Am vorbit cu tipul care făcuse logoul Bucureștiului de 50 000 lei, apoi a fost descalificat

Ieri s-a umplut internetul nostru preferat de meme-uri, glumițe și opinii vehemente la adresa logoului care a câștigat, în prima fază, concursul doamnei Gabriela Firea. Ceea ce n-au reușit jurații, a reușit Facebook-ul în mai puțin de două ore: să arate că logoul pentru București este un plagiat. Sau, mai corect spus, aproape un plagiat după cel al New Taipei-ului și, oricum, izbitor de asemănător cu multe altele. Când bagi patru inimi tăiate în cele mai utilizate culori din istorie, cred și eu.

Primăria Capitalei a descalificat câștigătorul, iar azi s-a desemnat un nou câștigător (altă distracție pentru creatorii de meme-uri). Ca de obicei, nimeni nu și-a exprimat niciun fel de regret, că-n România e nasol dacă ai o atitudine umilă când greșești, chiar și neintenționat, nu?

Oponenții hardcore ai administrației au ajuns să susțină clar și tare că e șmen, că sigur a fost o altă manevră de evaporare a banului public. Nu știu dacă e manevră sau doar incompetență crasă și prostie usturătoare, dar am zis să aflu povestea și din alte părți. Mai exact, de la Narcis Lupou, de 31 de ani, premiantul temporar al concursului.

Absolventul de grafică la Universitatea de Vest din Timișoara, Narcis mi-a povestit că primul lui job presupunea design de coperte de albume, în 2010. Concomitent, era și designer la o corporație care avea contact cu o casă de discuri, așa că a trecut treptat la grafică pentru firme. Pe lângă asta, mai face și foto, inițial din pasiune, dar actualmente și că „e parte din job".

VICE: S-o luăm de la Adam și Eva. Cum ai dat de concursul ăsta cu logoul?
Narcis Teodor Lupou: Sincer, de pe DC News, cu mult înainte, prin februarie. Am văzut că cei de la Primărie caută un logo reprezentativ, că nu foloseau decât acea heraldică pentru PMB. Am zis că e o provocare pentru mine.

Și cum ai ajuns la designul problematic?
Am zis că stilul neoromânesc, neobrâncovenesc și cantacuzin-baroc e cel mai bun. Și că pot sintetiza conceptul ăsta în simbol, extrăgând forma arcului trilobat, și integrându-l într-un simbol mai complex, care să reunească elemente de natură emoțională. Am zis că inima, un simbol universal, căreia i-am dat o formă de B. Și dacă-mi mai permiți să zic ceva…

Îți permit…
Regret că am vrut să simplific prea mult logoul. Am pornit de la structura asta de bază și am zis să fie un logo recognoscibil. Așa că am folosit inima, multiplicată de patru ori, iar la culori am folosit tricolorul și verdele, pentru că brief-ul pentru concurs cuprindea și cerința de a concepe și-o variantă sectorială derivată, pentru mai multe departamente ale PMB: cultural, turistic, social. Ulterior am aflat că aș fi copiat logoul Taipeiului, de care nici nu știam.

Înainte de asta, n-ai căutat să vezi dacă se pot crea confuzii sau sunt deja logouri asemănătoare?
Am căutat în faza prefinală, înainte de a trimite documentația și varianta mea. Am făcut un reverse image search și am găsit niște rezultate neconcludente, niște simboluri obscure, ce nu erau atribuite unor instituții, ci elemente de nișă. Nicidecum n-aș fi găsit logoul Taipeiului, că dacă l-aș fi folosit ar fi fost un gest de-a dreptu' sinucigaș. De ce l-aș fi folosit dacă seamănă cu alte o sută? Și-o altă uimire de-a mea e: de ce e atât de bun, dacă e atât de comun?

Ai locuit vreodată în București?
Am fost doar în tranzit, nicidecum n-am locuit. Sunt din Timișoara, dar îi cunosc istoria, mă pasionează trecutul lui.

Ce ți se pare cel mai reprezentativ pentru București?
Moștenirea arhitectonică, asta mi se pare definitorie. Am observat și-n cazul altor identități de metropole cum anumite landmarkuri au devenit parte din simbol. Pentru București, sunt mai multe, d-asta am zis să restrâng simbolistica la un element de arhitectură, la arcul trilobat, formă pe care o consider românească și autentică. Și mai e și forma cu inima, care are simbolistică în nume: București, Bucur - celebra legendă cu pastorul Bucur, și bucurie, are o rezonanță pozitivă, emoțională. Cu siguranță că nu-i un oraș în care toată lumea e fericită, însă am zis să fac un simbol al dezideratelor celor ce trăiesc acolo și al administrației locale.

Cum ți s-a părut premiul oferit câștigătorului acestui concurs?
Pentru România nu e un premiu mic, însă la nivel european, scorurile sunt cu totul altele. Pentru mine a fost o provocare mintală și de design. Am zis că pot face ceva reprezentabil și uite că juriul mi-a dat dreptate, în primă instanță. Ulterior a apărut reacția negativă și asemănarea cu tot felul de logouri obscure. Cu care seamănă, nu neg că există similitudini de cromatică și chiar morfologice.

Le-ai observat și tu?
Da, însă dacă te uiți la cel al Taipeiului, e foarte specific culturii asiatice și taiwaneze. E o floare acolo, nu foarte bine închegată, cu rozeta și restul componentelor, dar consider că e o coincidență pur întâmplătoare. Până ieri, nu am aflat că există un logo care să arate exact așa. Și nu arată exact așa, nici n-are cum.

Dacă ai fi văzut grafica New Taipeiului fix înainte să-i dai submit?
Cu siguranță că m-aș fi gândit de două ori înainte și nu l-aș fi trimis în forma asta.

Și ce-ai fi schimbat la el?
Nu știu, dar ar fi fost o schimbare radicală. Cu siguranță n-aș fi vrut să mă lovesc de aceleași acuze. N-aș fi făcut doar o virgulă în plus sau să fi băgat o înfloritură.

Un coleg l-a întrebat pe unul dintre membrii juriului dacă nu au putut nici ei să identifice logouri asemănătoare. Omul i-a răspuns că fiecare propunere a venit cu prezentări de 8-12 pagini. E ăsta un argument?
Eu nu am ce să le reproșez celor de la Primărie. Iar intențiile mele au fost bune. Că în era în care trăim, nu pot fi acuzat de premeditare. Nu am plagiat-o cu dorință și am zis: „Bă, ăsta-i modelul și hai să-l copiez". Nicidecum.

Știi dacă există vreo anchetă din partea autorităților legat de autenticitatea logoului?
Nu știu dacă există, cred că s-a încheiat povestea.

Nu ai discutat cu nimeni din PMB despre scandal?
Ba da, am discutat și mi-au spus că pasul următor pentru ei e doar alegerea unui alt câștigător. Ceea ce au și făcut.

După tot scandalul ăsta, cum te simți când te gândești că lumea o să te știe drept plagiator?
Eu am conștiința împăcată, asta pot să zic. O altă greșeală a fost că nu am verificat suficient de mult după variante similare. Și o altă greșeală a fost că e un concurs gen spec work. Adică remunerația se face doar pentru câștigător, nu pentru fiecare participant. Nu pot să zic că-i un lucru rău, dar poate dăuna, că-i un volum foarte mare de muncă. Au fost vreo 203 de aplicanți.

Ce ai să-ți reproșezi?
Că m-am concentrat pe muncă și prea puțin pe cercetare. Și chiar trimisesem proiectul cu câteva ore înainte de final, pe la 18, în 20 aprilie. Și n-a fost o chestie lucrată pe genunchi, că am și stat să scriu la prezentare.

Mai sunt alte instituții pentru care ai făcut logouri?
Instituții nu, dar am lucrat cu persoane și companii private.

Din Germania sau România?
Din Germania, din România, inițial ca angajat, mai apoi ca freelancer. Eu am debutat ca designer de copertă de album și am trecut rapid, din pasiune și curiozitate pură, la partea de branding și corporate design.

O să mai lucrezi cu instituții?
În România, nu cred că aș mai face asta, și aș lucra doar solicitat, nu așa, pentru un pitch, la grămadă cu alții.

Ce-ai învățat din treaba asta?
Că tre' să aprofundezi, înainte să trimiți ceva. Să răscolești tot globu', înainte, să nu existe similitudini. Nu mă scuz, dar asta s-a întâmplat.