crezi că doar treci pragul unui loc și gata, ți-a pus cineva niște sute de dolari în poală. Bonusul de angajare e ori contravaloarea forțată a ședințelor foto și video inițiale, pe care oricum trebuie să le faci, ori bonus de performanță. Da, dacă stai nu știu câte luni, îți faci orele și faci bani, îți mai dau de la ei pe urmă.

Trainingul personalizat. Nu există. Nu-i pasă nimănui să personalizeze nimic și e și normal, când ai douăzeci de fete simultan în studio, nu ai timp fizic să stai de fiecare, s-o descoperi, să dezvolți structura fiecăreia. Trainingul înseamnă ori că te bagă în cameră, îți arată cum să te loghezi și aia e, ori, în cel mai fericit caz, că stau să tasteze în locul tău dacă nu știi engleză sau, dacă știi, trag de tine să faci teasing la cameră sau să te convingă să faci mai multe lucruri decât ți-ai dori. Și, de obicei, e un singur trainer la cinci - șase fete, deci nici măcar de aia nu e timp. 

Publicitate

Program flexibil. Nope. Nu te duci când vrei tu, cum vrei tu. Peste tot sunt două sau trei ture - ori dimineață și noapte, ori dimineață, după-amiază și noapte și îți alegi una dintre ture pe care trebuie să rămâi forever and ever. Logica din spatele chestiei ăsteia e că la videochat ajungi să faci bani doar dacă îți fidelizezi anumiți membri care au și ei viețile lor și pot intra doar la anumite ore. Are sens și sunt complet de acord cu asta, dar nu e program flexibil. E ca la magazinele non-stop. Te angajezi ori de zi, ori de noapte și rămâi așa. Ce e flexibil în asta? 

Confidențialitate. Hahaha. Nu. Chiar dacă îți blochează ei România de pe site, există VPN-uri. Nu are cum să-ți garanteze nimeni că nu o să fii recunoscută după față. Ce-i drept, șansele sunt foarte mici, pentru că sunt zeci de mii de modele în toată lumea, dar să ți se garanteze? Nu există așa ceva.

Cel mai mare studio din lume. Toate sunt cele mai mari din lume și, de fapt, nu e niciunul. Cine stabilește care e cel mai mare? Asta e o vrăjeală care mă face mereu să râd. 

Jumătăți de adevăr:

Zece mii de dolari pe lună. Da, e posibil, cunosc personal modele care fac atât sau chiar mai mult. Dar banii vin după minimum un an de muncă, după sute și sute de ore online, după implicare maximă. Nimeni nu îți spune asta de la început, te lasă să crezi că într-o lună sau două te îmbogățești.

Publicitate

Adevărul e că industria asta a luat atâta amploare, încât e din ce în ce mai greu să te ridici. Sume reale? În jur de o mie de dolari în prima lună, fără comisionul studioului. Opt mii de dolari în prima lună, cum văzusem într-o reclamă? O fi fost vreo norocoasă, nu zic nu, dar asta e excepția. 

Salariu garantat. Da, dacă lucrezi șase zile pe săptămână, inclusiv în weekenduri, dacă ai ture și de câte zece ore online, dacă semnezi un contract prin care ești obligată să rămâi la studioul respectiv timp de minimum X luni de zile, dacă, dacă, dacă. 

Trafic garantat. Da, studiourile pot cumpăra trafic, dar asta îți garantează doar că ai lume în cameră, nu și că lumea aia are bani. Poți să ai o sută de useri și să nu faci niciun leu.

Nu e nevoie să te dezbraci. Normal că nu e, nu poate nimeni să-ți pună pistolul la tâmplă, dar după ce vezi că nu faci niciun ban, o să vrei singurică să arunci hainele de pe tine. Sau o să încheie studioul colaborarea cu tine. 

Cum e să-ți deschizi un studio independent

Tocmai pentru că lucrurile nu stau ca în reclamele care au împânzit recent Bucureștiul, am decis să-mi iau inima-n dinți și să-mi fac propriul studio — antistudio.ro. Aveam spațiul, suma, bugetele, planul de afaceri, tot. Mai puțin curajul. 

A durat ceva până să-mi iau inima în dinți și să zic „gata, mă apuc de cheltuit“. Am apelat la toate relațiile pe care le aveam în domeniu și am început să-mi povestesc ideea: vreau să fac un studio altfel, fără bullshit, fără compromisuri, fără angajări pe bandă rulantă, în care trainingul personalizat chiar să fie personalizat și să investesc pe bune în modele, nu să-mi intre boi și să-mi iasă vaci. 

Publicitate

Și, mai ales, un studio în care să nu existe ideea de glamour care, pe românește, înseamnă opulență din aia de Dorobanți. Să nu existe camere care arată de parcă le iei cu ora, solar până te faci portocalie și țâțe puse. Au fost multe sprâncene ridicate, mulți oameni mi-au zis că e o idee proastă, că n-o să reușesc, că nu e momentul. Cum se întâmplă de obicei când vrei să schimbi ceva.

Aș zice că un astfel de studio alternativ e sustenabil, dar e de o mie de ori mai complicat.

E greu să găsești fete care să creadă în stilul ăsta când ele sunt învățate să se comporte ca niște roboți sexuali. Și peste cinci ani mă văd făcând tot asta, eventual cu mai multe studiouri. Nu vreau să mă opresc aici, dar îmi doresc să ajung să mă ocup doar de partea de creație, de structura show-urilor. 

Acum, fiind la început de drum, trebuie să am grijă și de partea legală, și de partea organizatorică, trebuie să supraveghez absolut totul și asta îmi mănâncă o grămadă de timp și energie. Studioul ăsta e sufletul meu - am fost aici zi de zi încă de la munca de construcție, am aranjat fiecare detaliu cu mâinile mele, am adus inclusiv obiecte personale de acasă ca să-l înfrumusețez. 

Nu îl văd ca pe o fabrică de bani în care să iau fete de pe stradă și să le învăț cum să miaune „seducător“ la cameră. E parte din mine, mă reprezintă în totalitate, e exemplul viu că videochatul e entertainment adult, nu doar pornăreală și atât.