Chestii

Cărțile de vizită ale interlopilor arată mai bine decât ale corporatiștilor

O carte recent apărută adună mărcile înregistrate dubioase, pe alocuri urâte, ale vieții de gangster din Chicago, din anii 70-80.
08 Februarie 2017, 6:00amUpdated on 08 Februarie 2017, 7:57am

Brandon Johnson a văzut pentru prima oară o carte de vizită de bandă când avea circa 12 ani. O ciudățenie șifonată stătea ascunsă într-o cutie de trabucuri plină cu vechile bricege și piei de veveriță ale lui taică-su – „complimente", zicea, din partea unui grup numit Royal Capris. Când puberul a întrebat cine sunt Jester, Hooker, Sylvester, Cowboy și Lil Weasel, taică-su i-a spus că o desenase un coleg pe vremuri la ora de desen. Mai târziu, pe când era în facultate, Johnson a mai săpat puțin și a descoperit o poveste mai degrabă nespusă despre istoria bandelor de gangsteri din Chicago.

Astăzi, Chicago este unul dintre locurile în care se moare cel mai mult în America. În 2016, în oraș au avut loc circa 4 300 de atacuri armate și peste 750 de crime – mai multe decât în ultimii zeci de ani – iar unele dintre ele au fost provocate de bande. E tentant să vezi cărțile astea de vizită drept amintiri dintr-o epocă mai liniștită, având în vedere că violența face ravagii la ora actuală în Chicago – dar, de fapt, acestea spun povestea segregării rasiale a orașului. Unele dintre cărțile de vizită sunt stupide, cu desene gen iepurașul Playboy, dar pe altele apar membri Ku Klux Klan cu gluga trasă pe cap – o reacție la tiparele de emigrare din anii 60 și a percepției unora dintre albi, cum că le e amenințat orașul.

Citește și Cum era să mergi la sală cu interlopi în România anilor 2000

Ce-i drept, Johnson, care are acum 32 de ani, n-are nicio legătură cu violențele dintre bande. E și el un băiat din suburbii, cu master în poezie și cu o grămadă de suveniruri adunate într-o carte, prin intermediul zingmagazine. L-am sunat săptămâna asta, ca să aflu cum a pus cap la cap Thee Almighty & Insane, ce ne învață despre istoria unui oraș cu probleme grave și cum de această sub-cultură foarte nișată de print a ajuns în reviste.

VICE: Pentru-nceput, pe parcursul cercetării tale ai reușit să afli cine erau Royal Capris și de ce avea tatăl tău cartea lor de vizită zeci de ani mai târziu?
Brandon Johnson: Deci, Royal Capris erau o bandă mică de albi din zona de nord-vest a orașului Chicago. N-am găsit prea multe despre istoria lor anume, dar tata a crescut oarecum în zona aeroportului O'Hare din suburbii, iar în liceu, unul dintre prietenii lui era în Royal Capris. De fapt, tipul se mutase la tata în liceu în ultimul sau în penultimul an – cred că părinții lui încercau să-l scoată din oraș, din viața de gangster, ca să poată să termine școala. În fine, tata s-a împrietenit cu el și cred că el i-a dat pur și simplu cartea de vizită, pe care tata cred c-a pierdut-o pentru că era un suvenir mic și mișto. A pus-o în cutia de trabucuri, laolaltă cu alte chestii din copilăria lui, și a ajuns la noi în pod, unde-am găsit-o eu în cele din urmă.

*Cum ai ajuns să ai mai multe? *
Se pare că majoritatea sunt de la foști membri, care colecționau cărțile de vizită pe vremea când erau în bande. Se făceau multe schimburi, pe vremea când încă se produceau cărțile de vizită. Deci e un fel de evoluție firească, de la faptul că aveau colecții pe vremea când erau în bande, până când au mai îmbătrânit și-au ieșit din ele, dar tot se mai întâlneau, iar foștii rivali petreceau cot la cot și făceau schimb de amintiri, gen cărți de vizită și pulovere cardigan cu cocarde. Eu le-am luat de pe net, prin intermediul unui fost membru al bandei Gaylords, care strânsese o colecție foarte mare pentru că le cumpărase pe-ale altora de-a lungul anilor. Și apoi a mai fost un colecționar de chestii de genul ăsta care punea muzică la petreceri pe la casele oamenilor în anii 80. Știa el pe cineva care vindea o colecție de cărți de vizită ale bandelor de latino-americani care erau mai rare.

Citește și Frații Cămătaru sunt singurii interlopi care își fac tatuaje cu sens

Care-ar fi un scenariu comun în care s-ar fi împărțit cărțile astea de vizită? Ce vreau să zic e că nu conțin date de contact pe bune și nimic din ce e pe ele n-ar putea fi luat drept util, nu?
Datele de contact constau în colțul unde-o ardeau – teritoriul lor. Cred că le foloseau preponderent ca să-și reprezinte banda, pentru mândria bandei și prestigiul de a fi într-o bandă. Am auzit că erau folosite pentru recrutare, deci le împărțeau tipilor mai tineri din cartier și le ziceau: „Da, ăștia suntem noi". Și mai cred că erau și simboluri de afiliere în general. Dacă dădeau vreo petrecere în vreun bar sau ceva, puteau să spună: „Arată cartea asta de vizită la intrare și-o să fie bine". Și cred că mulți își aminteau de cluburile sportive și de societate care existaseră în oraș înainte de vremea lor și de faptul că multe dintre bande apăruseră din, gen, echipe de softball și chestii de genul. Deci erau un fel de carduri de membru. E ceva ce-au adaptat de la grupurile din care proveneau.

Ascensiunea bandelor din Chicago a avut ceva de a face cu scăderea participării la organizațiile civice, despre care unii istorici spun că au definit viața în America la jumătatea secolului XX?
Cred că s-ar putea să fie valabil pentru bandele care-au apărut din cluburi de softball, dar Latin Kings au fost o grupare politică în anii 60. Și mai erau bandele de greaseri formate din puști de liceu care se adunau pentru că împărțeau un teritoriu, fete și chestii de genul. Ce s-a întâmplat în anii 70-80 e că s-a migrat mult prin oraș, așa că situația s-a cam segregat etnic. Bandele albe au simțit că-și apără cartierele de hispanicii care se mutau în zonele în care locuiau ei și, în același timp, și albii se mutau în masă. Bandele hispanice simțeau că se apără de discriminare, își apără oamenii lor și încearcă să-și apere dreptul la o viață în Chicago. Dacă te uiți în carte poți, de exemplu, să vezi că banda Gaylords folosește simbolistică suprematistă albă și chestii de genul ăsta. Mi s-a zis că era mai mult de cocoșeală, dar există. Dar în același timp, unele alianțe s-au format dincolo de diferențe rasiale.

Ai învățat să citești cărțile prin intermediul istoriei urbane sau strict prin cum arată?
Cred că e câte-un pic din fiecare. Din cărți e evident care-s membrii Folk Nation, People Nation – bandele astea au apărut la finalul anilor 70. Banda Folk Nation a fost fondată de Larry Hoover, iar el era liderul Gangster Disciples. La momentul respectiv era la închisoare și a călcat liniile de segregare etnică, pentru a forma un fel de alianță. Ca reacție, bandele care n-au fost incluse au format altă alianță. La finalul anilor 70, era principala dinamică a situației. Folk și People folosesc simboluri diferite. Deci poți, cumva, să vezi cine e împotriva cui și cine luptă alături de cine. Există câteva cărți scrise de membri care povestesc din proprie experiență, plus alte site-uri de pe care poți să afli istoria chestiilor ăstora.

Poți să vorbești un pic despre simbolistica vizuală a cărților? Totul pare să fie într-un fel de limbă care seamănă cu engleza veche, iar simbolurile includ, gen, unicorni, par cam penale pentru niște așa-ziși gangsteri. La ce-ar trebui să se uite un ochi neformat?
Pe un neinițiat estetica asta dubioasă, gen „Piticii atotputernici Gaylords din așa-și-pe-dincolo" l-ar face să se întrebe: „Ce-nseamnă asta?" Dar, nu știu, pentru ei avea sens în diverse feluri. Când simbolurile apar răsturnate, e un semn de lipsă de respect, de exemplu. Și cred că anumite elemente erau din fondul grafic comun pe care-l avea la dispoziție cel care le tipărea, pentru că foloseau și ei ce aveau la dispoziție și ce vedeau că fac celelalte bande. Deciziile de design erau un pic limitate de ce puteau să găsească sau să deseneze de mână.

Citește și Cum erau meciurile de biliard, pe zeci de mii de euro, cu interlopi din România anilor '90

Cum au fost făcute cărțile astea de vizită? Și calitatea lor îți conferea vreun statut special, ca-n secvența aia din American Psycho ?
Clar calitatea diferă și, din câte-mi dau eu seama, toate au fost tipărite în ofset. Se pare că existau multe imprimerii locale peste tot prin oraș, unde bandele puteau să se ducă și să-și cumpere, gen, 500 de cărți de vizită pentru gen 20 de dolari sau ceva de genul ăsta. Cărți de vizită destul de standard, dar unele dintre ele, cum e una de la Latin Kings pe care-o am și eu, e un auriu strălucitor cu litere tipărite cu negru, care avea gen preț premium. Unele par un pic tridimensionale și au un fel de efect de diamant, ceea ce le face mai valoroase pentru colecționari.

*Poți să-mi spui mai multe despre cum factorii externi au alimentat o narațiune a nou-veniților versus grupurile deja formate și cum a dus asta la formarea bandelor? *
În anii 60-70, oamenii plecau din orașe în suburbii, iar prin circa 1965 a venit un val nou de imigranți, pentru că politica de imigrație a SUA a fost modificată de Congres, în urma mișcării pentru drepturi cetățenești. Asta le-a permis oamenilor din afara Europei să vină în SUA în număr mare. Așa că valul de imigranți hispanici a fost numeros, iar mulți dintre ei s-au dus la Chicago, pentru că marele oraș le oferea multe oportunități. Așa că, printre toate proiectele de construcții civile care se desfășurau, cum ar fi extinderea Universității din Illinois de la Chicago, construcția bretelelor de autostradă și-așa mai departe, anumite grupuri, cum ar fi cel al portoricanilor aflați aici de câteva generații, au fost marginalizate și evacuate. Aveau nevoie de spații noi în care să locuiască, așa că s-au mutat un pic mai spre continent, în zone gen Humboldt Park, Logan Square, Wicker Park. Mulți dintre oamenii ăștia s-au mutat în suburbii, pentru că au venit hispanicii în cartierele lor și nu le-a plăcut. Deci, cu dinamicile astea în schimbare, cei care-au rămas pe loc au simțit că le sunt invadate cartierele. Toate chestiile astea au dus la apariția unor conflicte între adolescenți la nivelul străzii – aceștia au fost aproape cu siguranță influențați de membrii mai în vârstă ai comunităților lor, cum ar fi părinții lor, care aveau anumite opinii.

Dar povestea asta s-a repetat pe tot teritoriul Americii. Cultura cărților de vizită pentru gangsteri e specifică orașului Chicago?
Da, e unică în Chicago și asta mi se pare foarte interesant și special la ele. Eu sunt dintr-o suburbie a orașului Chicago, deci mă mândresc întrucâtva cu orașul ăla și, în sensul ăsta, mi se pare mișto că fenomenul e o idiosincrazie. Habar n-am de ce s-a întâmplat doar la Chicago, dar așa a fost și face parte din istoria orașului și e o sub-cultură unică a printului, care a existat imediat înainte ca totul să devină digital.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Publicitate