Cele zece porunci ale internetului spun că oricine primeşte fotografii cu un „monstru” e obligat să le răspândească şi să le investigheze, chiar dacă incidentele de acest gen se întâmplă cel puţin o dată pe an în zilele noastre. Se pare că acesta ar fi apărut săptămâna trecută pe plaja Pacific în San Diego.
Dylan Dessureault, tipul care ne-a trimis pozele astea pe mail, a pus titlul mesajului „Creatura între Chupacabra şi Monstrul din Montauk”. Majoritatea oamenilor care au văzut pozele, inclusiv eu, cred că e o făcătură. Când am răspuns la mesaj, Dylan m-a îndrumat spre prietenul lui, Josh Menard, un snowboarder de 19 ani din Lake Tahoe care a făcut pozele. La telefon, Josh părea totuşi suficient de sincer şi naiv ( în genul lui Jeff Spicoli) cât să mă convingă că el credea că monstrul e, fără dubiu, o creatură a iadului sau cel puţin una de felul Chupacabrei. Mi-a spus şi că era lung de vreo 60-70 cm şi că „avea forma corpului asemănătoare cu a unui porc – cu burta sau zona din mijloc, în general, foarte mare. Iar caninii erau ridicol de mari.”
Când l-am întrebat pe Josh ce credea că e, mi-a spus: „Nu ştiam dacă nu cumva e vreo creatură de prin părţile astea. Eu sunt din Massachusetts şi n-am văzut aşa ceva în viaţa mea. Prietenii de aici mi-au spus că nici ei nu văzuseră şi au fost destul de speriaţi. Mi s-a părut destul de amuzant şi misterios.” Dacă comparăm imaginile trimise de Josh (singurele pe care le-a făcut, după spusele lui) cu footage şi fotografii cu Chupacabra care s-au mai făcut prin ţară, pare să aibă trăsăturile caracteristice ale bestiei mitice: 1) picioarele din spate sunt mai lungi decât cele din faţă; 2) pare să nu aibă păr; 3) arată ciudat ca dracu’. Principalele motive pentru care cred că ar putea fi făcătură sunt ochii, care nu arată prea natural, şi coama aia tâmpită care seamănă cu o creastă, care e prea la fix şi à la California ca să fie adevărată. Plus că pare a fi un câine pe care cineva l-a aruncat peste bord.
În orice caz, faptul că cadavrul mirosea a carne putrezită şi avea gura plină de muşte a fost pentru Josh o dovadă că fiinţa descoperită era de natură biologică. Şi dacă te uiţi atent la a doua fotografie, în care corpul e poziţionat orizontal, se observă câteva muşte pe burtă (iniţial am crezut că sunt sfârcuri). Aşa că, dacă nu cumva vreun farseur a avut răbdarea să sculpteze capodopera asta din grăsime, bănuiesc că e ok să presupunem că povestea are un sâmbure de adevăr. (Am o teorie conform căreia există un grup de artişti care plasează sculpturi ciudate pe plajele din America – şi poate şi în alte ţări care nu sunt atât de interesate de monştri, aşa că nu auzim niciodată despre ei).
Mâine, dacă încă vă pasă de creaturi mitice care e foarte posibil să fie doar mici mamifere putrezite, poate voi posta interviul complet cu Josh şi apoi, interviul pe care îl voi lua azi criptozoologului eminent Loren Coleman – tipul care i-a dat numele Monstrului din Montauk şi apoi a desfiinţat mitul. Până atunci, succes la vânătoare de monştri!
P.S. N-am găsit un nume definitiv pentru „demonul din San Diego”, aşa că puteţi să sugeraţi voi unul în comentarii. Dacă o să ne placă, îl vom folosi şi veţi fi cunoscuţi pe veci ca tipul sau tipa îndeajuns de interesat/ă de un monstru marin cât să-l boteze. Până acum, cele mai bune sugestii din redacţie au fost Bebop (ca personajul din Teenage Mutant Ninja Turtles), Porcul punkistdin San Diego, Johnny Rotten, sau simplu, Diego. Dar sigur se poate mai bine de atât.
Traducere: Oana Maria Zaharia