Stresul este singurul lucru care mă excită

Ilustrații de Wren McDonald

„Au mai rămas zece minute," spunea profesorul în timp ce răsfoia o revistă. Mai aveam patru pagini din test şi eram stresată. Îmi bătea inima puternic. Simţeam cum îmi bate chiar şi între picioare. În afară de aventurile mele de acum o vară, n-am mai simţit nimic acolo jos.

Când profesorul mi-a spus că mai erau cinci minute, eu mă chinuiam să rezolv o circumferinţă şi aproape călăream scaunul. Toată fâţâiala mea nu-i permitea colegului din spate să se concentreze la test, aşa că mi-a dat un şut în scaun şi a şoptit „Cu toţii ştim că te băşeşti, Meg. Nu te mai mişca atât." Deodată, sună clopoţelul, deşi mai aveam cinci probleme. Stresul a ajuns la apogeu, la fel şi clitorisul meu. Am terminat testul şi mi-am dat drumul tare. I-am predat testul profului, care a devenit primul meu partener sexual în timpul unei evaluări banale, fără să-şi dea seama.

După acea după-amiază fierbinte şi lipicioasă de la o oră de geometrie din gimnaziu, stresul a devenit lucrul care mă excită cel mai mult. Ca o adolescentă care abia învăţa despre sexualitatea ei, am tot căutat alte lucruri care să mă stimuleze la fel de tare ca acel test la geometrie. M-am uitat la cele mai mizerabile tipuri de pornografie. Am citit literatură erotică de pe toate siteurile dubioase de pe net. Am experimentat cu tot felul de roluri sexuale de la scenariul doctor-pacientă la o imitare a băieţilor din serialul Hanson Brothers. Nu contează cât de tare mă străduiesc, singurele lucruri care mă excită sunt situaţiile care-mi induc un fel de anxietate acută.

Pentru mine cele mai sexi situaţii sunt blocajele în trafic, să rămân blocată într-o conversaţie naşpa şi să întârzii la un eveniment. (Totuşi, nu mă excită orice fel de situaţie stresantă. De exemplu, obligaţiile financiare nu mă încing deloc. Nu mă simt deloc bine când sunt ca o sclavă sexuală a băncii unde mi-am făcut împrumutul cu care să plătesc taxa la facultate sau când plătesc chiria.) După prima experienţă cu testul la cele mai mature în care mă luptam cu traficul ca să ajung la aeroport, anxietatea mea legată de timp este oribilă şi excitantă. Creierul şi sistemul meu nervos nu le pot separa pe cele două, e un tip dubios de control sexual.

Cea mai bună parte e că pot să mă masturbez în timp ce-mi imaginez aceste scenarii, pot să mă gândesc şi să mă simt de parcă întârzii fără să risc nicio repercusiune a lipsei de punctualitate.

„Ţi-a plăcut?", îmi şoptea Partenerul Sexual Temporar, în timp ce se chinuia să mă muşte de gât. Între timp, eu eram concentrată pe ideea dacă vrea sau nu să rămână peste noapte. Dacă da, nu am nimic să-i dau la micul dejun. Mi-e frică şi c-o să dorm cu gura deschisă. Acum intră mai tare în mine şi gâfâie ca bunică-miu când repară chiuveta. Între gâfâieli îi curg picături de tranpiraţie pe mine. Casc şi încerc să fac o expresie sexi, dar îmi iese cel mult o meclă de fata de la pagina cinci. Gâfâielile lui s-au accelerat pe opt note. O să-şi dea drumul în curând. Nu mai simt efectul votcăi ieftine şi trebuie să mă concentrez. Îmi închid ochii şi intru într-o fantezie de-a mea.

Ceasul se mişcă repede, iar traficul de pe autostradă s-a oprit. Maşina din faţa mea a uitat semnalizarea pornită. Radioul bagă numai reclame d-alea despre consumul excesiv de zahăr şi grăsimi. Respir mai repede. Mai am 15 minute să ajung la aeroport sau ratez zborul spre nunta surioarei mele. Mă frec la lindic, deşi nu prea-l găsesc. La aeroport, mai am cinci minute până trebuie să plece avionul şi eu sunt blocată la terminalul de control, în spatele unei babe senile care le vorbeşte în ghicitori agenţilor de pază. Respir din ce în ce mai greu. Trec de control şi alerg spre poarta de îmbarcare chiar înainte să se închidă. Îmi dau drumul în timp ce strâng aşternuturile-n mâini.

Nu mă înţelege greşit, tot îmi place să mi-o trag cu alţi oameni, dar mi-e greu să mă concentrez pe partenerul meu. Când o întâmplare neplăcută, ordinară şi nonsexuală este principala ta sursă de excitare, e greu s-o transformi într-un dans în doi. Nu-i de parcă pot să-i propun partenerului să se prefacă că e o camionetă răsturnată în drumul meu spre aeroport sau să mă cronometreze cum răspund la întrebări grilă în timp ce mi-o trage.

Am vorbit cu tot felul de oameni despre asta. Am încercat să dau de o comunitate care să fie excită de aşa ceva, am pus-o pe forumuri, dar am primit un singur răspuns de la unul care teoretiza că aşa mă scap eu de stres în astfel de situaţii. Nici doctorul nu m-a ajutat mai tare:„Din câte ştiu, nu există un termen medical pentru aceste simptome specifice. În momente de anxietate şi depresie, creierul nostru face tot felul de chestii, dar nu toate pot fi explicate." Am cunoscut o singură persoană care nu era şocată sau scârbită de fetişul meu, o amică care mi-a spus că şi pe ea o excita stresul. Până acum e singura persoană pe care o cunosc cu aceeaşi dispoziţie.

Mereu am presupus că stresul ca stimulent sexual era ceva comun, doar că nu se vorbea despre asta. Familia mea era una de catolici fervenţi care foloseau un termometru ca să vadă dacă pot face sex, pentru că nu credeau în contraceptive, ceea ce a rezultat într-o serie de infecţii urinare venite de la Doamne Doamne. Deci n-am putut să discut despre fetişul meu cu mamele şi surorile mele.

După ce mi s-a rupt himenul în acea zi din clasa a şaptea, am băgat un sprint sexual din adolescenţă până-n maturitate. Am vorbit cu prietenele mele des despre sex, dar mai ales despre sexul cu alţii. Vorbim despre experienţele noastre cu partenerii, dar nu prea vorbim despre ce ne trece prin cap în acele momente sau care sunt fanteziile noastre intime. Vulnerabilitatea este o parte naturală a mixului sexual. Să te destăinui, să-ţi expui fanteziile sau comportamentul public este un lucru reproşabil în cazul sentimentului creştin de ruşine sau de vinovăţie. E mai uşor să vorbeşte despre o experienţă împărtăşită cu alţii, despre cum s-a căcat cineva pe degetul tău după i l-ai băgat în fund. Dar e complet altceva să vorbeşti despre ce se petrece când faci sex cu tine însăţi.

E o fantezie care-mi oferă satisfacţie sexuală maximă, dar nu am cu cine să discut despre ea. Până atunci, libidoul meu va rămâne blocat, singur şi excitat, pe autostrada care duce la aeroport.

@mankinzz

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre fetişuri:
Omul care îşi mulge singur prostata
Am practicat shibari la un curs făcut de comunitatea BDSM din România
Cum să convingi o fată să se cace pe tine