Locurile în care bărbații gay au fost uciși și bătuți

Stâncile Bondi, Sean CoyleVârful unui deal, o stradă prost luminată, o toaletă. Scenele surprinse de Sean Coyle nu-ți oferă imediat indicii despre un trecut sinistru. Dar toate sunt locuri unde au avut loc violențe oribile asupra bărbaților gay din Australia și Noua Zeelandă, din 1970 până azi.

Multe dintre crime au fost date uitării, dar noua expoziție a lui Sean, cu fotografii și diorame, Cruising Wonderland, funcționează ca un memorial al locurilor din Australasia unde au avut loc crime homofobe. Am vorbit cu Sean despre proiectul lui și despre viitor.

VICE: Ce înseamnă Wonderland (Ținutul minunilor) din titlul expoziției?
Sean Coyle: Am analizat istoria New South Wales în Australia, o istorie plină de violențe motivate de homofobie, mai ales în anii '70, '80 și '90. Multe dintre crime au avut loc pe stâncile din Bondi. Mulți bărbați au fost aruncați de pe stânci, dar poliția a ignorat cazurile sau le-a etichetat drept sinucideri. Era o perioadă neagră în Noua Zeelandă și Australia, pentru că societatea era panicată de răspândirea SIDA și mulți tineri erau convinși că vina e homosexualilor, așa că s-au apucat de aceste crime ca de un sport. Am cercetat zona Bondi și am descoperit că acolo a existat timp de vreo cinci ani un parc cu tematică colonială numit Wonderland. Mi s-a părut o referință istorică importantă.

Stâncile Bondi, Sean Coyle

Și celelalte locuri care apar în fotografii au poveștile lor?
Da, sunt locuri diferite. Am fotografiat și toaleta unde un bărbat a fost înjunghiat pe la spate de un alt bărbat. Atacatorul a înjunghiat și un alt bărbat în altă toaletă. În tribunal, acesta a zis că a vrut să scape lumea de homosexuali. În altă fotografie apare Inverlochy Place, o stradă din Wellington unde a fost ucis în bătaie un băiat de 14 ani, acum câțiva ani când se întorcea spre casă, doar pentru că avea unghiile date cu ojă.

Lucrezi cu subiecte dificile și sinistre. Cum a fost procesul de creare a expoziției?
Opera mea e sinistră și întunecată intenționat, asta era ideea. Pentru mine, lumina înseamnă claritate și, din cauză că nu am claritate asupra motivelor pentru care se întâmplă astfel de lucruri, întunericul are o semnificație importantă. Mi se pare esențial să iluminăm părțile întunecate ale istoriei, să le transformăm în memoriale, să ținem minte istoria și să mergem mai departe.

Îmi imaginez că aceste locuri nu sunt comemorate la modul oficial. Ai vrut să dai startul unei astfel de inițiative?
Da. Dar e greu să comemorezi ceva fără să senzaționalizezi. Lucrările sunt sumbre și reflexive, atât ca material, cât și ca conținut. Sunt printate pe metal, o suprafață rece și lucioasă. Când te uiți la ele, te vezi și pe tine oglindit.

Ai expus la festivalul Pride. Ce reacții speri că vor avea oamenii la lucrările tale?
Sper ca oamenii să vadă dincolo de imagini și să fie conștienți de istoria și de locul de unde provin. Am scris destul de clar totul în descriere. E o ocazie de a reflecta la o parte întunecată din istoria Noii Zeelande și a Australiei, dar sper ca oamenii să plece cu speranța că totuși ne îndreptăm într-o direcție bună. Nu e o expoziție a deznădejdii, ci a speranței într-o lume mai bună.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia